[Viața de freelancer] Ana-Maria Lupu: Singurele mele limitări ca freelancer sunt propriile convingeri

Viața de freelancer e ca o cursă offroad, în care trebuie să înveți constant, să-ți dai voie să ceri ajutor și să știi să spui nu. Deși avea experiență antreprenorială și nu s-a temut neapărat de eșec, tranziția spre freelancing a venit cu provocări, spune Ana-Maria Lupu, online communication strategist.

Ana-Maria a început de la zero cu trei ani în urmă. Nu doar că a dat jobul stabil pe activitatea de freelancer, dar a decis să schimbe și domeniul. Ceea ce inițial a părut un zid s-a transformat într-o experiență de creștere esențială. A învățat să găsească și să selecteze clienții și să se lupte cu sindromul impostorului.

Azi, Ana-Maria spune că singurele limite țin doar de convingeri. Ca freelancer, se poate dezvolta cum dorește, se poate reinventa și poate trăi în ritmul ei. Și le poate da curaj și altora să încerce prin povestea de mai jos.

Începuturi în freelancing

Cred că am crescut cu o imagine idealizată despre ce înseamnă o viață împlinită ca adult, ca femeie în special. Cu toții știm povestea: un job bine plătit, căsătorie, copii, casă și mașină, vacanțe petrecute în destinații exotice. Din fericire, pot spune astăzi, în 2019 am divorțat, iar viața mea ce se desfășura după acel scenariu s-a spart în mii de bucăți chiar sub ochii mei. Deși atunci am simțit ruptura ca și cum m-am lovit de un zid, acum cred că aveam nevoie de acea experiență.

Pentru că tot atunci am început să-mi pun întrebări legate de ce-mi doresc cu adevărat și să caut în interiorul meu răspunsurile, și nu în exterior, așa cum tot făceam până atunci. A fost prima dată când mi-am imaginat o viață doar a mea, croită de mâinile mele, și nu una bazată pe scenariul vehiculat în societatea noastră sau pe așteptările celor din jur. Și tot pe-atunci am simțit cum a încolțit în mintea mea ideea de freelancing.

Viața dinainte de freelancing

Am lucrat în vânzări peste 10 ani. Totul a început de la o afacere în zona de servicii pe care am avut-o în 2008 și care a eșuat. Unul din motive a fost că la acea vreme habar n-aveam ce înseamnă să vinzi bine. Tranziția către a fi din nou angajată nu a fost ușoară dar a fost necesară. Am vrut însă să-mi demonstrez că pot. Că pot învăța și deveni expertă chiar în domeniul care a dus la primul meu eșec ca antreprenor. Și cu perseverența și încăpățânarea ce mă caracterizează, am reușit. Am devenit un consultant de succes în vânzări Business to Business, iar timp de 10 ani am învățat și m-am perfecționat continuu în acest domeniu.

În momentul din 2019 lucram într-o corporație, câștigam bine, la ora 18.00 plecam acasă, nu exista overtime sau să lucrez în weekend-uri. Cu toate acestea, simțeam că nu mă împlinește ceea ce fac, trăiam pe pilot automat, alergam pe acea roată de hamster să dea bine cifrele de la final de lună. Făceam ceea ce făceam pentru că se plătea bine și pentru că știam că mă pricep la asta. Așteptam în secret să treacă zilele din timpul săptămânii ca să trăiesc cum îmi doresc în weekenduri, concedii.

După divorț, am plecat într-o călătorie în Asia, să-mi dau seama în ce direcție vreau să merg mai departe. Când m-am întors, am avut ideea de a crea un blog de călătorii, care avea să devină spațiul meu virtual creativ. Iar când am început să scriu, pur și simplu nu m-am mai oprit. Mi-am dat seama că eu asta vreau să fac mai departe, și nu oricum, ci pe cont propriu ca freelancer.

Tranziția către freelancing

De la cărarea bătătorită, cariera din corporație, mi-am croit drumul direct spre visul meu fiind dispusă să risc totul. Timp de 1 an m-am pregătit pentru asta, învățam în timpul liber, scriam în weekenduri și ori de câte ori aveam ocazia și strângeam bani pentru momentul în care aveam să-mi dau demisia. Eram dispusă să fac orice să creez viața pe care mi-o doream, de data asta nu ca să-mi demonstrez că pot, ci pentru că simțeam că rezonează cu mine, cu cine sunt eu în interior.

Financiar nu a fost deloc ușor în primul an, pentru că începând de la zero, lucram să-mi creez un portofoliu și încă învățam lucruri, eram junior. Recunosc că răbdarea nu a fost punctul meu forte, în special când începusem să-mi văd visul devenind realitate chiar sub ochii mei. N-a mai contat nimic, nici că era începutul pandemiei, nici că tot atunci suferisem o operație de hernie de disc lombară și abia mai puteam merge. Cred că întregul context din 2020 nu a făcut decât să mă impulsioneze să apăs pedala de accelerație până-n podea și să-mi spun că cel mai rău lucru ce se poate întâmpla e să eșuez. Mai trecusem o data prin asta, știam că nu e sfârșitul lumii, și mai știam la fel de bine că ar fi fost doar temporar.

Prejudecăți și provocări

Nu știam cum să găsesc clienți, dar curând mi-am creat un sistem prin care să găsesc noi proiecte. Aici m-a ajutat experiența din vânzări, astfel că nu a durat mult până să încep să lucrez pentru primii clienți.

Sindromul impostorului a fost altă provocare, în special pentru că nu aveam experiența de lucru din agenție, iar în mediul online vedeam cei mai mulți freelanceri venind din industrie, cu o experiență de ani de zile. Am depășit asta colaborând cu alți freelanceri și cerând ajutorul acolo unde simțeam că am nevoie. M-au ajutat și cursurile online pe care le-am făcut, certificările obținute și de asemenea găsirea unui mentor.

Cele mai mari prejudecăți de care m-am lovit au fost ale mele. Una dintre ele, foarte păguboasă de altfel, a fost aceea că dacă ești freelancer motivul pentru care clienții te aleg este că plătesc mai puțin decât ar plăti o agenție. Bineînțeles că există și astfel de clienți, dar astăzi am învățat să-i recunosc și să nu lucrez cu ei. Am mai învățat că într-un fel vei fi tratat de un client care vede valoarea pe care o aduci business-ului său prin ceea ce faci, și într-un alt fel vei fi tratat de cineva care urmărește doar să plătească mai puțin.

Greșeli și lecții

Greșeli am făcut și la început, fac și acum, dar din fericire altele. Cred că acolo unde este progres există inevitabil și greșeli. Desigur, nu e un mod prea plăcut să înveți, dar ni se întâmplă tuturor.

La început acceptam orice proiect și orice client îmi ieșea în cale și nu mă mândresc deloc cu asta. Lipsa de stabilitate și de predictibilitate financiară era motivul pentru care făceam asta. Lecția pe care am învățat-o este că dacă la niciun loc de muncă nu mi-am călcat peste valori pentru nimic în lume, n-am să încep s-o fac acum din postura de freelancer. Astăzi nu mai fac compromisuri în această zonă, iar viața mea profesională e mult mai ușoară și frumoasă.

Lipsa de răbdare o pot încadra tot la capitolul greșeli. Mi-a fost destul de dificil s-o recunosc și s-o îmblânzesc, uneori și azi o mai surprind cum se furișează în gândurile și acțiunile mele dacă nu-s atentă. Lecția pe care mi-am reamintit-o aici este că sănătatea mea este cel mai valoros lucru. Lipsa de răbdare de a face lucrurile treptat, de a nu sări etape, m-a dus de mai multe ori în pragul burn-out-ului. Mi-a venit greu să mă opresc, să-mi acord timp de reflecție și să schimb modalitatea de abordare a proiectelor, să nu mai repet aceleași greșeli.

Programul de freelancer

Îmi place să am o listă cu proiectele și task-urile pe care le am de făcut. Sunt o persoană vizuală și sunt mult mai productivă și relaxată dacă le așez pe toate în calendar. Fac asta de obicei vinerea sau lunea de dimineață la cafea pentru săptămâna în curs. Mă ajută să văd imaginea de ansamblu și să prioritizez.

Așa am descoperit că de multe ori îmi propuneam să fac mult mai multe lucruri decât aș fi fost capabilă, ceea ce punea inutil presiune pe mine și genera stres.

Pentru că știu deja asta despre mine, acum las o zi liberă în plus în calendarul meu săptămânal. Acea zi mă ajută să ajung cu taskurile la zi, chiar dacă mai apar lucruri neprevăzute în timpul săptămânii.

Am un stil de lucru organizat, dar recunosc că nu reușesc mereu asta. Țin cont și de starea pe care o am, uneori mă simt mai creativă, în alte momente mai puțin și îmi mai adaptez programul pe parcurs și în funcție de asta. Îmi place că freelancingul îmi permite să fiu flexibilă.

Pauze

Toate proiectele mele sunt pe termen lung, recurente. Pauzele sunt planificate, astfel încâ să afecteze cât mai puțin proiectele în lucru. Mă ajută și faptul că am colaboratori către care mai pot delega din taskuri, astfel încât lucrurile să funcționeze bine chiar și fără prezența mea.

Acum, când lucrez pentru mine nu-mi vine așa ușor să iau pauze, ca atunci când lucram în corporație și abia așteptam concediul. Încerc să-mi ascult corpul însă.

Încă nu am atins acel echilibru dintre muncă și viață personală pe care mi-l doresc. Asta tocmai pentru că fiind freelancer, limita dintre cele două a devenit tot mai difuză. E un efort conștient pe care îl fac zi de zi să le separ și să-mi amintesc de ce mi-am dorit să merg pe acest drum de la bun început.

Clienții

Cu clienții mă conectez cel mai mult în online, dar și la evenimentele de networking. Îmi place că am ocazia să aleg oamenii cu care lucrez. Cred că o potrivire la nivel de valori este esențială ca lucrurile să meargă bine de ambele părți. Îmi plac clienții care știu ce vor, dar sunt deschiși către idei noi și înțeleg valoarea pe care un specialist în marketing online o aduce afacerii lor. Ador clienții care se ghidează după rezultate, și care dau feedback constructiv. Totuși, asta nu înseamnă ca feedback-ul să se transforme într-un șir nesfârșit de solicitări de modificări, care te stoarce de energie până la ultima picătură.

Sunt și clienți care nu sunt deschiși la abordări noi și caută de fapt doar un executant al propriilor lor idei. În astfel de cazuri nu simt că pot aduce valoare.

Mai sunt apoi cei care îți lansează provocarea să-i convingi că au nevoie de serviciile tale. Am capacitatea de a răspunde unei astfel de provocări, dar astăzi pur și simplu nu mai vreau să fac asta. Îmi doresc să am alături antreprenori care își doresc să lucreze cu mine și se ghidează după aceleași principii de viață ca mine.

După 3 ani de freelancing, pot spune că acum îmi este ușor să refuz un proiect daca simt că nu mi se potrivește. Freelancingul m-a ajutat să mă cunosc mai bine. Mi-am dat seama că să spun NU este sănătos pentru mine și pentu cei din jur, indiferent când este nevoie de el, chiar la începutul unei colaborări sau pe parcursul ei.

Locuri de lucru preferate

Dacă la început lucratul de acasă părea perfect pentru mine, pe termen lung am simțit o singurătate apăsătoare și mi-am dat seama că am nevoie să lucrez din locuri cu mai multă lume. Uneori mai lucrez din cafenele, dar e dificil pentru mine să găsesc un loc potrivit, în special pentru că în cafenele nu sunt scaune ergonomice, iar eu am încă probleme cu spatele.

Unul din locurile mele preferate din București este Seneca. Îmi place liniștea și atmosfera de bibliotecă. Să ma plimb printre rafturile cu cărți când vreau să iau o pauză sau să citesc câteva pagini dintr-o carte mă ajută să mă deconectez atunci când am nevoie.

Alte locuri preferate tot din București sunt Coftale - ador cafeaua de acolo și brunch-ul lor generos sau romantica ceainărie Green Tea cu grădina lor plină de trandafiri.

De curând am optat pentru un spațiu de co-working unde am propriul meu birou. Simt că mă ajută să delimitez mai bine viața personală de cea profesională. Colegii de acolo sunt și ei freelanceri din diferite domenii și e reconfortant să mai povestim în timpul zilei. Chiar dacă nu merg la noul meu biroul zilnic, am observat că mă concentrez mai ușor și sunt mai creativă decât în zilele când lucrez de acasă.

Ce zic alții

Ohhhh, a fost dificil, mai ales la început, pentru că a fost un timing destul de prost. Abia începuse pandemia și exista multă incertitudine pe piața muncii, iar eu nu numai că îmi doream să fiu freelancer, dar îmi doream să și schimb domeniul de activitate. Colac peste pupăză a apărut și criza de hernie de disc lombară din cauza căreia a trebuit să ma operez.

Părerile au fost împărțite, unii dintre prieteni au fost mai sceptici, alții și-au arătat suportul, iar unii au fost chiar mai entuziasmați decât mine. A fost greu să aud verbalizate aceleași frici pe care le aveam și eu în suflet, dar am mers mai departe.

A contat foarte mult suportul mamei mele care de la început m-a susținut atât emoțional cât și financiar, chiar dacă era un domeniu necunoscut pentru ea și între noi fie vorba, nu a bucurat-o foarte tare această schimbare. Dar a fost acolo pentru mine chiar și așa.

Am simțit de-a lungul vieții că am fost “oaia neagră” a familiei, cea care și-a dorit să-și urmeze propriul drum, să-și creeze unul dacă el nu există, să nu urmeze calea bătătorită dacă simte că nu i se potrivește. Din păcate nu toată lumea rezonează cu treaba asta. Pentru mine însă a fost mai important să nu rămân cu întrebarea „și ce-ar fi fost dacă?” Dacă mi-aș fi urmat visul.

Brandul personal

Cel mai important pas pe care l-am făcut pentru brandul meu personal a fost să creez o strategie, ca pentru orice alt client. Comunic cu regularitate pe canalele mele de social media, și am delimitat brandul meu personal de strateg de comunicare online de blogul de călătorii cu care am început în 2019, callingforthewild.com.

Acum am o direcție mult mai clară, asumată și urmează cât de curând și un site.

Planuri, visuri, guilty pleasures

Freelancingul mi-a oferit libertatea de a trăi în ritmul meu, de a călători atunci când vreau, de a-mi alege oamenii cu care colaborez, iar aceste lucruri sunt într-adevăr neprețuite. Datorită freelancingului pot acum lucra de oriunde, la orice ore.

Probabil cel mai frumos vis, acela de a deveni digital nomad a devenit posibil datorită acestei schimbări. Și, nu în ultimul rând creșterea mea profesională ca specialist în marketing, nu este limitată în vreun fel. Știu că mă pot reinventa oricând, adapta, iar aceste lucruri se reflectă în mod direct asupra veniturilor și calității vieții mele. Singurele mele limitări ca freelancer sunt propriile convingeri și asta e de fapt o provocare continuă către evoluție, către dezvoltare personală.

Freelancingul în România, și nu numai

Nu am fost foarte conectată la industrie înainte de 2020. Totuși ce am observat în ultima vreme este că apar din ce în ce mai mulți specialiști.

Sunt și scam-uri în industrie, de ambele părți, atât a clienților care plătesc și apoi nu mai văd vreun livrabil, sau calitatea lor este îndoielnică, dar și a freelancerilor care livrează servicii, iar apoi rămân cu ochii-n soare.

Din ce în ce mai mult e nevoie de o selecție atentă a partenerilor de business pentru a nu avea astfel de surprize.

Partea bună este că dacă ești profesionist și ai rezultate bune, vin și clienții și recomandările. Partea mai puțin bună este că trebuie să ai răbdare, lucrurile nu se întâmplă chiar peste noapte.

Sfat pentru viitori freelanceri

Este greu, e al naibii de greu! De 100 de ori mai greu decât îți imginezi tu acum!

Stai de vorbă cu oameni care deja fac asta, întreabă-i cum arată o zi obișnuită din viața lor și ce provocări au. Vezi dacă te atrage în continuare ideea și după aceste discuții. Dacă da, you go for it! Și dacă tot faci asta, dedică-te complet și învață să ceri ajutorul când drumul se îngreunează. Nu te aștepta să ai parte de o creștere ușoară și lină, ci mai degrabă de o cursă de offroad.

Dacă eșuezi prima dată, să știi că există și a doua, și a treia șansă. Nu toate lucrurile ne ies din prima și asta e ok.