[Diploma Stories] Bianca Mann: Mi-ar plăcea să demontăm mitul artistului martir și să nu-i mai romanțăm existența. Un artist ca să poată să-și construiască opera are nevoie de resurse

Bianca Mann vede frumusețe în obiecte și situații care nu sunt neapărat frumoase. Pentru ea, frumosul este pe picior de egalitate cu urâtul, pentru că formele pot căpăta viață și din imperfecțiunile lor. Bianca a absolvit Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, Departamentul Sculptură, a urmat studiile masterale cu specializarea Sculptură, iar în 2011 a obținut bursa ERASMUS la Accademia di belle Arte din Carrara, Italia.

În 2015, Bianca Mann a participat la DIPLOMA Show cu lucrarea Persona, care vorbește despre lupta interioară cu măștile, propriile proiecții ale sinelui și multele mecanisme de protecție. 

”Lucrând într-un mediu care venerează obiectul, sculptura, mi s-a părut necesar să deconstruiesc constant forma. Cred că este important pe tot parcursul carierei unui artist, dar mai ales la început de drum, să ai o căutare, ceva care te macină, să te preocupe ceva și să te poți exprima prin mediile artistice cu care simți că rezonezi”, spune Bianca.

DIPLOMA Show, festivalul noii generații de artiști, arhitecți și designeri români, organizat de The Institute, a ajuns la ediția 10 și are loc la Combinatul Fondului Plastic până pe 15 octombrie. Evenimentul sărbătorește 10 ani prin expunerea a 10 alumni în 10 locuri neconvenționale din capitală: de la spații de socializare până la librării și zone de tranzit. Este o retrospectivă a ultimilor 9 ani de festival: peste 1.300 de proiecte și peste 1400 de creatori din noua generație au fost promovați până acum la DIPLOMA Show.

Noi povestim în continuare cu Bianca Mann despre artă, forme, căutări și nevoia de deconstrucție a unor mituri dăunătoare.

Momente importante

Deja pot spune că am trecut de momentul începutului în alegerea unui traseu artistic. În 2024, deci foarte curând, se fac 10 ani de la terminarea masterului și începutul colaborării cu The Institute, când am expus lucrarea de dizertație, odată la Palatul Comerțului și ulterior la anexele Diploma Selected.

Momente de formare? În adolescență și chiar și înainte îmi găseam refugiul în desen. Aveam tot felul de mape și portofolii cu diferite schițe. Desenam ce vedeam și ce aveam acasă, pe fratele meu cu Ron (câinele nostru din copilărie), obiecte de mobilier, pe ai mei sau pe prietenii lor.

În mare măsură, părinților și unor prieteni apropiați, le datorez parte din deciziile pe care le-am luat în privința alegerii unei cariere artistice, pentru că, din timp m-au observat și m-au încurajat să fac ceva care să îmi placă. Prin urmare, după liceul Tonitza am ajuns la facultatea de arte, unde am avut bucuria să-i am ca profesori pe Aurel Vlad și pe Marilena Presa Sânc.  

Tranziția dinspre bidimensional către tridimensional s-a produs încă din liceu când de la grafică m-am mutat la ceramică, iar în facultate am dat la sculptură.

Aurel Vlad mi-a transmis entuziasmul de a descoperi lumea vastă a sculpturii. Datorită lui m-am îndrăgostit de acest mediu de lucru.

Bianca Mann, The Blind Spot exhibition, Mobius Gallery. Credit Foto: Delia Dobrescu

Primele încercări

Primele încercări au fost naive și fermecătoare totodată. Mi-am dorit să înțeleg de ce simțim nevoia să modelăm realități ca într-un act de dominare al lumii. Primele încercări erau însoțite de o curiozitate mare, fapt care m-a făcut, cred, să depășesc posibilele temeri și să reușesc instinctiv să mă las purtată de interacțiunea cu materialele, să văd unde duce.

Uitându-mă înapoi, realizez că de fapt temerile, frământările și chiar traumele au fost necesare în găsirea unei identități artistice. Frământările și faptul că nu știi încotro se îndreaptă lucrul tău te determină să îți pui întrebări și să chestionezi totul.

Temele care te preocupă 

O temă care este mai degrabă o dilemă decât un pretext de lucru, care m-a preocupat și care a generat parte din expresia lucrărilor mele, a fost să înțeleg dacă sculptura poate fi, cel puțin vizual, o ,,non-formă”. Lucrând într-un mediu care venerează obiectul, sculptura, mi s-a părut necesar să deconstruiesc constant forma.

Ce mi s-a părut interesant a fost faptul că această deconstrucție, nu m-a condus către o sinteză vizuală, minimalistă, ci culmea, către niște obiecte amorfe- de cele mai multe ori monumentale, formate din conglomerate de măști.

Drumul spre sinteză m-a determinat să descopăr frumusețea mulțimilor.

Însă asta am înțeles recent, iar până la momentul acesta, a existat un parcurs format din multe etape care au generat diferite lucrări cu mesaje și expresii variate.

Bianca Mann, Amorphos exhibition și The Blind Spot, Mobius Gallery și Go Contemporary Gallery.

Participarea la Diploma Show 

Diploma Show și cu mine, am fost împreună de la început de drum. A fost o experiență chiar bună, îmi aduc aminte că am fost plăcut surprinsă de organizarea celor de la The Institute. Cred că la momentul respectiv a fost printre primele show-uri mari , ample, exclusiv dedicate studenților și mai mult care a avut un public generos.

Până să ajung la expresia obiectelor realizate recent, aceste așa zise non-forme, începutul a constat într-o joacă cu o mască. Cu un mulaj al feței am obținut o mască din ceramică. Masca aceea a fost transformată, tăiată, cusută, ca într-un laborator de disecții; doar că disecții de natură vizuală. Printre altele, am început să micșorez masca printr-un procedeu tehnic specific, mizând pe calitatea lutului de a se micșora natural  în momentul în care se lasă la uscat. Astfel am obținut  măști de diferite dimensiuni, de ordinul sutelor.

Aceste mulțimi de măști au generat multe compoziții, dintre care lucrarea ,,Scut” expusă la Diploma Show în 2015. Scutul circular de 3 metri expus pe jos prezenta o tăietură (intenționată) care simboliza o trecere metaforică. De multe ori pentru a ne întoarce privirea către interior, luptăm cu ziduri propriii și ne lovim de scuturi din măști, propriile noastre proiecții ale sinelui, de prejudecăți și de diferite mecanisme de protecție. La acel moment, mi-am imaginat un scut spart care ne oferea o cale de a căuta mai mult în interiorul minții noastre.

Procesul de creație

Pentru lucrarea ,,Scut”, fiind prima din seriile de obiecte formate din mulțimi de măști, am lucrat mai mult de jumătate de an. Aceste luni au fost dedicate procesului de micșorare al măștii. Astfel, presam o mască în lut, o lăsam la uscat și apoi luam negativ- matriță din silicon. Ulterior presam din nou lutul, iar așteptam să se usuce și iarăsi turnam o matriță. La fiecare etapă masca din lut se micsora cu aproximativ 5%. Astfel, cu multă răbdare am reușit să reduc masca din ceramică în mărime naturală la dimensiunea unei bile de Ping Pong sau chiar mai mică.

Ceea ce m-a bucurat a fost faptul că am asistat la procesul de reducție al formei și la dispariția graduală a detaliilor anatomice ale fețelor. Practic, dacă inițial exista o identitate clar conturată, treptat, s-a diminuat până la dispariție. Măștile de mici dimensiuni au devenit simboluri aproape arhaice, total despărțite de jocul inițial.

Ce înseamnă Diploma Show pentru tine 

Diploma Show a apărut într-un context relevant, umplând un gol al unei nevoi reale pe scena artistică locală. Lucrăriile de licență și de dizertație de la toate secțiile Universităților de Artă din țară, prin Diploma Show au putut fi expuse și prezentate publicului. Prin acest eveniment, galeriile de artă, curatorii și chiar colecționarii pot să observe noile generații de artiști și să le propună colaborări. DS este un proiect care coagulează comunitatea de artiști și de operatori culturali, ceea ce este foarte necesar și absolut minunat.

Comunitatea creatorilor din România 

Cred că artiștii încep să fie luați mai în serios, și pare, că ușor ușor se construiește o infractructură sănătoasă în care aceștia să poată activa. Mi-ar plăcea să demontăm mitul artistului martir și să nu-i mai romanțăm existența. Un artist ca să poată să-și construiască opera, are nevoie de resurse, de colaborări cu galerii de artă și de expunere internațională.

Doar așa vom reuși să construim valori si eventual să impunem valori la nivel global.

Ce e important pentru un creator la început de drum 

Cred că este important pe tot parcursul carierei unui artist, dar mai ales la început de drum să ai o căutare, ceva care te macină, să te preocupe ceva și să te poți exprima prin mediile artistice cu care simți că rezonezi.

Bianca mann, The night is yours alone, Mobius Gallery. 

În culisele formelor 

Înainte să fie realizate fizic în atelier, lucrările îmi apar sub forma unor imagini mentale. De multe ori nu sunt clare și nu știu exact ce vreau să fac cu ele. Cred că uneori aleg să transpun exact acele imagini neclare. Ele mă provoacă să le dau contur și să îmi doresc să le modelez fizic.

Am observat că există un demers dinspre imagine către idee. De multe ori fac lucrarea și abia ulterior îmi dau seama ce ar vrea să exprime. Când am o idee prea clară mi se pare că dăunează vizualului. Găsesc multă bucurie în zona vizualului și simt că aici e mult de explorat. Sculptura e infinită ca procedee tehnice, iar dacă ești dispus să experimentezi, materialele încep să-ți vorbească și nu mai simți nevoia să le impui un concept foarte clar conturat.

Bianca Mann, Amorphos exhibition și The Blind Spot, Mobius Gallery și Go Contemporary Gallery.

Frumosul și clișeele lui

Frumosul pentru mine este o categorie estetică, pe picior de egalitate sau chiar întrepătrunsă cu urâtul. Văd frumusețe în situații și obiecte care nu par neapărat frumoase. Formele pot capata viață și frumusețe și datorită imperfecțiunilor lor. Chiar dacă ceva nu este neapărat echilibrat după criteriile clasice ale categoriilor estetice, pentru mine, frumos este un lucru, o imagine, e emoție, o idee care mă lovește în plex și îmi provoacă o stare în care îmi zic: Wow!