[Viața de freelancer] Simona Ionescu: Freelancingul e un joc de balans pe care îl poți duce atâta vreme cât ești în echilibru cu tine

Ziua în care a realizat că peste cinci ani va fi în același loc a fost cea care i-a dat impulsul să facă o schimbare strategică. Simona Ionescu a lăsat o carieră în arhitectură, spre nedumerirea celor din jur, și a luat calea freelancingului, care a venit cu provocări, dar și cu libertate.

Tranziția a fost dificilă din punct de vedere financiar așa că Simona a făcut un compromis: a continuat să lucreze ca arhitect o parte din timp și și-a dezvoltat noile proiecte în cel rămas. A învățat să aibă răbdare cu tot acest proces, care poate dura. Și a mai învățat că entuziasmul nu ține loc de odihnă.

E bucuroasă că a făcut acest pas și că nu a așteptat momentul perfect, care nu ar fi venit niciodată, crede ea. Momentul ideal e cel în care începi, le transmite Simona celor care și-ar dori să urmeze aceeași cale.

Mai multe lecții despre schimbare de la un change strategist, mai jos.

Începuturi în freelancing

Să devin freelancer în cazul meu a fost o consecință a faptului că am decis să schimb direcția profesională. Am trecut de la arhitectură la Change Strategy, iar asta a venit la pachet și cu o schimbare a modului în care se desfășoară activitatea în sine.

Iar decizia de a schimba direcția profesională a fost și ea legată de mai multe evenimente care mi-au permis să ajung în punctul în care am realizat că pentru mine nu mai are sens, nu mă mai împlinește să fac arhitectură.

Momentul de cotitură a fost într-una din zile, când eram la birou și m-a lovit realizarea că dacă nu schimb ceva, peste 5 ani voi face același lucru. Iar imaginea aia a fost suficient de înspăimântătoare pentru mine încât să decid să acționez. Nu îmi era clar atunci în ce direcție o să merg, însă momentul ăla e una din piesele de puzzle care s-au pus una lângă alta în timp.

Am realizat și că prin felul meu de a fi, rezonez mai degrabă cu freelancing-ul, decât cu un rol de angajat. Contează pentru mine independența, îmi place să am un context care să îmi permită să evoluez, să învăț și să mă dezvolt.

Viața dinainte de freelancing

Era destul de clară limita între timpul petrecut la birou și timpul liber. Aveam un job de arhitect, care îmi ocupa cinci zile pe săptămână. Lucram în weekend doar dacă aveam proiecte personale sau dacă era ceva de o urgență maximă, de rezolvat pentru birou.

Tranziția către freelancing

Nu am avut economii sau un fond de rezervă, așa că soluția care a funcționat pentru mine a fost să îmi negociez o colaborare care să ocupe trei zile pe săptămână. Ideea a fost să-mi asigur un venit minim, pentru cheltuielile de bază și în același timp să am flexibilitate și timp pentru celelalte activități.

A fost dificil să am răbdare în perioada de tranziție în care aveam de dus în paralel și partea de arhitectură și partea de Change Strategy. Mi-a luat ceva timp să înțeleg și să accept că nu pot face tot ce îmi doresc, că mai durează.

Alte surse de venit au fost sesiunile de Change Strategy și workshop-urile pe care le-am organizat.

Prejudecăți și provocări

Provocările mari pentru mine au fost cele pe plan financiar, partea de creare de conținut și să îmi dau seama când încep să nu mai am energie să duc în paralel toate lucrurile pe care vreau să le fac. Asta e ceva ce încă învăț.

Alte provocări au fost mai degrabă legate de relația mea cu mine. A fost o provocare să-mi adun curajul să fac anumite lucruri și să am răbdare cu mine, pentru că puneam multă presiune să închei colaborarea pe care o aveam pe partea de arhitectură, care îmi ocupa trei zile pe săptămână.

Am avut și am alături mai mulți oameni care mă sprijină, mă ajută în feluri mai mici sau mai mari. Iar pentru mine e extraordinar să simt încurajarea lor. În perioada de început, cel mai important sprijin pe care l-am primit a fost de la prieteni, de la psihoterapeuta mea și în sesiunile de Change Strategy în care am fost client.

Prejudecăți...hm. Am dat peste mai multe, însă nu sunt neapărat în legătură cu zona de freelancing. Multă lume e contrariată de faptul că nu vreau să mai profesez ca arhitect, asta le dă eroare cu ecran albastru, nu mai au spațiu mental să proceseze și partea cu freelancing-ul.

Au o imagine creată despre arhitectură, li se pare super cool și le e greu să înțeleagă cum cineva nu mai vrea să se ocupe cu asta. Îmi amintesc în mod special replica asta: “Cum să renunți la arhitectură?! Tu știi câți oameni ar vrea să facă asta în locul tău?”

Așa că m-am trezit că mulți încearcă să mă convingă să revin, să găsesc o variantă să fac arhitectură în continuare. Că mai bine stau liniștită, în banca mea, că oricum oamenii nu se schimbă și nu vor schimbări, așa că n-am ce face ca Change Strategist...

Că în România nu există interes pentru dezvoltare personală oricum, nici pentru creativitate. Workshop-uri care să combine dezvoltarea personală cu exprimarea artistică?! Clar nu am ales bine, mai bine rămâneam arhitectă.

Greșeli și lecții

Cel mai important lucru pentru mine este că am început. Mi-am dat seama că exista riscul să aștept muuult și bine momentul ăla în care să mă simt pregătită să fac pasul. Uitându-mă în urmă, îmi dau seama că nu ar fi venit și aș fi rămas blocată în așteptare.

Mi-ar fi plăcut să am curaj să greșesc mai mult și mai repede, ca să pot să învăț. Mi-ar fi prins bine să am mai multă încredere în mine și în mod cert m-ar fi ajutat să fi avut un fond de rezervă atunci când am început :)

Am mai învățat și că entuziasmul nu ține loc de odihnă. Că eu sunt cel mai important asset, pentru ca lucrurile să funcționeze în jur, e nevoie ca eu să funcționez.

Programul de freelancer

Deși nu sunt două săptămâni la fel, sunt aceleași tipuri de activități pe care le fac. În funcție de perioadă și de ce anume pregătesc, diferă proporțiile pe care le aloc pentru fiecare.

Planific în proporție de 70%, mă ajută să am timp blocat în calendar, să mă organizez. Însă îmi plac surprizele și apreciez flexibilitatea, așa că mai las loc și pentru ele.

Împart timpul pe categorii, cea mai mare parte o aloc pentru sesiunile 1 la 1 de Change Strategy, o parte din timp e ocupată diverse workshop-uri, iar o parte din timp e ocupată de activități administrative.

După prima jumătate de an, am început să organizez primul workshop- din seria “Art Your Way - creativity takes courage and you’ve got both” iar asta a schimbat puțin balanța și am început să acord timp pentru partea de creare de conținut pentru social media. Tot cam atunci am început să trimit newsletter-ul Sunday Drops și podcastul De Schimbare.

Pauze

Dacă nu mai am claritate în gânduri și îmi scade puterea de concentrare, e semn că am nevoie de o pauză, să pictez, să mă relaxez sau să vorbesc cu o prietenă.

Iar dacă viitorul pare sumbru și timp de mai mult de 5 zile la rând mi se pare că n-o mai scot la capăt, e semn că am nevoie de o vacanță.

Clienții

Construiesc strategii de schimbare, sprijin creativii să prindă curaj ca să își accelereze evoluția. Așa că oamenii care vin să lucrăm împreună sunt dintre cei cu care fie m-am intersectat în diverse contexte, fie au auzit de la colegi sau prieteni și au primit recomandare să lucreze cu mine, fie sunt abonați la newsletter și la un moment dat decid că e momentul să actioneze.

De obicei avem o primă sesiune în care ne dăm seama dacă putem lucra împreună. Pentru că în funcție obiectivul și subiectele care apar în sesiune, e posibil să ne dăm seama că e mai potrivit pentru ei altceva.

La workshop-uri se înscriu după ce văd ceva pe social media, fie pentru că au auzit la prieteni că a fost fain și vor să încerce, fie pentru că le recomandă psihoterapeutul lor să participe, pentru că are sens pentru ei.

În afara sesiunilor, sunt în poziția în care inițiez mare parte din proiectele la care lucrez. Încerc să prioritizez în funcție de câtă energie și timp am disponibile, de cât de aliniate sunt proiectele cu planurile pe termen mediu, să zic.

Acum îmi e mai usor să decid pentru care din ele să aloc timp și să le iau pe rând.

La început aveam tendința să transform aproape orice idee într-un proiect, uitam că în spatele unei idei e multă muncă de implementare sau nu aveam cum să estimez cât timp îmi va lua, pentru că era prima dată când făceam așa ceva.

Locuri de lucru preferate

Sesiunile de Change Strategy le țin online pentru cei care nu sunt în București sau în țară. Iar sesiunile în format fizic, le țin la birou.

Pentru workshop-uri este nevoie de alt tip de spațiu, așa că închiriez unul special pentru ele.

Pentru scris newsletter și deep work am sesizat că cel mai bine reușesc să fac asta la biroul de acasă sau în tren, unde sunt slabe șanse să fiu întreruptă.

Idei de proiecte sau de mici chestii pentru social media îmi mai vin în mers, în timp ce mă plimb sau când citesc sau ascult diverse podcasturi, așa că le notez în telefon.

Cafeneaua e spațiu de relaxare pentru mine. Prefer să mă bucur de atmosferă și de oamenii pe care îi văd, sau îi întâlnesc acolo.

Ce zic alții

Pentru familie șocul mai mare a fost că renunț la arhitectură. Le-a fost și mai greu să înțeleagă, pentru că nu aveau idee ce înseamnă Change Strategy. Deși a trecut ceva vreme de când le-am spus, încă mai sunt discuții în care mă întreabă: ce ziceai tu că faci, de fapt? Că nu înteleg și nu știu ce să spun când mă întreabă lumea.

Pentru freelancing au găsit o asociere, o asemănare cu arhitectura că știau că aveam și proiecte la care lucram extra, pe lângă job.

Pentru prieteni a fost ceva foarte natural, li s-au părut firești schimbările. Prietenele apropiate sunt fie antreprenoare fie freelancer așa că n-au avut o problemă în a înțelege.

Brandul personal

Era frumos să spun că am avut de la început o strategie de brand personal și că știu exact ce și de ce fac.

Adevărul este că ceea ce fac acum pe partea de branding am făcut din mers, în timp ce mai făceam și alte lucruri. Glumeam pe tema asta și spuneam că la început când am decis să fac Change Strategy și workshop-uri nu mi-am dat seama că pe lângă asta o să mai am de învățat și marketing și social media.

Partea asta de brand, în cazul meu are o componentă importantă de conectare, care se întâmplă offline. Organizez lunar întâlniri de grup cu cei care au participat la workshop-uri sau sunt abonați la newsletter. E un cadru fain în care se nasc conversații mai profunde pe teme care în mod normal nu sunt abordate. Partea asta o fac cu mai mult drag și mă bucură.

Iar cealaltă parte este cam tot ce apare în online și pe conturile de social media. Newsletter-ul e cel mai consecvent lucru pe care îl fac, îl trimit săptămânal (90% șanse). E un format simplu, cu povestioare scurte care să dea de gândit. Sunt inspirate din sesiunile pe care le am sau din experiența personală.

Social media câteodată trage bățul scurt, sunt perioade în care nu îi aloc prea mult.

În oricare variantă, încerc să nu mă iau prea în serios, deși temele pe care le abordez sunt dificile, complexe.

Planuri, visuri, guilty pleasures

Să pot să mă opresc să beau o cafea sau să ies la o plimbare în mijlocul zilei, cred că e clasică, însă pentru mine asta se traduce prin independență și o prețuiesc.

Să merg la un curs sau workshop de o zi în timpul săptămânii și să nu fie nevoie să fac cerere de concediu pentru asta. Priceless, mai ceva ca Mastercard.

Să decid în ce proiecte mă implic, să aleg cu ce oameni lucrez, să îmi dau credit pentru lucrurile care îmi ies, să îmi asum responsabilitatea și să învăț din cele care nu îmi ies.

Freelancingul în România, și nu numai

Mi se pare că există mai mulți oameni deschiși spre direcția asta. Mai ales în pandemie au început să își dea seama cum se simt când au mai multă libertate și flexibilitate în zilele de lucru și să își dorească altceva pentru ei.

Părțile bune le văd legate de oportunități, de colaborări și de domenii noi care se nasc și care permit lucrul în sistem de freelancing. Alt avantaj mi se pare viteza mai mare cu care se poate adapta un freelancer la schimbare. Spre deosebire de o firmă sau o corporație, care are mai multe piese în mișcare și se aliniază mai greu, în freelancing mi se pare că se reacționează și se implementează mult mai rapid.

Cred că e un mediu potrivit pentru cei care nu au foarte multă răbdare, vor să facă lucrurule să se întâmple și au nevoie de mai multă varietate.

La început sunt mai greu de gestionat instabilitatea, volumul și ritmul de lucru. Pot fi diferite de la lună la lună și e important să ne păstrăm entuziasmul în lunile în care pare că nu se întâmplă nimic și să nu picăm în extenuare în alte perioade.

Freelancingul mi se pare un joc de balans pe care îl poți duce bine atâta vreme cât ești în echilibru cu tine. Când începe să scârțâie partea emoțională, devine mult mai greu de dus, mai ales dacă nu există un sistem de sprijin/suport în jur sau dacă nu ai deja niște tool-uri personale pe care să te bazezi.

Sfat pentru viitori freelanceri

Să aibă clare pe motivele pentru care vrea să facă pasul, o să îi fie mai ușor să se mențină pe drumul ăsta și să facă față provocărilor.

Ah, și că momentul în care începe e cel ideal.