Nu ai voie să te prefaci. Asta a învățat cel mai important, Ligia Giatti, de-a lungul experienței sale. Dacă vrei să fii bun în ceea ce faci, trebuie să fii transparent și dedicat, iar oamenii vor respecta asta. Ligia este director de operațiuni Mesa, un sistem de lucru bazat pe echipă, conceput pentru a rezolva rapid provocări complexe, și va vorbi despre muncă și leadership la la UNFINISHED, festivalul multidisciplinar care se desfășoară între 22 și 24 septembrie la București. Tema festivalului în 2023 este SILENCE.
”Liniștea este o provocare. Nu întâmplător există atât de multe ritualuri în lume care să ajute oamenii să atingă această stare de prezență a sinelui. Liniștea este periculoasă când reduce pe cineva la tăcere. Aș spune că este o unealtă puternică – atât pentru a face bine, cât și rău”, spune Ligia.
Povestim cu ea în continuare despre cum s-a schimbat perspectiva asupra muncii în ultimii ani și ce a descoperit despre lideri în urma experienței de la Mesa.
Momente semnificative în formare
Am avut parte de câteva ori de astfel de momente, dar voi vorbi despre două dintre ele, care au avut un rol esențial în dezvoltarea mea.
Primul a fost când m-am alăturat celor de la Mesa în 2013, acceptând un job pe care n-aveam idee cum să-l fac, dar știam că am ceva de oferit, așa că am învățat făcând și, recent, proiectând ce anume reprezintă această muncă.
A trebuit să-mi golesc tolba de cunoștințe și să fac loc pentru ceva cu totul nou, cum ar fi instalarea unui software nou. Nu a trebuit doar să schimb felul în care fac lucrurile, ci și ceea ce credeam că reprezintă munca.
Iată o poveste amuzantă. Jobul meu acolo era de „designer de conversații“. Țineam workshopuri și foloseam multe metode pentru a facilita conversațiile din interiorul marilor organizații. Asta era specialitatea mea. Iar când am avut interviu cu Barbara Soalheiro, fondatoarea Mesa, ea mi-a zis: „Am nevoie să-i faci pe oameni să înceteze să mai vorbească și să înceapă să facă. Poți face asta?!“, iar eu i-am răspuns (dorindu-mi foarte tare jobul în acel moment): „Bineînțeles!“. Iar primul lucru pe care l-am făcut când a plecat din restaurant a fost să-mi șterg titulatura jobului de pe pagina de Linkedin. Un lucru care pare frivol, dar a fost un fel de ritual pentru mine. Mi-amintesc bine acel moment. Prin faptul că am șters denumirea funcției am decis să devin altceva – și am simțit că am spus „da“ unei aventuri.
Al doilea moment a fost când m-am mutat în Statele Unite în 2016, fără a vorbi engleza, pentru a a da startul operațiunilor internaționale. A fost una dintre experiențele cele mai încărcate de vulnerabilitate pentru mine – una în care s-a aplicat cu adevărat principiul „învățării prin a face“.
La o lună după ce am ajuns în L.A., am vândut o Mesa. La prima mea ședință am înțeles cât de mare era de fapt provocarea, pentru că nu pricepeam mare parte din ceea ce spunea clientul. Soluția mea a fost să folosesc expresii și fraze de „ședință“ pe care le auzisem în filme, cum ar fi: „Da, acesta este un punct de vedere foarte bun“, „desigur“, „să revenim mai târziu la această discuție“... „aceasta este o oportunitate incredibilă“ etc... doar ca să fac față momentului. Slavă Domnului că mai era cineva lângă mine care să asculte și să traducă apelul după ce s-a încheiat.
Am condus prima mea Mesa în State folosind engleza în proporție de 30% și simțindu-mă cu 70% mai puțin „eu însămi“.
Dar aveam o Misiune de încheiat. Și, cumva, am înțeles. „Nu e vorba despre mine, ci despre ceea ce am și ce am decis să fac, așa că o s-o fac.“
Mi-amintesc că mă gândeam „Oare sunt curajoasă ori nesăbuită?“ Poate ambele!
Dar lipsa vocabularului m-a făcut foarte ageră și foarte precisă în ceea ce privea direcția pe care trebuia s-o trasez echipei și, totodată, a trebuit să îi rog să-mi vorbească de parcă aș fi avut cinci ani. Așa că au fost nevoiți să lase deoparte toate lucrurile neesențiale și să-mi spună ce este necesar ca noi să luăm decizii și să avansăm. Fără aiureli. Și a funcționat.
Aceste povestiri sunt mult mai complexe de fapt, dar le împărtășesc aici pentru că ambele experiențe au influențat modul în care mă raportez la muncă și la viață acum.
Ambele situații m-au pregătit cum trebuie să navighez prin lucruri atunci când mă simt foarte vulnerabilă. E un sentiment pe care îl trăiesc de fiecare dacă când sunt în capul mesei, coordonând o Mesa.
Am învățat că a face un lucru pentru prima dată înseamnă că nu ai voie să te prefaci. Trebuie să fii transparent și dedicat realizării acelui lucru. Iar oamenii respectă asta.
Cum s-a schimbat perspectiva asupra muncii tale
În munca mea, odată cu experiența a venit și realizarea faptului că nu contează cât de bine stăpânești ceva, întotdeauna trebuie să fii deschis să înveți, mai ales într-o lume în continuă schimbare. Așa că smerenia, dedicarea și curajul sunt mușchii pe care îi lucrez continuu pentru a îndeplini acest lucru.
Smerenia are legătură cu lipsa fățărniciei. Dedicarea se referă la decizia de a face ceva. Iar curajul înseamnă să faci față necunoscutului și să înveți ceea ce nu știi, făcând acel lucru.
Pentru a-mi îndeplini rolul de Lider Mesa a fost nevoie să dau dovadă de aceste trei trăsături comportamentale – mai ales dacă munca mea înseamnă să promit că pot rezolva orice problemă complexă mi-ai da.
Sunt multe feluri de a ne raporta la leadership, iar industria actuală e plină de teorii. Dar majoritatea criteriilor pe care oamenii le folosesc pentru a identifica și a evalua un „lider bun“ sunt departe de ceea ce consider eu a fi un lider bun.
Dacă mă întrebați cum aș vrea să fiu văzută ca lider, aș spune: „așa cum percep oamenii un vânător într-o pădure sălbatică“.
O persoană dedicată găsirii a ceea ce caută, care învață pe parcurs, care are curajul de a da piept cu necunoscutul, care este pe deplin prezentă. Cineva care, chiar dacă știe direcția, are o anumită sensibilitate și reacționează rapid la situațiile imprevizibile. Un vânător merge înainte chiar și când nu are vizibilitate completă. Un vânător trebuie să se întoarcă acasă cu ceea ce caută, și o face. N-o să-și lase familia să moară de foame, nu. Nu există altă opțiune, așa că o fac. Așa fac și eu când conduc Mesas.
Ceea ce descriu aici, folosindu-mă de analogia cu spiritul unui vânător, e ceea ce noi, la Mesa, înțelegem a fi un lider excelent.
Temele care te preocupă
Am dedicat mult timp încercării de a înțelege felul cum o persoană stăpânește pe deplin ceva – o anumită practică.
Printre ale atitudini, la Mesa, liderii trebuie să stăpânească Metoda Mesa, să aibă performanțe înalte și să exceleze în tot ceea ce fac. Provocare e cum să-i faci pe oameni să ajungă în punctul ăla.
În cadrul acestui proces, am fost inspirată de Tamara Klink, o navigatoare și scriitoare braziliană. La 24 de ani, a devenit cea mai tânără persoană din Brazilia care a traversat Oceanul Atlantic, navigând de una singură. A scris o carte despre experiența ei și tot ceea ce împărtășește ea mă învață câte ceva despre ce înseamnă să fii un om care decide să dea față-n față cu necunoscutul. Și este interesant, pentru că folosesc și această analogie, cea cu navigarea unui vas, atunci când vorbesc despre Mesas. Să fii super pregătit să faci față lucrurilor imprevizibile este un lucru important, pentru că nu știi niciodată cum va fi oceanul.
Știu că las impresia că dau o tentă romantică muncii, dar acesta este felul în care eu experimentez ceea ce fac. Mă confrunt constant cu probleme pe care nu le-am mai rezolvat înainte, cu oameni pe care nu-i cunosc (și care sunt mult mai experimentați decât mine) – și nu am scenarii detaliate în minte, doar vizualizez o anumită destinație. Așa că da, chiar mă simt ca un navigator într-un ocean imprevizibil. Sunt o „Tamara Klink a lumii corporative/de afaceri“ haha!
Sunt inspirată și de o cărticică în care se explică felul în care sunt pregătiți oamenii cu performanțe ridicate. Daniel Coyle scrie despre vizitele sale în așa-numitele hotbeds (medii destinate promovării creșterii) – locuri micuțe care produc un număr mare de vârfuri mondiale în sport, artă, muzică, afaceri, matematică și alte discipline.
Ca să vă faceți o idee, își începe cartea cu această propoziție aparținându-i lui Aristotel: „Suntem ceea ce facem în mod repetat. Prin urmare, excelența nu este un act, ci o obișnuință“. Îmi dă fiori!
E fascinant să afli despre uneltele pe care le-a identificat în diferite domenii cu aceleași intenții. Mă inspiră să proiectez ce ar trebui să fie Mesa’s Leader Journey [Călătoria Liderului Mesa; n. tr.]. Voi vorbi despre asta în discursul meu ;).
Participarea la Unfinished
Mesa este deja un partener îndelungat al festivalului. Cu toate astea, invitația de a vorbi anul acesta mi s-a părut specială, pentru că am oportunitatea de a împărtăși ceva ce am investigat și am experimentat referitor la dezvoltarea leadershipului – iar comunitatea Unfinished este cea potrivită și e cel mai bun public pentru a vedea acest lucru în premieră.
Ce înseamnă liniștea pentru tine
Liniștea este o provocare.
Nu întâmplător există atât de multe ritualuri în lume care să ajute oamenii să atingă această stare de prezență a sinelui.
Eu experimentez liniștea în diverse forme. Uneori prin faptul că nu ascult absolut nimic – liniște pură. Ca să mă pot asculta pe mine.
Uneori o fac prin muzică, muzică dată tare. Ca să mă fac pe mine să tac.
Liniștea este periculoasă când reduce pe cineva la tăcere.
Aș spune că este o unealtă puternică – atât pentru a face bine, cât și rău.
Iubesc faptul că aceasta e tema festivalului și sunt curioasă să văd cum se va desfășura prin intermediul diferitelor experiențe care vor avea loc!
Liderii din 2023
Îmi vin două lucruri în minte.
Faptul că munca interdisciplinară are o importanță vitală pentru a rezolva probleme complexe – însă doar în cazul în care ai misiunea de a construi ceva concret.
Cei care vin la noi cu o problemă și liderii cu care lucrăm recunosc deja puterea pe care o are aducerea unor specialiști care au cunoștințe și abilități diverse, dar complementare, în jurul aceleiași mese pentru a rezolva probleme complexe. De multe ori, acest lucru e greu de realizat într-o organizație.
După o experiență Mesa, le este cât se poate de limpede că acesta este viitorul muncii. Văd cu propriii ochi cum soluțiile revelatoare apar la intersecția diferitelor zone de cunoaștere prin a face. Acesta este saltul care duce la înțelegerea faptului că toate astea nu se referă doar la combinarea diverselor expertize, ci la a pune oamenii să construiască ceva.
Cei care vin la noi cu o problemă deseori creează o modalitate complet nouă de lucru după ce ajung la această înțelegere.
A doua provocare are legătură cu prima pe care am menționat-o: managementul talentului și diversitatea.
Noțiunea de talent a evoluat dincolo de ceea ce percepem ca abilitate în mod obișnuit. Liderii conectați și dedicați transformării necesare industriilor lor recunosc valoarea pe care o aduce diversitatea în echipele lor, nu doar cea de gen, diversitatea etnică și cea care rezultă din mediile diferite de trai, ci și prin diversitatea de gândire și de experiențe.
Provocarea de acum este cum să faci ca totul să funcționeze. Cum să proiectezi un mediu de lucru capabil să descătușeze potențialul maxim al oamenilor?
Sunt departe de a oferi un răspuns perfect, pentru că noi, cei de la Compania Mesa, ne aflăm în același tip de călătorie, dar iată ce știu: să aduci mai multă diversitate în echipe reprezintă o decizie – un angajament urmat de practici solide.
Un mesaj pe un panou publicitar din centrul orașului
Prezența e cel mai generos lucru pe care îl poți oferi cuiva.
