Oricine poate face poze, însă un fotograf are viziune și trebuie să livreze proiecte de impact în mod constant, spune Daimon Xanthopoulos, fotograf, cineast și creativ de origine olandeză.
La începutul carierei, Daimon a ales să se concentreze pe povești care dau o voce celor neajutorați. Decizia a fost influențată de călătoria în Angola, unde a documentat efectele unui război de 27 de ani. Daimon spune că încă își amintește fețele celor pe care i-a fotografiat atunci și că i-a revizitat mulți ani mai târziu. În ultima perioadă, artistul s-a concentrat pe dezvoltarea unui proiect care explorează tărâmul miturilor.
Creațiile lui Daimon au fost recunoscute și premiate la nivel internațional și vor fi expuse la Bucharest Photofest (6-15 octombrie 2023). Ajuns la cea de-a opta ediție, festivalul va găzdui peste 50 de evenimente sub tema IDENTITATE. Alătură-te artiștilor din Grecia, Germania, Islanda, Spania, Marea Britania, SUA, Danemarca și Olanda pentru o călătorie vizuală unică. Și continuă să citești pentru a descoperi mai multe din povestea și viziunea artistică ale lui Daimon.
Momente definitorii
Am început să studiez fotografia la Academia Roială de Artă. Totuși, pe perioada studiilor, m-am simțit obligat să plec întrucât aveam o viziune foarte clară despre ceea ce vreau să fac. În aceeași lună, a început călătoria mea ca foto-jurnalist freelancer. Folosindu-mi ultimii bani am călătorit în Angola pentru a surprinde consecințele războiului de 27 de ani. Cea mai mare parte din lucrările mele făcute în acea expediție a rămas nepublicată, iar asta m-a învățat o lecție importantă: pentru a excela în acest domeniu trebuie să te străduiești să devii cel mai bun și să construiești o poveste bună nu pentru beneficiul personal, dar pentru a transmite mesajul celor neajutorați. Experiența asta a fost baza carierei mele profesionale, căci mi-a arătat trei drumuri din care am fost nevoit să aleg: drumul fotografiei, dorința de a continua cu fotografia documentară pentru a crea un impact sau pur și simplu o viață obișnuită.
Primele fotografii
Fiecare fotografie pe care am făcut-o este gravată în memoria mea, în special în perioada mea de început. Imaginile copiilor din Angola și a soldaților din Liberia mă bântuie și azi. Privirile lor traumatizate au fost pentru mine o sursă de motivație, îndemnându-mă să-mi perfecționez meșteșugul și totodată să îi asigur că voi face ca poveștile lor să fie auzite. De-a lungul anilor m-am concentrat adesea pe copii, colaborând cu UNICEF. Niciodată nu voi uita de ei; i-am și revizitat după mulți ani.
Teme favorite
Am creat serii de fotografii de-a lungul anilor, iar peisajul media a fost într-o continua evoluție. Asta m-a forțat să aleg noi formate de storytelling. În consecință, m-am extins și am început să fac film documentar, deoarece am simțit că e un mediu mult mai propice pentru a transmite narațiuni. În plus, am pătruns în tărâmul miturilor în fotografie. Pentru mine o fotografie poate fi o lucrare de artă de sine stătătoare, căci nu are întotdeauna nevoie de o poveste care să o însoțească. Pasiunea mea pentru fotografie și interesul pentru mitologie s-au intersectat și astfel am făcut un proiect care s-a întins pe o durată de mai mulți ani, intitulat “Mythic Echoes”.
Tehnici de storytelling
Fotografia e limbajul meu. În ultimii ani, fotografiatul hibrid a devenit crucial pentru mine, întrucât m-am aventurat atât în fotografie, cât și în film. Am ales un Panasonic LUMIX pentru că integrează perfect o varietate de elemente în storytelling, oferindu-mi unelte versatile prin intermediul cărora pot schimba mediul cu ușurință. Adesea, în mijlocul unei povești, îmi dau seama că narațiunea ar fi mai potrivită pentru film. Această flexibilitate a contribuit la realizarea unor proiecte premiate.
Dacă o imagine valorează cât o mie de cuvinte? Fotografia comunică cu noi la nivel emotional, limbajul primordial, iar aceasta o face să fie atât de puternică.
Obsesia pentru imagine a lumii în care trăim
Analogia care îmi vine în minte când mă întrebi asta este să întrebi ce părere are un cântăreț profesionist despre oamenii care cântă sub duș. Oricine se poate bucura de fotografie, la fel de
bine cum oricine se poate bucura când cântă. Totuși, să fii fotograf profesionist înseamnă să ai viziune, să ai simțul narațiunii, esteticii și să livrezi lucrări cu impact puternic.
Rolul fotografiei în 2023
Pentru mine, rolul fotografiei rămâne același în ciuda fluxului copleșitor de imagini cu care ne confruntăm în această eră digitală. Să te aventurezi afară cu o cameră foto pentru a surprinde momente care pot rezona, inspira sau evoca emoții rămâne o experiență inegalabilă. Abilitatea aceasta de a surprinde emoții prin intermediul vizualului va crea mereu pentru fotografi un drum spre implicare și interacțiune.
Bucharest Photofest
Sunt foarte încântat să-mi expun lucrările, în special cele despre mitologie, dar și lucrările pe care le-am făcut recent în România. Abia aștept să înâlnesc oameni creativi, să schimbăm idei și să extragem inspirația din lucrări inedited este vital și îmbucurător în același timp. Chiar cred că în cadrul acestui festival din București se va crea background-ul ideal pentru aceste interacțiuni.
Ce fotografie ai expune pe un panou publicitar în București?
Aș vrea să propun o fotografie din proiectul „Ecouri Mitice”, imagine care se mulează foarte bine pe tema festivalului: identitatea. Pentru mine, această temă nu este despre țara în care o persoană s-a născut. Este mai mult despre cultura cu care fiecare dintre noi rezonează, iar asta se întâmplă la nivel intuitiv, căci suntem profund influențați de mituri, tradiții și interacțiunea noastră cu natura. Toți acești factori creează o conexiune care sintetizează modul de înțelegere a lumii al fiecăruia dintre noi, felul în care ne raportăm la aceasta și la aspectele intangibile ale vieții.
Cu perspectiva asta în minte, îmi imaginez fotografia pe care am făcut-o cu omul lup din munții Hartz din Germania pentru proiectul „Ecouri Mitice”, care expusă pe un panou publicitar ar putea arăta legătura dintre expoziție și tema festivalului în întreaga Europa.