[Viața de freelancer] A doua descălecare în regatul celor liberi, dar ocupați

A fost o dată ca niciodată o angajată care a schimbat mai multe joburi în căutarea fericirii. Unele au venit cu alaiuri de colegi mișto, altele cu creștere sau cu salariu motivant. Au fost și balauri de șefi, dar și mentori mai ceva ca Yoda. Cu toate astea, niciodată nu și-a găsit liniștea. Seara, se uita în zare și aștepta ceva, nici ea nu știa ce.

Așa că într-o zi și-a luat inima în dinți și creionul în mână și a pornit pe calea freelance writing-ului. A soloprenariatului. Sau cum vrea fiecare să-i zică. A început cu o pauză, deh, dar a continuat cu energie și, acum, la un an după (și vreo patru în total în toată cariera), se declară mulțumită de alegere și construiește cărămidă cu cărămidă propriul castel înregistrat la ANAF.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea (Sabina Varga), pe scurt. Pe lung, cu lecții, provocări și sfaturi, mai jos.

Începuturi în freelancing

Am început de două ori.

Prima perioadă de freelancing a venit chiar după criza economică (politică, morală) din 2008-2009. Lucram în presa online, într-un trust care a intrat în datorii și nu mai plătea salariile la timp. După luni de adunat frustrări financiare, m-am uitat la direcția în care o luau site-urile de știri - una deloc strălucită - și am decis să fac o schimbare.

Așa de tare m-am enervat, că am zis că plec din țară și nu mă mai întorc.

Am fost acceptată la un master în comunicare la Universitatea din Amsterdam. Între timp, mi-am dat demisia, iar în lunile rămase am început să iau proiecte de scris pe site-urile de freelancing. Scriam articole de duzină în engleză, plătite prost, dar nu știam ce altceva să fac.

După ce m-am mutat în Olanda, unde românii încă nu aveau drept de muncă, am continuat cu site-urile de freelancing (Elance, Odesk - care între timp au devenit Upwork). Începusem să câștig ceva mai bine, cât să mă întrețin, și aveam timp și de studii.

Pe lângă master, am început să învăț pe cont propriu și copywriting, pentru că am observat că se plătește mult mai bine decât content writing-ul.

La terminarea studiilor, mi s-a făcut dor de țară, dar și de un salariu stabil. M-am angajat în publicitate, și apoi într-o companie americană de software. Mi-a fost foarte util ce am învățat în Olanda și am fost fericită cu toată schimbarea profesională care a durat vreo 3 ani.

Fast forward mai multe joburi și un copil, am decis să o iau iar pe calea freelancingului în 2022. Ideea nu m-a părăsit niciodată, mereu am cochetat cu proiecte pe lângă job, dar nu mă puteam hotărî să renunț la așa-zisa stabilitate. M-a convins un burnout.

Am făcut research pe chestii administrative, am dat mailuri pentru a resuscita câteva proiecte de freelancing și am pornit-o pe cont propriu, de data asta cu gândul de a rămâne așa pe termen lung. Dar, mai întâi, de a mă odihni.

Viața dinainte de freelancing

La prima experiență de freelancing, veneam din presă, un domeniu și job care mi-au plăcut foarte mult, dar unde nu vedeam un viitor. Freelancingul a fost o perioadă de tranziție.

La cea mai recentă experiență, veneam de la un job de marketing solicitant, pe care l-am început chiar după concediul de creștere a copilului. Am sperat că întoarcerea la viața profesională îmi va da o 'pauză' mentală de la maternitate, însă n-am știut să pun limite și, după nici un an, eram la pământ cu oboseala și nervii.

Cum nu aveam chef să o iau de la capăt cu căutările, am zis că e momentul perfect să încerc să trag la propriul jug.

Tranziția spre freelancing

Nu a fost dificil din punct de vedere profesional. Am mai făcut asta și știam la ce să mă aștept. Nu mă sperie schimbările și-mi place să mă organizez singură. Ba chiar m-a încântat nespus să nu mai am meetinguri zilnice și să nu fiu nevoită să stau conectată pe un chat de companie.

Mai dificilă a fost partea administrativă. Deși mai avusesem PFA, deși lucram cu o firmă de contabilitate, deși știam că o să fie bătăi de cap și-mi propusesem să le primesc cu răbdare, statul român e mai puternic decât orice zen propriu. Mi-am prins urechile cu niște chestii aparent simple, m-am enervat luni de zile simțindu-mă ca Sisif în drumuri la ANAF, dar am scos-o la capăt.

Financiar, primele luni (sau chiar primul an) au fost mai pe economii. Am pornit la drum foarte obosită și mi-am dat timp să mă recuperez, fără presiunea de a căuta clienți. Am făcut și niște greșeli de poziționare. Dar după un an m-am regrupat și lucrurile s-au redresat.

Provocări, greșeli, lecții

Prima provocare a fost să muncesc efectiv. Așa cum ziceam, veneam dintr-un burnout, așa că după 1-2 ore mă simțeam deja epuizată.

După 2-3 luni în care am mai adunat energie, a venit provocarea de a găsi clienți stabili și cu bugete ok. Am mers pe vechea strategie de a combina platformele de freelancing cu ce găseam prin cunoștințe - cu accent pe prima.

Platformele de freelancing sunt la îndemână și, deși poți găsi și clienți buni, sunt mai multe probleme: e o cursă spre prețul cel mai mic, clienții nu sunt stabili și trebuie să cauți mereu proiecte noi, iar, la finalul zilei, aduni mai multă frustrare decât satisfacție.

Mi-am dat seama că nu am o strategie bună și am schimbat-o. Am început să vorbesc mai mult despre ce fac (pe social media și cu prieteni sau foști colegi) și să spun că sunt deschisă la proiecte noi. A funcționat.

Clienții

E mult de povestit la capitolul clienți, pentru că relația cu ei îți poate da o experiență plăcută sau mai puțin plăcută.

Am învățat în timp cum să selectez clienții, după ce red flags să mă uit, să nu fac compromisuri prea mari și să definesc bine lucrurile încă de la începutul relației.

Știu acum că un proiect prost plătit, acceptat doar pentru că am nevoie de treabă, e o gaură neagră. Ajungi să aduni frustrări pe bani puțini și să nu ai timp să cauți proiecte mai bune.

Știu și că poți să nu ai chimie cu anumiți clienți, și e bine să accepți asta și să nu te forțezi să lucrezi cu ei.

Cel mai important, știu că e esențial să stabilesc o listă clară de livrabile, termene limită și un buget satisfăcător înainte să mă apuc de treabă. Altfel, multe lucruri pot merge prost.

Am scris și pe blogul meu pe larg despre ce greșeli am făcut și ce lecții am învățat în primul an ca freelance writer.

Programul de freelancer

Chiar dacă sunt liber profesionist, tot un program de birou urmez, asta și pentru că și cei din jur funcționează după ore similare.

Lucrez cel mai bine dimineața, de acasă, așa că mă așez la laptop pe la 8-9 cu o cafea și Radio Paradise în difuzoare. Iau o pauză la prânz și mai lucrez și după, mai mult sau mai puțin, în funcție de proiecte, dar și de cât de obosită mă simt.

Când pot și simt nevoia, îmi iau o zi sau jumate de zi liberă. Bineînțeles, și vacanțe, fără cerere la HR.

Ca stil de organizare, am un to-do list general și unul săptămânal. Mă împac bine cu Notion pentru organizare. Îmi planific în mare când și ce o să fac, dar am flexibilitatea să mai schimb ordinea taskurilor sau să las pe mâine ce nu pot face azi - pentru că uneori pur și simplu nu pot.

Pauzele

Cel mai clar indicator că am nevoie de o pauză este că stau prost cu nervii. Sunt on edge, îmi sare țandăra din orice și n-am răbdare nici cu cele mai mici chestii. Un alt indicator că am rămas fără baterie e că obosesc ușor și nu mă pot concentra. Un al treilea e sentimentul că nu am timp nici să respir, că fac taks după task, email după email și-mi crește nivelul de anxietate.

Atunci clar trebuie să mă duc să dorm, să fac sport sau să tai frunze la câini pe TikTok.

Între proiecte nu apuc să fac pauze pentru că am mai multe simultan. Unele sunt ongoing, altele se termină și încep, dar rareori în același timp.

E greu să mă opresc. Îmi vine să trag de mine, să mai fac ceva și încă ceva, să mai scriu un paragraf și să mai bifez o căsuță. Dar știu costul, că am trecut deja prin epuizare, și încerc să fiu atentă la semne.

Ce zic alții

Cel mai important a fost să discut decizia cu soțul. Avem o familie și e normal să vorbim înainte să facem schimbări care ne afectează pe toți. Am avut sprijinul lui total și ne-am asumat împreună o perioadă cu venituri mai mici.

Ulterior, au mai fost discuții de împărțire a treburilor prin casă, pentru că eticheta de freelancer vine cu impresia că "oricum ești acasă" și "oricum poți să-ți iei liber oricând". Așa e, însă asta înseamnă că nu te poți concentra pe proiecte, că te întrerupi mereu și că, la finalul lunii, iei mai puțini bani.

Am fost foarte clară că vreau să dau freelancingului o șansă reală, iar pentru asta am nevoie să tratăm activitatea asta serios, ca pe orice alt job.

Sunt norocoasă să am sprijinul familiei și prietenilor și să nu mă fi lovit de prea multe bariere sau prejudecăți de la cine contează.

Credit foto: Andrei Zafiu

Brandul personal

Sunt prezentă online într-un fel sau altul de pe vremea blogurilor, din 2005-2006. Mi-a plăcut să scriu și să public la mine pe tarla și am continuat să o fac de-a lungul anilor. M-a ajutat la brandul personal și Zest Podcast, la care înregistrez de vreo cinci ani. Iar în social media am încercat mereu să fiu autentică, să nu postez doar de dragul de-a o face, ci doar când am ceva de zis.

Cu alte cuvinte, am fost atentă la imaginea mea și mi-am construit-o în jurul lucrurilor care mă pasionează și îmi aduc valoare.

Planuri, vise, guilty pleasures

Freelancingul în sine a fost un plan pe care îmi doream să-l pun în aplicare. Mă bucur că am reușit să mă concentrez mai mult pe podcast și pe dezvoltarea unor ateliere de scris, care să dea o latură practică discuțiilor.

Am încă multe planuri pe listă și îmi amintesc deseori că trebuie să ajung și la ele, și nu doar să fi înlocuit un job cu mai mulți șefi.

Freelancingul în România

Cred că pandemia a marcat o deschidere mai mare spre freelancing, atât pentru porfesioniști, cât și pentru angajatori. Pe de o parte, ne-am schimbat prioritățile, ne-am obișnuit să lucrăm în pijama și ne-am mai educat pe partea de mental wellbeing. Pe de altă parte, angajatorii au început să fie și ei mai flexibili și să vadă avantajele financiare și operaționale de a lucra cu colaboratori. Dacă se setează așteptări și bugete realiste, e win-win.

Sfat pentru viitori freelanceri

Tratează freelancingul ca pe un business care are nevoie de un cadru legal (PFA/SRL), suport (contabilitate, de exemplu), promovare, vânzări și servicii de calitate. Un business care trebuie gândit pe termen mediu/lung, care presupune planificare, investiții în tools și dezvoltare și evaluarea constantă a resurselor și profitabilității colaborărilor.