[Viața de freelancer] Alex Ardelean: Am plecat cu mentalitatea de a da cât mai mult, uneori și gratuit, dar mi-am învățat propria valoare

Viața de freelancer nu trebuie să înceapă mereu brusc, să fie o schimbare radicală de mod de muncă sau domeniu. De multre ori, e sănătos să te antrenezi înainte de cursă. E ceea ce a făcut Alex Ardelean, freelance designer, care a exersat cu proiectele pe lângă job și cu perioade de independență înainte să pornească pe cont propriu.

Tranziția spre freelancing nu a fost dificilă, spune Alex, deși o parte din familie a considerat că-și abandonează cariera. A trebuit să învețe să-și valorifice munca și să pună limite legat de cât oferă și în ce condiții. Experiența l-a învățat și să muncească doar cu o parte din plată în avans.

Avantajele sunt mai mult timp petrecut cu familia și libertatea de locație. Freelancingul a venit la pachet și cu o comunitate, iar Alex este voluntar în organizarea de evenimente și în inițiative de sustenabilitate.

Ce sfat ar da unui freelancer aflat la început de drum afli citind interviul integral.

Începuturi în freelancing

Cam după primele experiențe de a fi angajat pe timpul studiilor mi-am dat seama că îmi doresc să lucrez pe cont propriu, dar nu știam cum și ce anume să fac. Nu aveam în jurul meu exemple nici de antreprenori, nici de freelanceri, iar skill-urile mele îmi erau neclare până și mie. Studiile mele au fost în domeniul comunicării și media.

Contextul s-a potrivit când aveam 27 de ani, abia făcusem niște cursuri de InDesign, Illustrator și Photoshop, eram proaspăt tată și am luat decizia să îmi dau demisia și să rămân acasă cu fiica mea. Și la început de 2016 am făcut pasul!

Când ea dormea ziua, eu citeam despre freelancing, vorbeam cu cine știam pe la agenții, mă uitam la tutoriale și exersam cu brief-uri de pe platforme gen DesignCrowd. Avantajul a fost că fostul angajator a dorit să lucrăm în continuare pe partea de design pentru ei, pentru că știam deja nișa lor și le ofeream livrabile mai rapid și avantajos financiar decât să apeleze la o agenție.

Viața dinainte de freelancing

Înainte aveam job full-time și stăteam și peste program, cel puțin până am devenit părinte. Apoi am început să pun limite mai clare în viața mea profesională și să mă uit la ce e important pentru mine.

Deși sunt freelancer din 2016, au fost perioade în care am mai fost angajat, în care am încercat și un business, am avut pauze și pentru al doilea și al treilea copil. Lucram punctual, pe proiecte, iar când lucrurile la birou sau acasă deveneau mai intense, refuzam oportunități de freelancing.

Am decis să urmez freelancing-ul cu normă întreagă în mai 2023. Pe lângă proiectele plătite, mai fac și voluntariat pentru comunitatea din Târgu Mureș, unde ne-am mutat din 2021: organizez întâniri între freelanceri, ca ambasador NO.MAD; organizez conferința I Love Failure Târgu Mureș, alături de colegii din JCI, și tot împreună cu ei facem inițiative pentru sustenabilitate.

Tranziția către freelancing

Inițial, în 2016, focusul era fetița mea, deci nu aveam nicio presiune pe activitatea pe care o făceam. Totuși, îmi amintesc de faptul că am luat-o cu mine la vreo 2 întalniri cu potențiali clienți. A fost distractiv. Mă bucuram de timpul pe care îl aveam.

Ce a fost dificil atunci a fost reacția familiei extinse, care era de părere că îmi sabotez cariera.

Peste un an și puțin m-am angajat și strecuram proiecte când apucam. Am avut în perioada aia multe seri în care lucram acasă până târziu. La final de 2019 am schimbat jobul cu unul mai solicitant și a trebuit să mă opresc de tot din proiecte on the side.

Cam după pandemie am reînceput să iau proiecte și acum, că fac asta full-time, nu mi se mai pare dificilă tranziția, tocmai pentru că am avut perioade de ”exercițiu” înainte. I eased into it.

Prejudecăți și provocări

Prima provocare era că nu aveam experiență. Abia aveam un an de când făcusem cursurile de Adobe și lucrasem doar pentru angajatorul de la momentul respectiv. Fiindcă lucram într-un departament de marketing, aveam contacte de la agenții și le-am cerut sfaturi. Cele mai importante erau să fac networking (care nu mă încânta deloc) și să rezolv brief-uri.

Așa am dat de site-urile internaționale de freelancing, mai exact DesignCrowd, unde am putut să rezolv real-world briefs și aveam și șansa de a câștiga ceva bani. Și am reușit să câștig câteva proiecte.

Greșeli și lecții

Cea mai gravă situație a fost cu un client care a refuzat să mă plătească pentru cele 3 propuneri de broșură pe care i le trimisesem, deși aveam contract semnat. A zis că nu-i place niciuna și apoi nu am mai reușit să dau de el. A trebuit să mă duc la ei la sediu. Nu am rezolvat. Am trecut mai departe și de atunci lucrez doar cu avans 50%. Chiar și cu prietenii.

Alte lecții au fost legate de cât ofeream clienților – să reduc numărul de propuneri, să cer bani în plus peste un anumit număr de revizii, să aplic taxe de urgentare. La început am plecat cu mentalitatea de a da cât mai mult, uneori și gratuit, pentru că puteau oricând să aleagă pe altcineva mai [introdu adjectiv laudativ aici] ca mine.

Deci am învățat propria mea valoare.

Programul de freelancer

O să fac referire doar la ultimele 3 luni. De cele mai multe ori, îmi iau unul-două task-uri cele mai importante și le rezolv în intervalul 5-7 dimineața, când e liniște și în casă, și pe stradă, și pe WhatsApp.

După micul dejun, îmi verific agenda (online) și le cam iau la rând de sus în jos. Nu prea am intervale de lucru peste 3 ore, decât dacă e proiect mare, cu deadline aproape. Lucrând de acasă, mai apar și aici situații în care e necesar să mă întrerup. Îmi propun să termin pe ziua respectivă în jurul prânzului (14-15), astfel încât să pot sta și cu familia.

Seara mai stau uneori, în funcție de cât reușesc să rezolv pe timpul zilei. Ideal ar fi să mă culc în același timp cu copiii, dar e un obicei cu care îmi este foarte greu momentan.

Planific, lucrez organizat. Am listă de task-uri, îmi marchez clar mail-urile și conversațiile astfel încât să nu omit ceva, notez în calendar. Nu îmi imaginez pentru mine alt mod de lucru.

Pauze

De obicei iau între proiecte. Mi se pare cel mai ușor de gestionat astfel.

Clienții

Iarăși, voi face referire doar la ultimile luni. Prin aprilie mi-am pus intenția ”nu vreau să îmi mai caut eu cienți, vreau ca ei să vină la mine”. Iar lucrurile chiar s-au așezat așa. În afară de un client cu care colaborasem înainte, căruia i-am scris că putem lucra din nou împreună, restul au venit din proiectele de voluntariat și din recomandări.

Îmi doresc să mă îndrept către proiecte și clienți care să se alinieze cu valorile mele legate de mediu și un sistem economic sustenabil, dar anul acesta, cel puțin, mi-am propus să mă bucur de punctul în care mă aflu acum profesional, să finalizez niște proiecte din partea de voluntariat, să se așeze și partea financiară, iar apoi văd în ce direcție mă orientez.

Nu mi-e foarte greu să refuz un proiect, dar mi-e greu să refuz dacă îmi cere un prieten sau un cunoscut să le fac ceva grafică.

Locuri de lucru preferate

Prefer să lucrez de acasă. Mi-e cel mai ușor așa pentru că pot să mă duc să mă întind în pat dacă simt nevoia, să vorbesc cu familia, să iau o gustare etc. Uneori mai stau și în cafenea, dar nu mă simt 100% comfortabil, atât fizic, cât și mental. Prefer să păstrez ieșirile în oraș pentru socializare.

O altă variantă care a funcționat era să merg la un prieten acasă, el angajat, lucra remote, stăteam fiecare în camere diferite, dar era fun că la prânz serveam masa împreună, mai schimbam o vorbă prin ușile deschise. Pe mine mă ajuta asta când aveam nevoie să nu mă întrerupă copiii. Dar s-a mutat în alt județ, așa că a picat aranjamentul.

Ce zic alții

Am zis mai devreme că problema nu a fost neapărat cu freelancingul pentru familia extinsă, ci cu lipsa jobului stabil. Ei sunt totuși dintr-o generație în care nu puteai face asta și de aici probabil mirarea lor.

Prietenii au fost din două categorii – cei avizi de libertate, care m-au încurajat, și cei cărora li s-a părut că incertitudinea, mai ales când am copii, nu e o idee bună.

Soția m-ar fi încurajat orice decizie aș fi luat, dar știe cât de mult îmi doream să fiu independent, așa că m-a sprijinit cu mai multă ardoare. Fetele încă nu înțeleg în totalitate, la 8, 6 și respectiv 2 ani, dar cu siguranță ne bucurăm mai mult de timpul împreună decât când eram plecat 10 ore de acasă.

Brandul personal

Sunt încă în formare la capitolul ăsta. Nu am avut obiceiul să postez pe social media nici în trecut, iar în perioada când am avut business-ul, o făceam forțat, simt eu.

Proiectele de voluntariat din ultimul an m-au scos mult din zona de comfort pe partea de a povesti despre ce fac. Așa că am în plan să arăt mai mult din proiectele pe care le fac pe plan profesional.

Planuri, visuri, guilty pleasures

Călătoresc mai mult în afara sezonului, rezolv treburi în oraș când e mai liber, fac baie în cadă mai des, ca pleasures, iar visul, pe care încă nu îl cuprind în toată depinătatea lui, este că am libertate de timp și locație.

Freelancingul în România, și nu numai

Nu mă pot pronunța. Știi cum e, că în momentul în care începi să umbli într-o anumită zonă de interes, ești din ce în ce mai mult în bula aia. Nici algoritmii Google și social media nu ne ajută aici. Pot să zic că în ultimile luni am avut destui prieteni care și-au dat demisia și au început pe cont propriu și i-am felicitat pe toți pentru decizie. Deci, în bula mea, trendul e ascendent.

Părțile bune sau mai puțin bune și le face fiecare. Eu mă uit mereu la ce pot controla și ce e în afara controlului meu. Dacă e ceva neprielnic în prima categorie, acționez și schimb, dacă e în a doua, trec mai departe, nu îmi îndrept energia spre acel lucru.

Sfat pentru viitori freelanceri

Manage your expectations, o să dureze ceva până ajungi la ceva sustenabil. Setează limite, nu uita că tu ești nr. 1 în viața ta. Dacă frica și neîncrederea sunt ceea ce te ține să nu faci pasul ăsta, să știi că sunt mulți care au trecut sau trec prin asta, deși au ani buni de freelancing în spate, nu ești singur(ă), îți poți găsi comunități de sprijin în jur.