[Design & Strălucire] David Sandu: Ziua de 16 decembrie 1989 m-a prins batand cu ciocanul o forma din alama, incercam sa fac o brosa pe care nu am mai finalizat-o niciodata

Visa ca va ajunge la 18 ani si va fugi peste granitele Romaniei, „dincolo”, cum se zicea atunci. Unde ar fi putut sa creeze nestingherit bijuterii. Avea 13 ani, era fascinat de bijuterie, iar lucrul cu focul si metalele a insemnat pentru el castigarea unui spatiu de gandire si actiune in care nu se simtea ingradit. David Sandu si-a inceput drumul de bijutier ca ucenic in atelierul maestrului Vlad Gherghiceanu, urmand apoi cursurile Universitatii Nationale de Arta Bucuresti. A fost printre primii designeri de bijuterie si sustinatori ai bijuteriei de autor.

Dupa atatia ani de creatie, gaseste inca special momentul in care ideile sala capata forme fizice.

"Am oscilat mereu intre dialogul cu forma si dialogul cu ideile. E o forma de cautare a sensului formelor in raport cu ideile. Felul in care ideile, materialele si tehnicile se intalnesc creeaza sens si coerenta in obiectele facute de mine. Desenez mult inainte sa trec la lucrul concret".

Romanian Jewelry Week de la Chisinau incepe pe 18 august la Muzeului National de Istorie a Moldovei si se incheie la finalul acestei veri. Noi povestim in continuare cu David Sandu despre designul de bijuterie contemporana. In anul 2020, David a devenit fondatorul si curatorul Romanian Jewelry Week, unul dintre cele mai importante evenimente anuale din Romania dedicate bijuteriei contemporane.

Inceputurile relatiei cu bijuteria

Pentru mine a fost un lucru natural sa ma apuc sa invat bijuterie. Pentru cei din jur, insa, pentru ca eu aveam 13 ani la acea vreme, a fost ceva privit ca fiind putin prematur si un pic ciudat. In anii `80, parintii doreau sa ajungi doctor, inginer sau militar, nu sa o apuci pe o cale improbabila profesional. Desi veneam dintr-o familie de artisti, parintii au vazut indreptarea mea catre zona creativa ca pe un mimetism legat de fratele mai mare, care era la vremea aceea proaspat absolvent de liceu de arte si care incerca sa intre la Institutul Grigorescu de aici de la Bucuresti, unde erau 60 de candidati pe un loc...asadar nu era o perpectiva pe care ei ca parinti, sa o vada intr-o lumina tocmai fericita. Dar pentru mine, intrarea in spatiul lucrului cu focul si cu metalele a insemnat mai degraba castigarea unui spatiu propriu de gandire si actiune extrem de valoros. Un loc din mintea mea in care perioada aceea istorica si lumea gri in care existam ca o leguma parasutata pe campul altuia sa nu mai fie atat de complicate si de lipsite de perspectiva personala. Stiam ca nu ma pot inscrie in cursa revolutionara ideologica de atunci, de la 12 ani aveam facut deja planul de fugit peste granita si in asteptarea varstei de 18 ani - ca sa pot fugi dincolo, cum se spunea atunci - bijuteria a fost un armistitiu cu lumea si inceputul cautarii de sine.

Etape de formare

Intalnirea cu Vlad Gherghiceanu la 2 Mai, in camping, a fost hotaratoare pentru mine. Am invatat de la el nu numai sa lucrez cu metalul, am invatat sa despic o idee in 16 pana la a o desfiinta, pentru a incerca apoi sa o recompun. Invatarea tehnicilor clasice din bijuterie a venit din nevoia de a materializa schite si idei si proiecte, asadar am avut privilegiul sa invat principii de functionare tehnica si nu numai cazuri particulare, scheme, fente si retete, de care bijuteria este plina. A fost o sansa sa intalnesc un om cu viziune culturala a lumii si care privea inca de pe atunci spre un inteles mai mare si mai larg a lucrurilor care ne inconjurau.

Primele bijuterii

La inceput am lucrat cu cupru si alama, de argint m-am atins mai tarziu. Dar lucram si cu lemn, cu pietre - am primit multe pietre slefuite de catre prietenul tatalui meu, un poet deghizat in geolog-e vorba despre Ion Lazu. De la Ion Lazu am aceste pietre ciudate pentru bijuterie, lipsite de aspect comercial - pentru ca erau opace, dar care privite cu atentie erau de o poezie rezervata si tacuta extrem de expresiva pentru cine isi lua timp si atentie sa le observe. Erau comori ascunse si deghizate, disimulate in esantioane si probe de laborator si care au ajuns sa fie montate in metal in fel si chip.

Ce a urmat

Dupa 2 sau 3 ani am inceput sa lucrez in mod natural cu argint, lucram cu un material de calitate foarte slaba, era vorba de monedele regaliste din ultima perioada, cu titlu/puritate scazuta, sau de tacamuri din argint pe care le reciclam, le transformam in tabla si sarma sau ce aveam nevoie. Atunci nu stiam cat de mult imi era limitat orizontul presonal si cat de mica era sansa si perspectiva de invatare.Traiam intr-un context dat pe care il confundam cu universul, eram convins ca asa functioineaza lumea in general si altfel nu stim sa facem. Era o fundatura acel final de deceniu 8. Ziua de 16 decembrie 1989 m-a prins batand cu ciocanul o forma din alama, incercam sa fac o brosa pe care nu am mai finalizat-o niciodata. A venit Revolutia in mod absolut incredibil, formele pe care le-am facut dupa revolutie au fost foarte diferite de cele de dinainte. Acum pot vedea acest lucru si il pot intelege, atunci s-a intamplat pur si simplu.

Temele pe care le abordezi in creatiile tale

In ultimii ani am gravitat mult in jurul ideii de angrenare a unei teme, a unui mod de alcatuire a unei bijuterii. Am cautat si am investigat mult in spatiul alcatuirii formelor din idei si a formelor care nasc discurs. O intalnire intre vizual si discursul verbal, daca vreti. O cautare a intelegerii sensului pe care alegem sa il dam lucrurilor care ne inconjoara in felul in care fiecare dintre noi reconstituie o relitate proprie si particulara din aceleasi ingrediente.

Amprenta ta

Am cautat sa inteleg legaturile si diferentele dintre bijuteria clasica, designul de bijuterie si bijuteria contemporana. Nu crearea unui hibrid a fost scopul acestei investigatii. Mai degraba am fost atras pe bucatele de fiecare dintre aceste directii posibile. Si cred ca ceea ce ma intereseaza in final cel mai mult este ideea de sinteza particulara si proprie fiecaruia dintre noi. O intelegere pe etape si a unei lumi alcatuita din piese componente care ajung rezoneze intre ele. Bijuteria ca discurs cultural si ca dialog de idei, mai putin ca obiect decorativ sau accesoriu.

Clientii tai

Am invatat in timp sa nu mai cer clientilor mei sa rezoneze cu ceea ce am facut din aceleasi motive din care am creat eu un obiect. Si asta mi-a adus o eliberare puternica. Am avut prilejul in acest fel sa vad cum piesele facute de mine isi gasesc drumuri foarte diferite in timp. O bijuterie facuta demult unei doamne care a decedat s-a intors la mine dupa ce a trecut prin trei maini pentru a fi reparata si modificata. Adica bijuteriile au un parcurs biografic propriu si acest adevar simplu a fost o descoperire pentru mine, desi pare ceva de la sine inteles. Clientii mei reactioneaza la piesele facute de mine, iar bijuteria care creeaza reactie estetica si emotionala in privitor se si cere luata acasa. E un imperativ acest tip de reactie si nu este neaparat despre a avea, a poseda. Este despre o asociere, despre a te pune pe tine impreuna cu acea bijuterie intr-o imagine ideala pe care o ai despre tine insuti.

Procesul de creatie. De la idee la obiectul final

Am oscilat mereu, chiar si acum, intre dialogul cu forma si dialogul cu ideile. E o forma de cautare a sensului formelor in raport cu ideile. Felul in care ideile, materialele si tehnicile se intalnesc creeaza sens si coerenta in obiectele facute de mine. Desenez mult inainte sa trec la lucrul concret cu materialele si de mute ori ma intorc la niste desene mai vechi, lasate in asteptare si le reiau dupa ce le-am metabolizat. Atunci pot vedea linia structurala a formei si a ideii si pot genera si variantele. Pentru ca lucrul meu este o cautare a formei care nu mai sufera variatie, a acelui invariant cum este numit el. Dar incercarea mea este ca acest invariant, absolut si perfect, sa fie generat in mintea privitorului intr-o forma particulara. Incerc prin variantele unei idei care alcatuiesc o idee sa generez in imaginarul privitorului piesa care le leaga si le exprima pe toate celelalte simultan.

Momente grele si momente de gratie in creatie

Cel mai greu mi se pare sa gravitez in jurul finalului unei idei. Sa nu pun punct, asta e cel mai dificil si mai provocator. Piesa sa fie intreaga, dar ideea sa fie si sa ramana deschisa. Cum se poate asta? Trebuie sa se poata, e un fel de respiratie finala in exprimarea unei idei, pare ca iti dai sufletul din tine, uneori, pentru ca apoi sa poti relua respiratia cu alt orizont inaintea ta. Exista momente de gratie intr-un proces de facere al unui obiect. Momentul in care ideile capata forma fizica e foarte special. Vezi cum o imagine mentala se transporta in real, e foarte emotionant asta. Cred ca este ceva foarte propriu lui Homo Sapiens, facatorul de artefacte si constructorul unei lumi pline de obiecte facute de el insusi.

Care sunt cele mai cautate dintre piesele tale

Nu am un best seller in ceea ce fac, nu am inregistrat genul acesta de reactie la clientii mei. Am reusit sa fiu constant si sa incerc sa nu ma repet - e un efort acest lucru, uneori epuizant, recunosc - si sa gasesc variante unei idei pe care aleg sa nu o reiterez intocmai. E un tip de gandire structurala clara care lasa se se manifeste toate cazurile ei particulare. Si povestile obiectelor mele se intalnesc cu cele ale clientilor, de multe ori. Sunt discutii depre oameni flexibili sau rigizi, despre persoane luxuriante sau monocrome, sau despre oameni care respecta conventiile si normele pana la atingerea propriei nefericiri. Si cateaodata este nevoie de o bijuterie in viata acestor oamneni si atunci apar eu, atunci cand ei mi se adreseaza.

Evolutia pietei de bijuterie contemporana romaneasca

Bijuteria contemporana a evoluat si in Romania si pretudindeni dincolo de toate asteptarile si previziunile. Senzatia este ca o presiune colectiva acumulata indelung alege sa se elibereze si sa se exprime tot mai mult prin intermediul bijuteriei. Este ca un trib in crestere, ca o forma manifesta a doua dorinte extrem de puternice,aceea de a fi creativ si independent si aceea de construi si de a contribui la structura sociala. E e evolutie organica foarte vizibila deja. La 13 ani de la inceputul scolii Assamblage, exista grupuri de designeri independenti, directii creative conturate clar, branduri, shop-uri fizice si online, schimburi internationale, discursuri simultane foarte diferite, de la cele comerciale la cele conceptuale, e incredibil cat de repede au crescut lucrurile.

Inceputurile Scolii de Bijuterie Contemporana

Inceputul Assamblage a fost unul imperativ si instinctiv, nu a fost ceva construit in prealabil sau premeditat. E ca atunci cand visezi raspunsul unei intrebari pe care ti-ai pus-o atunci cand erai treaz. Ce am reusit, insa, sa fac de atunci, a fost sa angrenez o echipa in acest proiect si sa las proiectul sa creasca fara sa il obstructionez. Ceea ce e cel mai greu este sa ai si viziunea si sa dai si la lopata in acelasi timp. Si cam asa au aratat pentru mine ultimii 13 ani. Sunt un fel de omul orchestra, ceea ce nu e cel mai prietenos job de multe ori. Dar e musai ca totul sa se intample deodata, uneori e ca si cum nu mai exista ideea de prioritati si actiuni secundare. Totul e maxim important si trebuie sa se intample acum. Asta si pentru ca traim intr-o lume in care totul se intampla, inca, de pe azi pe maine, apar schimbari foarte multe si ideea de premeditare, planificare si programare este inca un ideal.

Participarea ta ca designer la ROJW Chisinau

E ceva foarte personal si emotionant pentru mine sa particip la expozitie si sa si merg pentru prima oara la Chisinau. E o reintregire mentala care se poate intampla ca atunci cand te intalnesti la 50 de ani cu o ruda indepartata, care a existat pana atunci ca o poveste, nu ca o persoana reala. Am vrut sa ma bucur de aceasta calatorie in anul in care limba romana a devenit limba oficiala a Republicii Moldova. Nu stiu cati dintre noi au cu limpezime in minte valoarea acestui fapt, nu stiu daca mai suntem capabili sa vedem cu claritate ca exista clipe in care te poti afla in mers in aceesi directie cu istoria si ca uneori, rar pentru noi, istoria se misca in directia noastra buna. Colectia pe care o sa o expun este Floating Fragments, o idee mai veche despre alcatuirea din bucati a unor idei si forme ce puteau fi pierdute, dar care si-au regasit drumul unele spre celelalte pentru a se realcatui.

Brasla bijutierilor din Chisinau

Cu sinceritate si rusine, nu stiu multe despre piata bijuteriilor din Chisinau. Daca m-ati fi intrebat asta inainte sa stiu ca voi merge fizic acolo, v-as fi spus,probabil tot felul de lucruri pe care mi le imaginam. Acum ca sunt confruntat cu o realitate concreta, imi dau seama ca nu stiu mult, dar ceea ce imi este clar e ca toti artisii pe care i-am cunoscut direct si care vin de acolo sunt extrem de talentati, instruiti si foarte scoliti in directia clasica. Voi afla multe, cu siguranta, cu ocazia acestei calatorii.

Ce planuri ai mai departe, anul acesta

Planurile au fost deja facute! Rien ne va plus! -cum zice vorba batraneasca. In octombrie vom avea la Biblioteca Nationala a patra editie Romanian Jewelry Week, ceea ce insemna o expozitie, un targ, conferinte, foarte multi designeri straini prezenti fizic la aceasta editie precum si mare parte din juriul international, locatii conexe printre care si doua muzee. Adica foarte mult de lucru pentru toata lumea, inainte si dupa eveniment.