[Diploma Stories] Livia Falcaru: Explorez in lucrarile mele subiecte tabu, cum ar fi despachetarea si vindecarea traumelor noastre

Lucrurile obisnuite si simple, de zi cu zi, experientele personale si emotiile sunt temele constante din lucrarile Liviei Falcaru, ilustrator & visual artist. Livia este alumn DIPLOMA Show 2017, unde a participat cu proiectul The Dictionary of Obscure Sorrows, un dictionar ilustrat care continea cuvinte inventate pentru emotii subtile, dar pe care le simtim cu totii. A creat acest dictionar intr-o maniera vizuala diferita, dar fara sa piarda elementele definitorii stilului ei. 

”Ma fascinau de atunci emotiile, dar mai ales cele pe care nu le spunem sau nu avem o denumire pentru ele. Avem o paleta atat de larga de emotii si mi se pare important sa le exploram dar si sa le numim. Cand dai o denumire unei emotii si o definesti, ea se asimileaza in noi altfel si capata o anumita cadenta”, povesteste Livia Falcaru. 

DIPLOMA Show, festivalul noii generatii de artisti, arhitecti si designeri romani, organizat de The Institute, a ajuns la editia 10 si are loc la Combinatul Fondului Plastic intre 7 si 15 octombrie.  

Festivalul sarbatoreste 10 ani prin expunerea a 10 alumni in 10 locuri neconventionale din capitala: de la spatii de socializare pana la librarii si zone de tranzit. Este o retrospectiva a ultimilor 9 ani de festival: peste 1.300 de proiecte si peste 1400 de creatori din noua generatie au fost promovati pana acum la DIPLOMA Show.

Povestim in continuare cu Livia Falcaru despre arta si emotii, subiecte care nu ar trebui sa fie tabu si destigmatizarea lor:

Din aproape in aproape

Hello! :) Sunt Livia, lucrez ca artista visuala si ilustratoare freelance de aproape 10 ani (la fel ca Diploma!) Inclinatie spre arta si creatie am avut de cand sunt mica. Cred ca toti o avem doar ca pur si simplu eu am ales sa continui pe drumul acesta.

Am urmat un liceu de arta unde m-am plimbat incontinu intre sectii (grafica, pictura, sculptura) in dorinta mea de a explora mai multe zone. In clasa a 12-a m-am decis ca vreau sa fac ilustratie si ai mei mi-au cumparat prima mea tableta grafica. Am folosit-o religios si mi-am dat seama ca imi place si ca as putea sa ma intretin din asta. Pe vremea aceea era (poate inca este) un gand foarte wild sa te intretii din arta dar am zis ca trebuie sa-mi iasa si ca nu exista un plan B. Tot din clasa a 12-a am inceput sa si lucrez. Primele mele joburi de freelance pe ilustratie le-am gasit pe oDesk si Fiverr. Nu erau cele mai minunate sau bine platite dar era un inceput.

In paralel postam zilnic pe social media un desen. Imi setasem asta ca target. Si eventual au inceput sa ma descopere oameni carora le placea ce faceam. Tot asa au inceput sa apara si mici joburi de ilustratie. M-am lovit de tot felul de lucruri pe parcurs de care nu stiam si asa am invatat. Nu exista un drum clar si batut in cuie pe domeniul asta insa important e sa te apuci si sa o iei din aproape in aproape.

Etape de formare

Pentru mine formarea e un proces continu. Continu invat cate ceva nou pe parcurs, schimb, ajustez si reevaluez. Mereu am fost autodidacta si m-am bazat pe propriile experiente. Declicul meu a fost in liceu in clasa a 12-a cand am decis ca vreau sa fac asta cu viata mea. Dupa ce mi-am setat acest scop, cumva s-au aranjat lucrurile si am avut o directie in care sa-mi indrept toate fortele.

Primele incercari

Primele incercari au fost groaznice haha! Nu o sa insiropez ceva ce nu trebuie insiropat. E foarte greu la inceput, primii 5 ani mi s-au parut cei mai grei. Simteam mereu ca sunt intr-un labirint intunecat si am doar o lanterna. Au fost si niste ani grei psihic pentru mine. Imi era frica de faptul ca nu o sa imi iasa ce mi-am propus sau ca nu o sa am cu ce sa ma intretin. Sa traiesti din arta e ceva destul de greu de imaginat mai ales cand nu sunt foarte multe povesti de succes.

Am dat si de multi oameni care au vrut sa profite de munca mea spunandu-mi ca o sa imi prinda bine asocierea cu ei, promovarea etc. – din pacate promovarea nu iti plateste necesitatile. Ca artist la inceput nu stii cum sa iti apreciezi munca sau sa te negociezi. De aici apar multe probleme si multi oameni/ branduri care abia asteapta sa profite. Ceea ce am patit si eu la inceut pana mi-am invatat lectiile.

Temele care te preocupa

Lucrez foarte mult din imaginatie. Ma fascineaza lucrurile simple de zi cu zi, experientele personale si emotiile. (bune dar si cele inconfortabile) Imi place ca am reusit sa-mi pastrez de-a lungul timpului capacitatea de a ma bucura de frumusetea din jurul meu. Ma refer la lucruri care par obisnuite dar care sunt de fapt frumoase daca stii sa te uiti la ele.

Imi place de asemenea sa explorez in lucrarile mele si subiecte mai tabu cum ar fi despachetarea si vindecarea traumelor noastre. Vreau sa se destigmatizeze usor acest lucru. Am incercat sa ma folosesc pe mine ca exemplu in speranta ca oamenii sa se simte mai confortabili sa faca si ei asta. Este important sa ne lasam sa fim vulnerabili, doar asa putem fi puternici cu adevarat.

Participarea la Diploma Show

M-a surprins foarte tare cand lucrarea mea a fost aleasa ca favorita a publicului, nu ma asteptam! Dar apreciez mult ca oamenii au primit asa bine proiectul meu. Diploma este o platforma buna pentru oameni talentati si la inceput de drum. Este un eveniment prin care ai ocazia sa iti prezinti munca unui numar mare de oameni. Asa a fost si pentru mine la momentul respectiv.

Proiectul meu de diploma a fost un dictionar ilustrat care continea cuvinte inventate pentru emotii subtile dar pe care le simtim cu totii. Am lucrat la el in jur de 5 luni sub indrumarea profesorului meu de atunci, Radu Manelici.

Ma fascinau de atunci emotiile, dar mai ales cele pe care nu le spunem sau nu avem o denumire pentru ele. Avem o paleta atat de larga de emotii si mi se pare important sa le exploram dar si sa le numim. Cand dai o denumire unei emotii si o definesti, ea se asimileaza in noi altfel si capata o anumita cadenta.

Sa creez acest dictionar a fost si un challange in sine pentru mine deoarece mi-am propus sa il realizez intr-un stil vizual complet diferit fata de cel pe care il aveam la momentul acela. Am vrut sa am alta abordare dar fara sa imi pierd anumite elemente vizuale definitorii stilului meu. A fost o provocare binevenita si care mi-a dat un reset.

Ce inseamna Diploma Show pentru tine

Cum spuneam si mai sus, cred ca e o platforma foarte buna pentru creatorii romani la inceput de drum sa acceseze un public larg. Poate fi putin intimidant atunci cand incepi sa lucrezi intr-un domeniu creativ sa iti faci cunoscuta munca oamenilor. De aceea mi se pare important sa avem genul acesta de evenimente in Romania.

Simt ca este o comunitate din ce in ce mai legata si diversa. Ma bucura sa vad creatori noi care apar si isi fac cunoscuta munca. E important sa ii sprijinim. Ca si lucruri mai putin bune as mentiona ca nu simt ca statul roman apreciaza si sprijina indeajuns mediul cultural si creatorii romani. Sper ca in timp acest lucru sa se mai schimbe.

Ce e important pentru un creator la inceput de drum

Pentru mine a fost important sa fiu hotarata si consecventa. Am incercat sa ma prezint pentru munca mea in fiecare zi, mai ales in primii 5 ani de lucru. Asta a insemnat uneori sa nu am weekend-uri sau sa renunt la anumite activitati. Am dus munca mea la un nivel de obsesie. A fost un sacrificiu care pentru mine a meritat. Nu sustin neaparat ca e cea mai buna sau sanatoasa metoda insa pentru mine a functionat.

Mi se pare foarte important sa nu renunti, chiar si atunci cand ai dat fail de 7 ori. E important sa crezi in tine si munca ta. Daca nu o faci tu in primul rand, atunci nu o vor face nici ceilalti.

Procesul de creatie

A fost intotdeauna foarte spontan. Nu-mi place sa planific si rar fac asta. Imi ia de obicei destul timp pana ma loveste o idee buna. Mult timp procesul meu era sa gasesc multe idei in faza de "pregatire". Ulterior constatam ca prima idee care imi venise fulger in minte era de fapt cea buna. Ca artist mi se pare important sa-ti asculti intuitia. Nu zic neaparat ca asta e reteta unui proiect sau lucrari bune, insa asta am realizat ca functioneaza pentru mine.

Frumusetea si cliseele ei

Inseamna totul. Conteaza doar unghiul din care te uiti la ceva. Pentru mine este un mod de a trai. (oricat de cliseic suna) Noi dam insemnatate si frumusete lucrurilor. Noi alegem ce vrem sa vedem.

Imi place sa ma inconjor de lucruri frumoase, de oameni frumosi. Mereu simt sa curatoriez ce este in interiorul meu dar si in exterior. Pentru mine e foarte important ca mediul meu sa fie unul estetic, placut si comfortabil. Altfel nu doresc sa functionez! :)