Care mai e în 2023 relația om - natură - artă? Cum putem face ca totul să fie mai integrat, mai responsabil, ca să nu spunem, mai sustenabil? În ce măsură omul sau artistul poate fi mai aproape de natură și ce schimbări poate aduce în peisaj? Cătălin Rulea de la Centrul de Studii Vizuale ne-a vorbit despre misiunea noului establishment cultural și activitățile pe care le desfășoară, de la bibliotecă la rezidențele pentru copii și studenți, expoziții și altele.
”Centrul de studii vizuale este un spaţiu de cercetare, producţie artistică şi educaţie, iniţiat de un artist, împreună cu oameni de bine din zona teoretică şi ecologică. Eu mă identific cu preocupările Centrului”, spune Cătălin.
În toamnă (pe 19 octombrie) CSV va lansa expoziţia “FORME DE ARHIVARE ŞI COMPRIMARE”, din care vor face parte artiştii Lia Perjovschi, Anca Benera & Arnold Estefan şi Cătălin Rulea, curatori fiind Cristian Neagoe şi Alexandru Bălăşescu. Până atunci, povestim cu Cătălin despre planurile Centrului de Studii Vizuale și intersecțiile culturale din 2023.
Cum a pornit Centrul de Studii Vizuale
Centrul de Studii Vizuale a pornit odată cu un proiect-expozitie care s-a numit “A culege sau a cultiva”. Cred că cultura, în accepţiunea ei din dicţionar, se află la o răscruce destul de dramatică, la fel ca şi societatea care o conţine. Accepţiunea din dicţionar conţine termenii “toate” şi “valoare”. Dacă în ceea ce priveşte mulţimea de elemente “toate” societatea tinde să voteze cu da, prin incluziune, împăcare, acceptare, în ceea ce priveşte termenul “valoare” se pare că a devenit antagonic mersului societăţii. Valoarea în contemporaneitate poate fi atât “băiatul şi fata mea” cât şi ceea ce produce sau certifică Academia sau Muzeul. De aici deducem că valoarea nu mai are calitatea de selecţie deci devine, paradoxal, un termen fără valoare.
Asta a fost introducerea pentru “A culege sau a cultiva” dar şi pentru preocupările Centrului. Mai departe, chiar din logo, afirmaţia noastră este că omul tinde să nu mai fie în centrul universului, de aici, de la omul vitruvian am ajuns la cărăbuşul vitruvian. Aşa se explică apropierea noastră de ecologie, entomologie, biologie dar şi de alte ştiinţe mai mult sau mai puţin exacte.
Centrul de studii vizuale este un spaţiu de cercetare, producţie artistică şi educaţie, iniţiat de un artist, împreună cu oameni de bine din zona teoretică şi ecologică. Eu mă identific cu preocupările Centrului.
Cum abordați relația natură - artă
Natura nu are probleme de accepţiune, nu? Este un termen pe atât de larg şi de complex şi totuşi pe atât de clar. Este clar pentru că înseamnă “tot”. Ce e mai ciudat e că Fizica are aceleaşi origini etimologice. Fizica studiază de fapt natura. Şi aici mă întorc la o discuţie dintre Harari şi Žižek în care ei concluzionează ca şi omul este natură, deci şi centralele atomice, şi benzinăriile (sigur, e filosofie de talkshow). Acum, reevaluaţi expresia “protejaţi natura”.
Trecând peste această anecdotă, am studiat arte dar întotdeauna m-am întrebat “ce este arta şi la ce ne ajută ea?” La CSV, ne apropiem de un răspuns subiectiv dar destul de solid. Arta este un instrument pentru învăţare şi meditaţie, pentru documentare şi transmiterea informaţiei în aceeaşi măsură. De aceea relaţia cu natura este esenţială în demersul nostru, prin colaborări interdisciplinare, studii la microscop, experimente în terarium, colecţii de plante, roci şi insecte, alcătuirea unei biblioteci cu problemele şi întrebările care ne preocupă. Asta încurajăm atât la atelierele cu copiii, rezidențele studenţilor dar şi în cadrul proiectelor expoziţionale. Există artă şi în lipsa textului, dar în prezenţa lui capăta noi dimensiuni cognitive.
Morfologia pădurilor
Explicaţia este simplă şi destul de concretă. În 2017 am mers cu Vali Sălăgeanu de la Greenpeace România în câteva păduri cvasivirgine (adică neexploatate forestier), pentru înregistrări şi fotografii. Ei bine, felul în care se prezintă o pădure de acest fel nu are nici o legătură cu o pădure plantată de om. Aici poate putem reveni la termenul de natură. Morfologia (structura şi caracteristicile vizuale) unei păduri virgine este absolut spectaculoasă. Ordinea încerci să o desluşeşti dar ea este ascunsă de o complexitate naturală. Felul în care au căzut copacii, felul în care lemnul putrezeşte, covorul de frunze sau de pini în funcţie de altitudine, biodiversitatea, toate sunt mici detalii în această dezordine complexă.
Acelaşi lucru l-am încercat cu proiectul instrumental-muzical UNCUT, să curgem precum dezordinea unui rău sau să ne dezintegrăm cu farmecul lemnului putrezit. Au fost 5 concerte cu UNCUT şi mai sunt câteva montaje pe youtube sau pe uncut.ro. Avem chiar înregistrarea concertelor.
Relația cu studenții
Studenţii de astăzi (să definim vârsta în zona 20 – 30 de ani) cresc şi au crescut cu un alt tip de educaţie decât nişte oameni aflaţi acum la 40-50 de ani. Sunt câţiva vectori care le definesc comportamentul şi etica iar unul dintre aceşti vectori este ecologia sau echilibrul fragil al sănătăţii planetei noastre. Această generaţie mă hazardez să o numesc iconic generaţia Greta Thunberg. Greta este doar unul dintre copii, în spatele ei stă o armată de copii. Se fac eforturi la toate nivelurile pentru a introduce în sistem ideea că nu trebuie să distrugem Planeta. Astfel, de la grădiniţă, școală, cinematograf, ştiri, legislaţie etc., oamenii sunt educaţi în această idee, la fel cum odată erau educaţi în ideea progresului, a revoluţiei tehnologice, a dezvoltării şi profitului. Puteţi vedea asta la toate companiile comerciale, au programe CSR, ecologice, de reciclare şi “sustenabilitate”. Am auzit într-o reclamă la chipsuri chiar expresia “cartofi crescuţi sustenabil”.
Acum că am atins şi subiectul publicitate mă întorc la studenţi şi pot spune că ei văd, în lumea naturală a biologiei şi botanicii, puritatea mirării şi a descoperirii. De aceea cred că în artă va exista întotdeauna acest miraj, cheia sta în gratuitatea actului creativ, în gratuitatea cercetării şi plăcerea procesului în sine şi nu neapărat a rezultatului sau produsului final. E şi un fel de a face timpul să curgă mai lent, este o decreștere.
Artiști eco în România
Există preocupări instituţionale, există presiuni etice şi deontologice. Nu poţi spune că eşti un om de bine astăzi dacă nu ai preocupări sănătoase în direcţia ecologică. Ceea ce se întâmplă în arta nu este decât consecinţa felului în care se construieşte discursul oficial. Pentru mine este chiar şocant cât de conformă este lumea artei. Un domeniu altădată revoluţionar şi rebel se conformează acum şi se birocratizează atât organizatoric cât şi etic.
Arta are conotaţii mult prea complexe ca să zici că va salva Planeta. Salvarea Planetei mi se pare, personal, în conformitate cu aceeaşi atitudine infatuată de om în centrul universului.
Nu cred că arta va salva planeta dar cred că arta poate duce la o gândire mai sănătoasă şi la o candoare intelectuală. Când spun “arta” nu mă refer la tot sistemul artei vizuale (de la Universitate la Muzeu şi la colecţionari), mă refer la ceea ce promovăm la CSV, la practica noastră curatoriala şi artistică.
Cât de angajați sunteți în lupta ecologică
Colegul meu Cristian Neagoe (curator rezident CSV) este un activist în domeniu. De asemena colaborarea noastră cu Greenpeace România ne ţine informaţi şi atenţi la erorile de ecosistem din jurul nostru. Am mai fost ajutaţi în această vedere de ansamblu de oameni de la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură.
CSV nu este un spaţiu orientat spre activism, noi construim discurs intelectual şi critic. Critica şi meditaţia nu pot sta într-un singur taler al balanţei. Am vrea ca toată lumea să îşi lărgească universul cunoaşterii şi înţelegerii şi să nu mai acţionăm privind doar în farfuria noastră. Asta ne-ar face deosebiţi ca specie.
Cele mai interesante proiecte de până acum
Cel mai important proiect de până acum a fost alcătuirea bibliotecii CSV. S-a lansat pe 25 mai, este o bibliotecă ce poate fi consultată gratuit la spaţiul nostru şi este hrană pentru orice demers artistic şi educaţional pe care îl vom întreprinde pe viitor. Biblioteca CSV a fost acompaniată de o expoziţie de sound art în care zece artişti au produs lucrări inspiraţi de câte o carte din biblioteca noastră.
În toamnă (pe 19 octombrie) vom lansa expoziţia “FORME DE ARHIVARE ŞI COMPRIMARE” care sperăm că va aduce noi idei în spaţiul audio-vizual şi nu numai.
Un proiect anual la care ţinem foarte mult este rezidența studenţilor în spaţiul CSV, la care , timp de trei săptămâni, punem la dispoziţie atât microscoape cât şi biblioteca şi colecţia noastră de plante şi insecte. În plus aceasta rezidență se concretizează cu o expoziţie de final de an.
Cum stă România la capitolul educație ecologică
Nu sunt un specialist dar mi se pare că România se aliniază la norme europene şi legislaţie europeană. Nu cred că se mai poate vorbi în spaţiul european de gândire separată de aceste norme. Aparent Ungaria se dezice de uniformizarea europeană şi poate şi Polonia în anumite cazuri. Interesant este ca noi aplicăm acum tactici ecologice deşi noi încă mai avem lupi şi urşi spre deosebire de Germania, Austria. Ce vreau să zic este ca şi aceste norme ecologice trebuie să ţină cont de contextul local. Arta, prin persoanele care o reprezintă, sper că mai are puterea de a arăta ce e bine şi ce e rău la ce ni se întâmplă. Ceea ce e paradoxal este că poate reuşi acest lucru doar prin scandal mediatic, ceea ce este fix opusul înţelepciunii de care avem nevoie ca specie.
Care mai e rolul artei pentru tine în 2023
Despre rolul artei sper că am răspuns în toate întrebările de mai sus, aşa cum îl percep eu subiectiv şi cum construim noi discurs la CSV. Despre întreg sistemul şi despre public nu ştiu dacă e cazul să mă hazardez eu în concluzii. Cred că orice în ziua de astăzi poate fi tratat ca un produs comercial, până şi revoluţia şi socialismul au ajuns produse comerciale şi subiecte trendy prin filme. Toate ong-urile au campanii mai mult sau mai puţin comerciale, mai mult sau mai puţin publicitare. Nu e suficient să ai un produs bun, acum trebuie să te baţi pe toate canalele de comunicare. Pe de altă parte există un nivel intelectual unde această reclamă nu funcţionează şi există alte strategii. Noi ne străduim să construim produsul pentru că asta ne hrăneşte intelectual, pariul nu a fost niciodată să avem un succes comercial, trăim din fonduri culturale nerambursabile.
Top 3 lucrări sau cântece despre relația om - natură
Placebo – Life’s What You Make it
Mircea Cantor – “Double Heads Matches”, pentru motive pe care nu ştiu dacă el le bănuieşte.
Lia Perjovschi – “How to change the world as individual”
Ce urmează
În toamnă (pe 19 octombrie) vom lansa expoziţia “FORME DE ARHIVARE ŞI COMPRIMARE” care speram că va aduce noi idei în spaţiul audio-vizual şi nu numai.
Artiştii sunt Lia Perjovschi, Anca Benera & Arnold Estefan şi Cătălin Rulea, curatori sunt Cristian Neagoe şi Alexandru Bălăşescu, ivitati în proiect sunt Cristi Chiriac - software engineer şi Cristian Pomohaci – profesor de matematică şi biostatistică Univ.Ştiinţe Agronomice.
