Uneori, procesul creativ este mai important decât rezultatul, spune artista Gabriela Mateescu. Ea crede în arta care iese din locurile bine stabilite pentru a deveni spațiu de întâlnire. Așa a gândit și „Ecologiile grijii și îngrijirii”, un proiect în care peste 30 de artiști, arhitecți și botaniști re-creează un paradis vegetal în București, în această lună. Programul include expoziții în mai multe locuri din oraș, intervenții în Grădina Botanică, conferințe, ateliere și plimbări curatoriate. Expoziția este împărțită în patru secțiuni, inspirate de cultura pop, cea populară, respectiv înțelegerea comună: plante utile, otrăvitoare, afrodisiace și ritualice.
”Arta își asumă tot mai multe teme. Artiștii și-au depășit de la o vreme condiția de simple oglinzi ale realității, de translatori ai problemelor sociale sau ai științei către un public larg, asumându-și diverse roluri active: fie de participanți la schimbare, fie pe cel de „misionari culturali”, repere esențiale într-o perioadă de crize sau de „transformări intense, conduse de noile tehnologii”, spune Gabriela.
Gabriela este interesată de comunitatea artist-run și de modurile prin care artiștii se autoguvernează și creează împreună și este inițiatoarea mai multor proiecte educaționale și culturale, dedicate unor teme actuale: de la diferențele de accesibilitate bazate pe gen, la documentarea atelierelor UAP la nivel național. Alături de Taietzel Ticalos a inițiat și coordonează proiectul “spam-index.ro”, o platformă de promovare a artei digitale românești, și Asociația Nucleu 0000, un colectiv de artiști reunit pentru a oferi oportunități de întâlnire bazate pe proces și colaborări.
Vorbim în continuare cu Gabriela Mateescu despre artă și apocalipse, tehnologie și plante, despre rolul artiștilor în această perioadă complicată:
Capitolele formării tale
Cred că facultatea de filosofie, absolvită la Craiova, a fost pentru mine primul moment de „trezire intelectuală”, punctul din care am început să-mi redefinesc conceptele și modul de a privi lumea. Să zicem, respectând sugestia ta, că acesta a fost un stadiu al chestionărilor, al căutărilor, un punct de start într-un parcurs care avea să aibă ca numitor comun tocmai o formă de chestionare a realităților sociale sau psihologice.
Am continuat apoi la Universitatea de Arte din București studiile pe care le începusem în liceu, iar aceasta, să zicem, ar fi o etapă de conceptualizare, ușor militantă. S-au conturat atunci unele teme mari de interes, printre care ideea de sindicalizare în artă, de pildă, pe care am urmărit-o constant din vremea facultății și până acum. Desigur, ambele etape au fost simple inițieri, din păcate nivelul pregătirii dobândite, am realizat mult mai târziu asta, a fost mult sub standardele necesare cuiva care dorește o carieră relevantă în domeniu. Dar, zonele umaniste sunt un teritoriu de perpetuă perfecționare, așa că am continuat să învăț în diverse tipuri de stagii formale, cu mentori sau în mod independent.
Probabil că un moment definitoriu a fost, după ce am absolvit facultatea de arte, întâlnirea cu spațiul Platforma din București, un colectiv experimental, alternativ, o anexa a MNAC care oferea doar spațiul, fără ca personalul să fie plătit. Co-fondatoarea, Simona Dumitriu, le oferea pe atunci tinerilor artiști o șansă de creștere și un loc fără judecăți valorice, estetice sau orice fel de alte condiționări care ar duce la o situație de stânjenire pentru un artist care nu își găsește încă locul. Pentru mine, această experiență a fost formatoare în tipul de artă pe care am decis să îl fac ulterior. Era o abordare total diferită de formarea „tradițională” din facultate, unde timp de cinci ani nu vizitasem nici o galerie sau muzeu. Să zicem că am recuperat târziu, dar atunci când trebuia.
Cum s-a schimbat perspectiva asupra rolului tău
Pe la 28 de ani, imediat după terminarea facultății, m-am trezit aruncată într-o lume a artei pe care nu o „frecventasem”, prin urmare eram ușor confuză și nu-i cunoșteam regulile, provocările sau oportunitățile. O odată cu „experiența Platforma”, am descoperit că tipul de practică artistică cel mai interesant pentru mine este cel de grup, într-o comunitate profesională. Că îmi place să lucrez cu alți artiști, să le ascult poveștile, să aduc oameni laolaltă prin proiectele mele.
Un artist pe care l-am cunoscut de curând spunea că ceea ce fac eu nu este neapărat artă, ci mai degrabă „socializare”. Nu sunt tocmai de acord, de vreme ce practicile artistice se nuanțează la nesfârșit, pornesc pe drumuri diferite sau se intersectează, până într-un moment în care diferite tipuri de finalitate capătă relevanță. Scopul practicii mele este de a crea spații, locuri, fie ele și virtuale, de întâlnire.Mă interesează procesul, discuțiile, îmi place să vizitez artiștii în ateliere, să povestim despre ce idei ne vin când lansez o temă.
Mi se pare important ca artiștii să cunoască alți artiști, să creez un rizom. Așa vad eu rolul meu în artă, ca un liant. Practica mea de atelier, în schimb, este una profund autoreferențială, iar toate aceste întâlniri mă inspiră într-un mod profund. Totodată, mă fascinează zonele artist-run spaces și asociațiile care luptă pentru drepturile artiștilor, chiar eu visam, cu colectivul meu – Nucleu 0000, să pot contribui la schimbări care să aibă impact asupra generației mele.
Am coordonat anul trecut și un Dosar în Revista ARTA despre artist-run spaces din România după Revoluție. Am construit proiecte de documentare a spațiilor gestionate de Uniunea Artiștilor Plastici, o organizație care are deja peste 100 de ani de istorie și este un bun exemplu la tema: artiștii s-au unit cândva pentru a lupta pentru drepturile lor. Vorbim de peste un secol în care o organizație profesională a artiștilor a modelat domeniul artelor vizuale.
Temele care te preocupă
Arta își asumă tot mai multe teme. Artiștii și-au depășit de la o vreme condiția de simple oglinzi ale realității, de translatori ai problemelor sociale sau ai științei către un public larg, asumându-și diverse roluri active: fie de participanți la schimbare, fie pe cel de „misionari culturali”, repere esențiale într-o perioadă de crize sau de „transformări intense, conduse de noile tehnologii". Eu sunt interesată de rolul transformativ al artei, de proces, nu de produse finite, deși am casa plină de lucrări de artă primite cadou și îmi oferă bucurie să trăiesc înconjurat de ea.
Acesta este, de altfel, punctul de pornire pentru majoritatea proiectelor mele, dar și pentru cel despre care vorbim în prezent, Ecologiciile Grijii și ale Îngrijirii, un demers care vizează, în cele din urmă, un impact social. Dorește să stabilească relații între diverse ecosisteme sociale și de mediu, să evidențieze importanța interdependenței acestora și să dezvolte o rețea capabilă să susțină interesele reciproce ale entităților pe care le include. Propune o acceptare a abordărilor sistemice, care înțeleg planeta ca pe o colecție de ecosisteme simbiotice, populate de ființe diverse, care se bazează unele pe altele pentru viață. Este o pledoarie verde, stimulând conștiința ecologică și relația nemijlocită cu natura. Fără să fie în legătură directă, am putea spune că demersul de anul acesta continuă proiecte mai vechi.
În pandemie, în octombrie 2021, am organizat un prim eveniment în natură, Peisaj în deteriorare, organizat în Parcul Delta Văcărești din București, și a fost o ocazie inedită de a organiza artă în natura neamenajată din București și loc de întâlnire și producție pentru colegii mei artiști. Scena pe care ne-am ales-o vorbea cu adevărat despre natură, care își revendică propriul teritoriu, fără niciun fel de ajutor din partea omului, chiar în mijlocul celei mai mari aglomerări urbane din țară. Parcul Văcărești a fost pentru noi locul propice pentru a contemplare și un prilej de meditație asupra sensului naturii și a efectelor nocive pe care le pot avea intervențiile umane hazardate.
Cand te-ai gandit prima data la Ecologiciile Grijii și ale Îngrijirii
Tot în timpul pandemiei, eu și curatoarea Valentina Iancu ne-am „reînnoit” relația de prietenie pe baza noii pasiuni, împărtășite, pentru plante. Pe atunci am cumpărat primele plante din viața noastră. Ideea de a cumpăra plante nu venea foarte natural pentru noi, de vreme ce până la 30 și ceva de ani nu avuseserăm vreodată plante în apartament. De fapt, probabil fără să conștientizăm foarte limpede, am fost parte dintr-un fenomen amplu la scară globală. Nu eram noi speciale, a fost un adevărat boom la nivel internațional, care s-a manifestat în trenduri și curente, dar și în vânzări record de plante raportate de mai toți comercianții la nivel internațional.
Am aflat apoi, întâmplător, de Zilele Horticulturii, dintr-o postare care trecea pe rețelele de socializare, și am devenit un participant fidel la acest eveniment bianual. Este un fel de festival verde al Facultății de Horticultură din București, instituție care pune la dispoziția celor interesați ateliere de grădinărit, diverse tipuri de prezentări găzduite de minunatul lor campus, conferințe și multe altele. La una dintre prezentări am primit o carte de vizită și am fost apoi tentată să o contactez pe profesoara care ne-a fost ghid, căreia i-am propus o colaborare pe partea de arte vizuale. Am găsit o echipă deschisă și competentă și am decis împreună că avem nevoie de un cadru mai larg, holistic, așa că am extins această colaborare și în sfera arhitecturii și a peisagisticii, cele două fiind componente importante ale modului în care modificăm natura, de cele mai multe ori în mod abuziv.
De la idee la concretizare
Inițial i-am propus doamnei profesor Mihaela Georgescu o serie de conferințe și ateliere și, așa cum se întâmplă de regulă în cazuri de genul acesta, dânsa s-a lăsat inspirată și a îmbogățit acest proiect cu tot felul de alte idei minunate. Echipa a fost extinsă, invitându-le pe doamnele Vasilica Luchian, specialist în plante medicinale, și Vera Dobrescu peisagist. Doamna profesor Georgescu s-a ocupat de legătura cu studenții de la programele de Master ale Facultății, iar aceștia s-au întâlnit cu artiștii, au colaborat, au schimbat idei și experiențe. Pe baza lucrărilor realizate de artiști, tinerii profesioniști de la horticultură au realizat o serie de texte documentaristice interesante, cu o importantă valență educativă. Cum urbanismul, natura și arta sunt domenii interconectate, aveam nevoie de încă o viziune, care ar putea deveni cadru pentru cele două. Așa se face că am invitat-o să facă parte din echipă și pe Eliza Yokina, acum curatoarea pe arhitectură, care a organizat două conferințe la Facultatea de Horticultură din București în cadrul Zilelor Horticulturii din luna mai. Alte două conferințe vor fi organizate la Galeria Mobius, în luna septembrie. Tot Eliza va aduce în expoziția de la Strata diverse planuri de construcții, peisaje și propuneri arhitecturale, care să complimenteze expoziția dedicată ecologiei grijii și îngrijirii.
Am reușit să obținem fondurile necesare pentru a pune în acțiune acest proiect de la AFCN în 2022 și, începând din luna februarie, am început să pregătim întâlnirile dintre studenți, artiști, reprezentanți ai celor trei galerii implicate (Galeriile Strata, Mobius și Leilei) și Gradina Botanică din București. Pe parcurs, am realizat ca proiectul a devenit mult mai mare decât plănuiserăm. Am invitat mai mulți artiști decât preconizaserăm inițial, deoarece tot descopeream lucrări minunate, care se potriveau în „serele” noastre. Am depășit cu mult bugetul și nu am reușit să atragem sponsori, deși avem un proiect complex, cu peste 30 de artiști și 4 spații în oraș. Dacă nu ar fi aceste fonduri guvernamentale și locale, cultura în România nu ar exista. Se pare că firmele nu sunt nici interesate, nici stimulate sa investească în cultură, să ajute scena culturală și astfel ne vedem adesea nevoiți să organizăm evenimente complexe cu bani de acasă.
Misiunea proiectului
Misiunea este de a crea punți de legătură între profesioniști din diverse domenii, de a crea colaborări inedite și învăța lucruri noi. Arta răspunde unor nevoi contemporane. Odată cu încălzirea globală, cu pandemia, omul contemporan a realizat cat de importantă este natura în viața noastră și artiștii au început să creeze conform cu noile preocupări urgente. Chiar acum mai mulți artiști protestează săptămânal în IOR, împotriva arderilor, distrugerii florei, faunei și încearcă să-și facă vocea auzită. Arta nu se face doar în galerie, adesea este și politică.
Inspirație în flori și frunze
Oamenii trebuie să se lase inspirați de flori și frunze, de natură, de verde. Proiectul Ecologiile grijii și îngrijirii se va desfășura în luna septembrie și octombrie în 3 galerii bucureștene: Galeria Strata, Strada Parângului 76, între 2-20 septembrie; Galeria Mobius, Strada Piața Amzei 13, între 7-30 septembrie, Galeria Leilei, între 16 septembrie și 30 octombrie și în Grădina Botanică, între 4-30 septembrie.
Pentru fiecare galerie am gândit, împreună cu curatoarea Valentina Iancu, lumi diferite ce discută, în mod antropocentrist, despre plante, cum sunt acestea în legătură cu omul, pentru că plantele există și se complimentează reciproc, crează ecosisteme, noi venim și le dăm diverse valori în funcție de relațiile pe care noi le avem cu ele, cum ne sunt nouă folositoare.
Am decis să ne oprim asupra a patru categorii: plantele utile (galeria Strata), plante otrăvitoare/dăunătoare/invazive (galeria Mobius), plante afrodisiace și ritualice (galeria Leilei). În galerii și în Grădina Botanică vor expune 32 de artiști și arhitecți, în colaborare cu studenții și profesorii de la Facultatea de Horticultură București.
Influența acestei perioade asupra creatorilor
Cred ca iminența unei apocalipse despre care am citit doar în cărțile de Sci-fi este din ce în ce mai mare, la modul concret: încălzirea globală, defrișările, poluarea, dispariția speciilor, creșterea influenței AI, printre alte elemente în dinamică, toate acestea te fac să te simți anxios, atât la nivel personal, cât și comunitar. Și cred că vom vedea din ce în ce mai multă artă, muzică, literatură direcționată către aceste preocupări, deoarece publicul deja s-a obișnuit cu noua etapă, și nu mai reacționează. Și artiștii vor încerca să îl resensibilizeze. Vedem activiștii de mediu care folosesc preocuparea noastră pentru artă pentru a ne atrage atenția.
