[Start in industrie] Mădălina Badea: GenZ is fearless, punem mult preț pe mental health și nu mai aruncăm sub preș lucrurile urâte, ne displac profund preconcepțiile

În urmă cu cinci ani, Mădălina Badea, PR & Influencer Executive @ Minio Studio, nu se gândea că va ajunge să lucreze în publicitate. Mădălina a terminat Jurnalismul la FJSC București și apoi s-a înscris la un master în Teoria și Practica Editării la Litere. În Facultate, o criză existențială i-a dat impulsul de a descoperi lucruri noi și așa a ajuns în departamentele de PR și Organizare de evenimente la PRIME.

Apoi a început să își caute joburi în industria creativă, iar experiența de la interviuri a fost un fel de reeditare Hunger Games. Concluzia: domeniul acesta poate părea un circuit închis dacă nu ești destul de insistent în căutări. După câteva tentative prin trusturi de presă, jobul de la Minio se poate numi primul ei job oficial. 

”Nimeni nu te învață la facultate cum să faci față unui refuz sau unor zeci, în cazul în care ești persistent. Am aplicat la multe joburi pe care mi le doream, de la unele am rămas fără răspuns, alte s-au întors negative”, spune Mădălina.

Cum a fost perioada de căutări și interviuri, cât de deschisă e industria creativă față de juniori și cum o ajută sfaturile lui Dumbledore în antrenarea creativității, povestește Mădălina în rândurile de mai jos: 

Etapele care te-au adus aici  

Sunt Mădă Badea și lucrez ca PR & Influencer Exec la Minio Studio și cu cinci ani în urmă nu credeam că o să ajung în Publicitate. :)) Am terminat Jurnalismul la FJSC București și apoi am decis să risc cu un master în Teoria și Practica Editării la Litere. Un lucru care mi-a plăcut extrem de mult la ambele facultăți este că am putut face practică. Am fost prin trusturi de presă și redacții, dar și prin edituri, și am putut experimenta exact ce ar presupune jobul pe care-l vreau.

Apoi am decis că e timpul să fiu independentă fix în pandemie. It’s safe to say că a fost o aventură să merg fizic la birou, să lucrez în timp ce într-o cască aveam cursul și cealaltă ureche eram atentă prin redacție. Cu programul masteral care se întinde pe toată ziua până la ora 20 și cu un job full time fizic e foarte greu de jonglat. Sunt genul de persoană care ține la flow-ul logic al lucrurilor, iar atunci când nu le pot duce pe toate fac compromisuri în funcție de priorități. Așa că am ales să-mi termin studiile și să mă concentrez pe disertație.

Fun fact: disertația a fost despre FanFiction. Istoria Facultății de Litere e acum mult mai interesantă. :))

La Minio am ajuns prin Facebook. Shocking, i know.

Prima întâlnire cu industria creativă  

În primul an de licență. Am avut o criză existențială și am zis că vreau să fac cât mai multe lucruri, să descopăr și, cel mai important, să-mi mențin mintea ocupată. Așa că după un curs am rămas în amfiteatrul de la Chimie pentru că venise președinta de la acea vreme din PRIME să ne vorbească de asociație și de ce o să fie foarte fun să ne înscriem.

M-am temut puțin la început, n-o să mint. Asociația asta era absolut tot ce nu alesesem eu la facultate și mi se părea că n-am ce căuta acolo dacă-s la Jurnalism. Decizia luată a fost proporțional egală cu YOLO. (Yeah, ik.)

Dar a meritat pe deplin pentru că a venit ca o completare a tot ce nu studiam, plus că în doi ani am învățat bazele care mă susțin acum. Am fost în departamentele de PR și Organizare de evenimente (Cookies pentru cunoscători). Deci am deprins extrem de bine lucrul sub presiune, multitaskingul și cum să fac față crizelor. Acolo am cunoscut și influencerii, care nu erau atât de „la modă” pe atunci.

Știu sigur că m-am gândit cu plăcere că aș putea fi un PR de Imagine cândva.

Perioada de căutări  

Oh, aici e foarte amuzant – pe cât de amuzante pot fi mental break down-urile.

Nimeni nu te învață la facultate cum să faci față unui refuz sau unor zeci, în cazul în care ești persistent. Am aplicat la multe joburi pe care mi le doream, de la unele am rămas fără răspuns, alte s-au întors negative. Au mai fost și câteva probe – ceea ce e în egală măsură util și frustrant, pentru că de la probă la probă mă perfecționam fără să obțin însă niciun rezultat.

Apoi am început să aplic la joburi la care renunțasem să mai încerc și la cele care nu erau neapărat în aria mea de căutări.

Algoritmul mi-a înțeles disperarea și a zis: hold my beer. Am dat de anunțul de la Minio în timp ce scrollam pe Facebook. Am luat-o ca pe un semn de la Univers, mai ales că știam cât de faină e agenția pentru că ne-am mai intersectat cât am fost în PRIME.

Experiența de la interviuri 

Hunger Games. A fost fix la fel, pentru că tu nu ești singurul care aplică pentru postul ăla așa că te lupți cum poți să-l iei. Apoi te lovești constant de refuzuri și mentalul tău o ia puțin la vale. Cred că dacă poți să ieși safe din etapa asta, o să reziști mult mai bine la ce urmează.

• Ajută să fii tu – nu te altera sau prezenta sub o altă formă decât ești, fii cât mai natural și vinde orice skill ai avea. Chiar dacă poate nu e pentru jobul pentru care aplici, dă-i un twist care să arate cât de mult i-ai îmbunătăți angajatorului flow-ul dacă ar avea pe cineva ca tine.
• Ajută să faci research – despre angajator, post, personal, orice.
• Ajută să ai skill-uri cât mai variate, chiar dacă la unele sunt doar bazele.
• Ajută să fii sincer și deschis lucrurilor noi și să-ți setezi de la bun început boundaries. Și să pui întrebări când simți nevoia.

■ Nu ajută să-ți faci filme – o să te panicheze și mai tare și te vei bloca.

■ Nu ajută să iei totul într-un mod extrem de serios – fă din asta o experiență fun, chiar dacă va fi un refuz.

■ Și cu siguranță nu ajută să te compari cu alții – prieteni, rude, colegi and so on. Pentru fiecare procesul e diferit, iar domeniile vin cu și mai multe discrepanțe în felul lor.

Deschiderea industriei față de juniori 

E destul de primitoare, dacă știi cum sau unde să cauți. Pentru cei care nu se pregătesc neapărat de un job în industria asta e puțin dificil să obțină un loc. Pe site-urile obișnuite de angajare nu prea dai de atât de multe deschideri. E un fel de circuit închis dacă nu ești destul de insistent în căutări.

Odată ce ai intrat, e cu totul alt peisaj: creativ, relativ tânăr ca medie de vârstă, nu e rigid ca o corporație și-ți permite să te folosești de foarte multe lucruri din alte domenii când creezi.

Cum percepeai industria înainte să intri în ea 

O combinație între cum a fost în PRIME și agențiile mari, pe care le-am văzut reprezentate prin filmele din 2000. :)) Credeam că o să construiesc un concept atât de fain, o să mă lovesc de obstacolele menite să-l finiseze, și apoi BAM – direct un billboard la Unirii.

Then I crashed my head into the budgets. Viziunea mea romantică a scăzut dramatic, dar s-a păstrat totuși. La un nivel mult mai mic și, cumva, mult mai safe. Și am învățat că oricât de fain ar fi conceptul este o posibilitate să nu fie implementat.

Cât contează baza teoretică  

Baza teoretică a contat 10% în absolut tot ce am făcut până acum. Sunt de părere că oricine ar trebui să învețe în mare teoria de la facultate, dar să nu se bazeze pe ea. Materia, de cele mai multe ori, e învechită. Lucrurile se schimbă de la an la an, iar practica e cu mult diferită de ce scrie în manuale.

La Jurnalism am avut cursuri comune în primul an cu celelalte două secții (Relații Publice & Publicitate). Tot ce am învățat atunci am putut aplica ulteiror în PRIME, care a mai adăugat informație până am considerat că-mi ajunge pentru un job propriu-zis.

Atenția la detalii și ochiul critic le-am finisat tot aici, apoi le-am perfecționat la masterul de la Litere. Ca să dau puțin context, basically te pregătești să editezi și să traduci cărți. Deci am avut parte de mult exercițiu în direcția asta. Pe care l-am și aplicat apoi.

Și în domeniul Editorial există Marketing, deci și aici am avut un astfel de curs care mi-a plăcut extrem de mult. Iar asta se datorează în întregime doamnei profesoare, pentru că a știut să-l facă atractiv.

Cărțile care au ajutat 

I’m a proud bookdragon și reprezint unul dintre milioanele de uțilizatori de pe BookTok & Bookstagram. Dar interacțiunea mea cu nonficțiunea se limitează stric la subiectele care mă pasionează. Încerc să alternez viața reală cu ficțiunea în schimb, pentru că we all know how the world goes.

Industria asta e extrem de creativă așa că poți să-ți tragi inspirație oricând din ficțiune, care la fel are elemente din realitate. Ține doar de tine să găsești mixul potrivit.

Spre exemplu, în Tweet Cute (Emma Lord) e vorba despre un „război” pe Twitter între un lanț fast-food de genul Burger King și o mică patiserie de familie. Avem două crize: comunicare și imagine. În The Warehouse (Rob Hart) vezi cum funcționează zona de retail și distribuitori precum Amazon – cu o doză mică de distopie. The Wicked Deep (Shea Ernshaw) îți arată cum poți să marketezi un oraș pe baza unei legende locale. Dacă vrei criză de relații internaționale & imagine la nivel înalt well, atunci Red, White and Royal Blue (Casey McQuiston) e fix ce trebuie.

Informația e putere, dacă știi cum s-o cauți.

Experiența de început  

It is a rollercoaster, literally. La început eram quiet & shy pentru că încă nu știam așa bine pe nimeni. Sunt genul de persoană care analizează atent mediul și oamenii din jur și până nu-mi trag concluziile nu mă expun foarte mult.

Dar colegii au fost extrem de primitori și răbdători și foarte naturali, cel mai important. Au fost dăți când am observat același comportament pe care-l am eu cu cei mai apropiați prieteni și m-a surprins puțin pentru că eram totuși la birou. Surprinsă, da, dar în cel mai plăcut mod.

În continuare își fac timp pentru toate întrebările mele dumb și panicile pe care eu le consider grave, iar la ei se rezolvă doar cu „inspiră, expiră”. Mi-au arătat cum se fac lucrurile și de ce în acel mod, apoi m-au lăsat să mă descurc. E similar cu atunci când scapi de roțile ajutătoare, dar simți că încă te supraveghează de departe. În cazul în care cazi. Și-am căzut de câteva ori prin rapoarte, but it was fine in the end.

Primul job

Jobul la Minio este primul oficial-oficial. Am mai avut câteva tentative înainte prin trusturi de media, însă, deși m-am pregătit câțiva ani buni pentru el, mi-am dat seama abia după că nu mi-ar plăcea să fac asta on and on for God knows how long.

Am avut câțiva ani plini de activități în care m-am format și reconstruit, apoi a venit o perioadă extrem de calmă și tăcută, fără absolut nimic de făcut. Which was bad, very bad, for my mental health. Cred că jobul ăsta a venit la timpul potrivit. Mi-a dat ocazia să work on myself a little înainte să mă arunce la propriu în adulthood.

Echipa & atmosfera 

Introducerea s-a făcut direct pe proiect. :))

„Avem nevoie de zece propuneri de influenceri, îi pui aici, site-ul arată așa, trebuie să faci asta, asta și asta.”

I work way better if you show me how it’s done. Puțină răbdare și cinci întrebări mai târziu am prins flow-ul și a fost mult mai ușor. La început mergeam mai des la birou pentru că încă eram nouă și în acomodare, plus că în departamentul nostru e multă interacțiune și funcționăm mai ușor fiind prezenți fizic. Dar zilele cu work from home sunt o bună pauză în care te mai liniștești din ritmul rapid și îți iei un răgaz să te organizezi.

Echipa lucrează fiecare pe bucățica lui, dar în final toate se completează pe proiect și îmi place tare mult modul în care reușim să gestionăm situații și cum funcționăm on the daily basis.

Primul proiect 

Au fost două proiecte care au venit cam în același timp pentru mine: Hill’s Pet Nutrition & Jacobs. Au îmbinat perfect unele dintre lucrurile pe care le iubesc, animalele și cafeaua. Dacă Jacobs Beans e still on going, Hill’s s-a încheiat cu succes și mă bucur foarte tare că mi s-a dat ocazia să mă ocup, de la un punct încolo, singură de ele. Am reușit să fiu prezentă, în cazul Hill’s, la toate etapele și a fost unul dintre proiectele care m-a scos de la birou pentru filmări în adăposturi. Pare all fun & games, dar campaniile cu astfel de componente sunt cumva mult mai grele pentru că nu poți controla totul când ești pe teren. Cum s-a și întâmplat de altfel, am avut de filmat cu trei influenceri la trei adăposturi – la două dintre ele a început ploaia.

Apoi trebuie să te asiguri că ai destule cadre și ambianțe, că ai detalii și poze, că textul e corect spus și cuprinde punctele importante, că ești liantul perfect între ce vrea clientul, care e prezent, și influencerul, care poate mai are alte cinci obligații în ziua respectivă. Aici am avut și o a treia componentă: animăluțele și oamenii care lucrau în adăposturi. Interacțiunile și situațiile neprevăzute trebuie să fie atent gestionate și avute în vedere.

Primele greșeli  

Hm, nu prea am făcut greșeli, nu la început în orice caz. :)) Frica de eșec și anxietatea mă țin în priză și mă fac să triple check de cele mai multe ori. Uneori mă frustrez că nu am un ritm mai rapid de lucru, dar îmi reamintesc constant că better be late to the party rather than not present at all.

Am avut și am în continuare norocul să fiu înconjurată și ghidată de colegi răbdători, iar Marius, Head of Reputation, să-mi suporte toate „avem o situație” & „dumb question”. Țin minte că la început îi arătam litterally fiecare mail, apoi îl mai citeam iar și abia după dădeam send, but still with fear in my heart. :))

Funcționez pe bază de panică. Îmi dau fix cinci minute să mă hiperventilez, apoi mă calmez și analizez situația și cum o pot rezolva. Am învățat să cer ajutor atunci când nu mă descurc, că e ok s-o dau în bară câtă vreme învăț din greșeli, să-mi salvez întotdeauna și local ceea ce lucrez și să-mi notez flow-ul proiectului și fiecare update.

Fun fact: I work old school type, deci indiferent dacă am un PPT sau un Excel deja, o să-mi scriu oricum și-n agendă timelines și alte planificări.

O zi obișnuită de muncă   

I have no two days the same și mi se pare fascinant. Înainte aș fi zis că e haotic și greu de lucrat astfel, dar ulterior mi-am dat seama că-mi alimentează adrenalina. Dacă aș făcut același lucru în mod repetitiv n-aș fi rezistat mult.

Sunt zile liniștite în care mă ocup doar de articole, pentru că gestionez parțial atât blogul de pe Minio Content Hub, cât și integral cel de pe Maker Content Hub – care aparține noii agenții Maker Studio. Iar de acesta sunt în special extrem de atașată, pentru că l-am luat de la zero și-l „cresc” cum pot de bine.

Sunt alte zile când lucrez pe proiecte curente sau unele care apar noi, iar partea asta incipientă îmi place întotdeauna pentru că, practic, trebuie să găsesc oameni care să reprezinte brandul respectiv.

Apoi mai sunt zilele când nu am timp nici să mă gândesc la ce film vreau să mă uit diseară. Zile cu trei meetings, activări de campanii, urgențe pe alte proiecte sau filmări de dimineața până seara. E un fel de ruletă rusească să lucrezi în Publicitate și nu știi sigur dacă vrei să-ți pice glonțul sau să mai stai o tură.

Proiecte recente  

Lucrând pe componentă de influenceri se întâmplă să se activeze mai multe proiecte deodată și fie am o contribuție punctuală, la început, fie îl duc până la capăt. Cele mai mari, pe lângă Jacobs Coffee Beans, care e încă în desfășurare, au mai fost L’OR Cold Coffee, Ciuc Radler, SemințeLE Alka și parțial Inmedio Duo Pack.

Fiecare a venit cu provocările lui și cu diferiți influenceri. Organizarea este cheia evitării mental break down-urilor. Cumva workflow-ul e la fel pentru toate, dar discrepanțele apar în livrabile și timing.

Partea bună a fost că fiecare a venit cu noi componente: de la durata campaniei, la prezentarea produsului, apoi felul în care sunt interpretate livrabilele, complexitatea proiectului care deodată nu mai e unul sunt patru și fiecare are alte cerințe, apoi la găsirea combinației perfecte de influenceri pentru un brand care se reorientează spre GenZ.

Tendința asta de a lucra cu și pentru GenZ e foarte faină și o apreciez enorm, it was time for a mouthful of fresh air.

Cea mai grea parte

Să nu iau lucrurile personal și să nu mai presupun lucruri.

Am obiceiul să investesc multe resurse în ceea ce fac și se întâmplă ca ele să fie irosite sau să nu fie folosite la adevăratul lor potențial. Apare apoi frustrarea și, evident, ajungi să răbufnești în cele mai nepotrivite momente. Iar asta a fost ceva nou pentru mine pentru că I’m good at controlling my emotions and hide them.

Și sunt situații when I think ahead, pentru că vreau să am planuri pentru toate scenariile posibile – evident situațiile posibile sunt toate care ar putea merge prost. Încă învăț să iau lucrurile așa cum vin și să nu mă mai precipit în prea multe direcții.

Și cea mai frumoasă  

Îmi plac foarte mult libertatea și procesul creativ, brainstorming-urile pe care le avem. E o tornadă de idei la propriu și la final alegem cea mai bună variantă. De asemenea, dacă avem ceva de spus despre un subiect sau vrem să atragem într-un fel atenția asupra unui lucru, I am heard and understood. Simt că pot să fac asta din nou pentru că poate conta în final.

Nu-mi plac bugetele și paper work-ul. Nu pentru că ar fi grele neapărat, doar că nu am ochiul format pentru detaliile respective și sunt ușor de omis sau încurcat.

Cine și ce te inspiră  

Nu mi-am pus niciodată my hopes & dreams asupra unei persoane pentru că oamenii dezamăgesc. Încerc să fiu cea mai bună versiune a mea și să mă îmbunătățesc de la fiecare moment de impas la următorul. Mădă de la 25 de ani nu e la fel cu cea de la 23, 20 sau 17. Dar toate avem în comun același lucru, we want our inner kid to be safe and proud.

Generația ta

Well, there’s a thing here. Personal nu mă simt 100% GenZ, sunt mult mai apropiată de Millennials, cel puțin prin prisma modului în care am crescut și a culturii pe care am consumat-o. Sunt o combinație bine închegată din ambele generații și cumva fiecare știe să iasă în funcție de situația în care mă aflu.

Dar ca să răspund întrebării: GenZ is fearless, punem mult preț pe mental health și nu mai aruncăm sub preș lucrurile urâte, ne displac profund preconcepțiile, apreciem relațiile interumane și e de ajuns o singură privire să ne dăm seama if we are worth your time. „A, da?” ne bagă de obicei în multe probleme pentru că e urmată de „hold my beer”. Dar aproape mereu vrem să demonstrăm ceva prin asta, ceva în care credem sau susținem.

Simt că aduc încă o fațetă pentru cubul GenZ, una mai liniștită poate, dar care prezintă singuranța că sigur are un twist la un moment dat. Iar de la colegii mei din generații mai mari învăț old school tricks, cum să abordez lucrurile mai simplu și să fiu mai temperată și de ce e important să las de la mine.

Învățături 

Să fiu și mai responsabilă, să mă asigur că sunt imparțială și că e ok să nu mulțumesc pe toată lumea atât timp cât flow-ul curge cum trebuie și nu sunt probleme.

Și întotdeuna să fac update pe statusul campaniei cu mine și cu influencerii. E un mod sănătos de a evita pierderea ritmului și a componentelor.

Creativitatea. Definiție personală 

Dacă poți să faci o poveste din formele norilor pe care-i vezi pe cer, te poți considera un om creativ. Pentru că înseamnă că ai capacitatea de a construi ceva din nimic. E aproape la fel cu ce spune Dumbledore despre fericire: Happiness can be found even in the darkest of times, if one only remembers to turn on the light.

Industria peste 20 de ani 

Industria în general se va duce undeva la nivelul Coreei de Sud și a Americii: holograme, 3D billboards, cosplays, reclame atât de fin lucrate încât vor părea videoclipuri muzicale și campanii pentru produse care nu sunt suficient promovate.

Industria din România cred că o să ajungă la nivelul Nike actual, la campaniile lor mai precis, și la activări mult dezvoltate pe tech și incluziunea consumatorului.