Dacă o urmărești pe Monica Ioniță pe Instagram sau pe Facebook este imposibil să nu începi să te gândești ce frumos ar putea arăta măsuța ta veche de cafea sau în ce minuni s-ar putea transforma toate hârtiile și cartoanele pe care le arunci zilnic. Monica recondiționează obiecte și piese de mobilier pe care nu le mai vrea nimeni, iar din hârtie și alte ingrediente compune un aluat din care sculptează decorațiuni și lămpi.
Ca designer de interior, amprenta ei este legată tot de recuperarea și reutilizarea obiectelor personale ale clienților săi. Este un proces din care câștigă cel mai mult clientul, în materie de costuri, dar, mai ales, fiindcă se simte confortabil foarte repede în noul spațiu amenajat.
Monica Ioniță pictează, reciclează și este designer de interior. Primul tablou a ieșit din mâinile sale la 14 ani, iar un an mai târziu a participat la un concurs purtând o rochie făcută tot de ea, din ziare. Rochia s-a rupt, fiindcă nu știa pe atunci cum să facă obiecte durabile din materiale reciclabile. A învățat între timp și povestește mai jos despre cum lucrează cu lemnul, cu hârtia și cum „gunoiul” este pentru ea o sursă de creație.
Din istoria personală
M-am născut la Brăila într-o familie modestă. Vara și timpul liber le petreceam la țară în județul Buzău, unde bunica, plăpumăreasa satului, ne-a învățat de la croitorie, la grădinărit, la dat cu var și făcut chirpici. În familie reciclam tot că eram săraci și ca să nu zicem asta spuneam „că-i păcat să arunci".
Am pictat de mică, unul din primele tablouri mari făcute de mine este de când aveam 14 ani și tema este ecologică. La 15 ani am participat pentru prima dată la un concurs de artă și m-am dus îmbrăcată într-o rochie făcută din ziare de mine.
După tot parcursul ăsta, m-am înscris la jurnalism prima dată și apoi la USAMV la Agricultură. Nu m-am oprit niciodată să fac artă și să o consum, doar că nu am crezut că voi putea trăi din asta.
Amprenta ta în designul de interior
Iubesc stilul eclectic, mă ajută să pot spune povestea oamenilor mai bine, să pot introduce cât mai multe lucruri personale ale clienților, de care sunt atașați și nu în ultimul rând să reutilizez mobila deja existentă în spațiu sau să introduc mobilă reciclată. Folosind și lucrurile lor personale, oamenii se simt mai repede acasă în spațiul respectiv.
Ce te inspiră în creație
Oamenii mă inspiră să creez. Sunt mereu sub influența lor, îmi place să îi ascult, să le știu poveștile și apoi mă inspiră materialul cu care urmează să lucrez.
Mă inspiră mult "gunoiul", materia primă cu care lucrez. După ce îl găsesc, ori știu direct ce va deveni pentru că forma sau materialul îl trădează, ori îl las câteva zile prin atelier ca să îmi fie evident ce va fi.
Ce faci cu blocajele, dacă apar
Nu au apărut blocaje până acum, merge totul fluid, nefăcând un produs pe comandă, ci unul finit care ajunge la cumpărător, nu mă blochez că am găsit o bucată de lemn sărită din masa pe care voiam să o fac, ori o sculptez în locul acela, ori decupez și ajunge să arate mai cool decât era înainte și cu siguranță mult diferită față de ce găsești pe piață.
Fără nicio legătură probabil cu designul, dar sunt influențată de cultura hip-hop, pentru că îmi doresc să devină la fel de cool să cumperi sustenabil, să te flexezi cu asta de parcă ar fi cea mai mișto pereche de adidași.
Dintre proiectele tale, până acum
Mi-e rușine să zic că este neapărat frumos ce fac, dar cred ca Simona Tache chiar a fost mulțumită de cum m-am jucat cu cabinetul ei.
Mi-a plăcut mult să fac vitrina la Consignația 7, care este un business cu aceleași principii ca ale mele legate de upcycling.
În rest, fiecare proiect este important și mă învață ceva.
De ce este upcycling-ul necesar
Îmi vine în minte o comparație pompoasă: cum diamantele sunt făcute din carbon, cred că și din "gunoaie" se pot face lucruri neprețuite. Acum, lăsând metaforele la o parte, upcyclingul transformă obiecte vechi în produse noi, adăugând valoare și reducând deșeurile.
Toate aceste deșeuri ne scad calitatea vieții, diversitatea faunei, puritatea apelor. România și-a epuizat resursele anul acesta în luna iunie, restul lunilor le trăim pe „datorie", cred că datoria noastră este să folosim tot ce am aruncat până acum și să lăsăm planeta să respire.
Prima ta creație din materiale reciclate
Prima creație a fost rochia pe care mi-am făcut-o din ziare. A fost departe de a fi o idee bună, că s-a și rupt în timpul prezentării, la un moment dat am avut și un interviu la un post local și țin minte că îmi țineam corsetul cu o mână la spate să nu rămân goală la televizor. N-am avut nimic în minte concret, decât să reciclez, pe atunci nu aveam idee că produsul trebuie să și reziste, în timp am mai învățat câte ceva.
De la materialul gata de reciclat la produsul finit
Îmi place diversitatea, nu pot să fac doar un singur lucru. Dacă dimineața reciclez produse din hârtie și fac papier mache ca să aibă timp să se usuce la soare, după amiază este posibil să vreau să lucrez o bucată de lemn veche.
Totul este intuitiv, bucata de lemn „îmi vorbește", în funcție de cum s-a rupt sau unde am găsit-o, ce poveste are în spate.
Uneori cu cât este mai tristă povestea materialului cu care lucrez, cu atât îmi vine să-l lucrez mai detaliat și să îl fac să arate mai bine. În timp ce lucrez nu visez decât că poate cineva își va schimba părerea despre gunoaie și ce reprezintă ele pentru noi.
Îmi doresc ca aceste lucruri aruncate să fie privite cu alți ochi după ce trec prin mâinile mele, iar acest lucru în timp să devină un stil de viață pentru cât mai mulți oameni.
Nu zic să ne apucăm cu toții să ne apucăm să adunăm cartoane și mobilă de pe străzi, dar să nu le mai aruncăm acolo, ci să le ducem în locuri special amenajate, să le donăm sau să apelăm la oameni care le pot da altă viață.
Etapele prin care trece un material/obiect vechi către o nouă formă
Lemnul vechi este furniruit de fel și îmi place să-l descopăr, să-i aduc aminte cine este, iar aici de cele mai multe ori apelez la foc. Arzându-l îi accentuez trăsăturile, îi măresc rezistența și într-un final uiți că este de la gunoi, vezi bucata aia de lemn înnobilată.
La hârtie lucrurile sunt simple, aluatul îmi place să îl compun din cartoane și în plus cu câte un ingredient special, care de fel ajunge să dea numele piesei. Ingredientul principal îmi place să-l aleg în funcție de impactul lui la nivel global.
Toată lumea știe McDonalds, dar puțini știu că, dacă facem o matematică simplă, avem 32.000 de astfel de restaurante în lume care produc milioane de tone de deșeuri. Doar că oamenii s-au săturat să fie certați pentru fiecare gest al lor, soluția nu este să-i cerți, ci să le dai un exemplu sau o soluție.
Cred că dacă piesele ar fi făcute doar din hârtie reciclată, fără ca oamenii să știe din ce gunoi a venit, nu ar mai avea același impact, ar fi doar un carton anonim de care cineva s-ar descotorosi și nimeni nu ar mai conștientiza ca acel tip de obiect este aruncat de toată populația la gunoi.
Când prezint o piesă nouă, îmi doresc ca măcar un om să zică: "ce rău îmi pare că eu am aruncat asta la gunoi și uite ce putea ieși din ea."
Atunci când lucrez la un obiect îmi doresc să ajung să le arat oamenilor că gunoiul lor este o resursă pentru design. În același timp de multe ori le aduc aminte de faptul că ambalajele aruncate la gunoi sunt foști copaci și că nu merită să tăiem alții noi și în niciun caz pentru produse pe care le aruncăm ulterior pentru că ne-am plictisit, s-au demodat, s-au stricat sau cine știe ce alt motiv.
Lucrarea de care ești cea mai mândră, până acum
Un scăunel țărănesc cu zeci de straturi de vopsea pe el, pe care l-am făcut cadou unei prietene. În ziua aia aveam atelierul plin de mobilă și am ieșit în curte să îl lucrez cu foc, au râs de mine toți colegii din complex că încerc să fac ceva cu acel scaun, erau 8 oameni cu mâinile în sold care chicoteau punând întrebări ironice de parcă nu se simțea de la un kilometru că fac mișto de mine, nu auzeau niciun răspuns pe care îl dădeam, doar continuau cu atitudinea lor.
Complicat în creațiile mele este să schimb mentalități, să fac oamenii să înțeleagă că lemnul nu se aruncă sau că hârtia a fost și ea copac cândva și că merită să fie artă având în vedere sacrificiul pe care noi oamenii îl plătim acum prin schimbările climatice.
Brandul tău
Pictez de prin liceu după cum am zis și mai sus, dar niciodată nu m-am simțit în stare să-mi expun lucrările. După ceva vreme începeam să mă simt vinovată că folosesc pânze noi pentru arta pe care o făceam, care în ochii mei continua să fie nevaloroasă.
Începusem să cred că și eu sunt un producător de gunoi prin tablourile mele și deși mă apăsau sentimentele acestea, am vrut să continui să fac artă, așa că m-am hotărât să fie din materiale reciclate exclusiv.
A fost pentru prima dată când m-am simțit liberă în a crea, când am văzut că pot fi inspirată continuu. Eu lucrările le-am semnat cu Ioniță de mică, pentru că vedeam numele ăsta ca unul puternic, cunoscut, auzit de toți românii, jumătate din satul din care vin poartă numele Ioniță. La televizor vezi Ioniță din Clejani, Costi și el Ioniță, nu aveam eu cum să reinventez succesul așa că am denumit brandul după numele de familie.
Numele magazinului în schimb trebuia să fie sugestiv, scurt și ușor de scris, iar „vechi ca nou" a fost prima idee care mi-a trecut prin minte și apoi am cumpărat și „reciclat de ioniță”.
Efectiv nu am crezut că se poate mai bine de atât, au demonstrat câțiva înainte, doar că eu trăiesc cu speranța că brandul meu poate ajunge unul mai mare.
Cum arată brandul tău în online
Cum îl văd eu?
Ca mine: muncit, idealist, creativ, homemade, pentru oameni, plin de vise și speranță că vom trăi într-o lume mai bună, imperfect, transparent.
Mă promovez ca om, așa cum sunt eu la muncă, plină de vopseluri sau tăciune, cu hainele mele uzate de muncă și niciodată machiată, nu am timp, iar toate astea simt că în ultima vreme m-au apropiat de urmăritorii mei.
Am reușit să-mi fac si un grup de Facebook care mă ajută la promovare, modalități de a te promova există din plin, chiar și organic, dar necesită multă muncă.
Îmi place să-mi pozez piesele în casa mea de exemplu, pentru că acolo este locul unde m-am putut exprima 100% liber și oamenii mă pot cunoaște și mai bine ca artist așa.
Clienții tăi
Cred că aș putea vorbi despre ei zile fără să mă repet. Sunt oameni cool, frumoși, atenți la ceea ce cumpără, care visează la o planetă curată, care refuză să mai polueze cu un cadou doar pentru că este ziua cuiva din familie sau vine Crăciunul. Oameni în fața cărora mă emoționez negreșit și le mulțumesc continuu când ne vedem. Când îi întâlnesc văd că nu sunt singura care își dorește o viață sustenabilă, iar asta de fiecare dată mă face să muncesc mai mult și să trag mai tare pentru visul meu.
Am un feedback pozitiv din partea oamenilor, dar asta nu îmi ridică neapărat încrederea în mine.
Cei cu care m-am întâlnit mi-au zis mereu că le place sau că se bucură că m-au cunoscut, dar eu cred că bucuria este mai mare a mea că îi văd pe ei și că îmi apreciază munca.
Artiști care fac upcycling pe care îi admiri
Sunt departe de a fi un om arogant, dar din anumite motive nu pot urmări artiști din același domeniu.
Îmi place să am mintea nealterată de inspirația altor persoane, ca atunci când lansez un produs pe online să știu că vine cu o poveste diferită de ce a mai fost până acum, una cu care oamenii să poată rezona.
Urmăresc artiști plastici mulți, care fac papier mache, care pictează, dar nu urmăresc pe cineva care reciclează propriu zis.
Îmi place de doamna Cora Postelnicu, care este o artistă desăvârșită de papier mache, doar ca eu nu știu dacă reciclează sau dacă eu aș vrea să fac ceva atât de elaborat ca lucrările ei.
Am făcut și eu o mănușă, dar tot ca lampă că eu de fapt fac un soi de artă dar decorativă si utilitară, mai accesibilă oamenilor.
Trendurile. Ce stiluri de design interior se „poartă"
Oh, Doamne! :))
Se poartă ce te face să te simți cu adevărat bine în spațiul tău, obiectele pe care atunci când le vezi, poți da startul unei conversații aduci când primești vizite. Se poartă să arați că îți pasă prin piesele pe care le-ai ales.
Designul unei case este foarte important, dar acesta este cazul să spună o poveste și aceea este despre el, utilizatorul final care trebuie să se simtă confortabil în acel loc.
Un lucru de care abuzez puțin în stilul meu de design sunt plantele, încă n-am văzut un loc cu prea multe plante. Iar aici am ca scuză că eu practic mai mult stilul maximalist, eclectic și scap de standardele designului unde clar există prea mult din orice.
Tips & Tricks pentru oamenii care își amenajează singuri spațiile de locuit și lucrat
Cred că este de evitat să ai lucruri care nu îți plac sau nu le-ai mai folosit de 6 luni-1 an. Nu zic să dai fuga la gunoi cu ele, dar le poți pune pe grupuri de upcycling sau să citești despre cum se reciclează fiecare obiect in parte.
Sună complicat, dar nu este, iar mulțumirea de a avea un spațiu eliberat de obiecte inutile și enervante este cu mult mai mare. Această eliberare a casei să fie făcută responsabil. Așa eu respect niște reguli de culoare, îmi place când încep un proiect nou, să adaptez obiectele pe care le găsesc pe loc la o cromatică armonioasă.
Asta nu înseamnă să vă puneți acum să vă schimbați casele că am zis eu că nu se potrivesc niște culori care vouă vă plac și tocmai de asta și mă abțin să fiu foarte precisă. Se poartă și ce îți place ție.
Mie personal îmi place să schimb atmosfera camerei cu lumină, de care o fi ea, de podea, birou sau tavan, dar să nu vină doar din mijloc. Acum că și fac lămpi din hârtie reciclată, apreciez și mai mult lumina caldă venită dintr-o lampă de podea care să fie în armonie cu spațiul.
Și la final clar vin cu plantele, nu le ratez, v-am zis.
Fiecare spațiu este dedicat unei anume activități. În amenajarea camerei voastre încercați să nu uitați destinația acelei camere și ce trebuie să vă facă să simțiți.
