[Out of office] Rozana Mihalache: Port constant laptopul cu mine și lucrez de oriunde. Mă și simt vinovată dacă nu

Deși spune că nu prea știe să își ia timp liber și merge oriunde cu laptopul după ea, Rozana Mihalache se bucură de plecări dese prin locuri frumoase. Dacă nu lucrează în vacanțe, fie și puțin, se simte vinovată, mai ales că ambele sale job-uri - Coordonator artistic la Green Hours și PR Manager la Muzeul de Artă Recentă – îi permit să își împacheteze câteva lucruri și să fugă în călătorii spontane. Unele locuri o ajută să se regăsească, atunci când se pierde prin viață, altele îi dezvăluie spectacole de teatru interesante, în altele se reîntoarce fiindcă i se face dor de ele. În orice călătorie merge, nu își planifică obiective, ci lasă viața să o surprindă.

"Străzile unui oraș pe care abia îl descopăr, cafenelele pline de povești, generozitatea oamenilor, muzeele, zidurile vechi de peste 2000 de ani mă fac să mă simt mică și mare în același timp. Întotdeauna cel mai bine m-am regăsit pierzîndu-mă".

Rozana Mihalache povestește în rândurile următoare despre vacanțele sale în Palermo, Paris, Santorini, dar și despre cum se simte adesea turist în București.

Cum a fost pentru tine anul ăsta

Dacă aș răspunde amplu la această întrebare, posibil să o concurez pe Annie Ernaux. A trecut repede și frumos anul. Sau, cum scria Dickens: “It was the best of times, it was the worst of times, it was the age of wisdom, it was the age of foolishness, it was the epoch of belief, it was the epoch of incredulity, it was the season of light, it was the season of darkness, it was the spring of hope, it was the winter of despair.” Scuze, tocmai am ajuns în Kos, m-au trezit clopotele bisericii din apropiere și scriu acompaniată de cicade. Mă gîndesc că de aici toate referințele literare.

Însă ce pot să spun cu siguranță, cu iubire și cu preaplin este că anul acesta mi-a făcut o surpriză dincolo de orice așteptare și că pentru prima oară - mai ales cînd eram aproape sigură că mie nu mi se va întîmpla - în mine bat 2 inimi.

Nu știu cum să vorbesc încă despre asta. Doar simt și mă las purtată. Fericirea e cel mai frumos și poate cel mai periculos drog. Mă gîndesc la asta de fiecare dată cînd simt aripi de libelulă în burtă sau cînd bebelușa se mișcă în palmele tatălui ei.

Cât de important e timpul liber pentru tine

Nu prea știu să am timp liber. Aici sînt defectă, recunosc. Port constant laptopul cu mine și lucrez de oriunde. Mă și simt vinovată dacă nu. Pe de altă parte, întotdeauna am avut slujbe care mi-au permis să-mi fac bagajele și să fug în vacanțe așa, de azi pe mîine. Și asta recunosc că e o libertate absolut necesară.

Nu sînt un om al rutinelor, dar sînt un om al obișnuinței. Îmi place să iau micul-dejun doar dacă nu dorm singură. Am o dependență față de cartea de dimineață și de ceașca de cafea. Din păcate, în ultimele luni, am fost destul de prinsă cu lucrul și cartea de dimineață a fost înlocuită cu inboxul. Dar nu am dezvoltat (încă) frustrări, mai ales pentru că proiectul în care sînt implicată acum va aduce în România operele unuia dintre artiștii mei preferați, Pablo Picasso. Așadar, pînă și slujba mea se simte ca o vacanță în Alpii Maritimi, unde Pablito querido îmi arată atelierul lui de olărit și ne petrecem serile bînd Pastis și vorbind despre Parisul de altădată.

Metodele tale pentru reîncărcarea bateriilor

Iubesc.
Ascult muzică.
Îmi pun 2 rochii, 3 cărți și colierul de perle într-o geantă și mă pierd pe undeva prin Europa. Uneori doar preț de un sfîrșit de săptămînă. Dar străzile unui oraș pe care abia îl descopăr, cafenelele pline de povești, generozitatea oamenilor, muzeele, zidurile vechi de peste 2000 de ani mă fac să mă simt mică și mare în același timp. Întotdeauna cel mai bine m-am regăsit pierzîndu-mă.

Planuri pentru vacanța de vară

La mine vacanța nu vine neapărat doar vara și nu prea îmi fac planuri. Am decis, în iunie, să merg să sufăr la Palermo și am găsit pe Booking un mic palazzo (la propriu un palat, care datează din sec. XVII, la preț de hotel) în care am plîns pînă cînd am crezut că am rămas fără lacrimi. Noaptea nu puteam să dorm din pricina muzicanților de stradă din piața Quattro Canti. Dimineața mîncam pepene pe terasă și lăsam dorul să mă topească. După această experiență pot să mărturisesc că e mai bine să suferi într-un palat.

Iar Palermo este unul dintre cele mai iubibile locuri în care am poposit vreodată și sînt convinsă că e nevoie de mai multe vieți pentru a-l soarbe. Nu merge dintr-o înghițitură. E de savurat.

Singurul lucru diferit e că acum chiar și atunci cînd călătoresc singură nu mai sînt singură, mă simt responsabilă pentru ființa care a rodit în mine, pentru jucărică și nu mai pot să mănînc tot ce mîncam înainte. Avem mari discuții pe tema asta.

Cum alegi destinațiile în care mergi în vacanță

Uneori la întîmplare, alteori de dor (în Napoli am fost de vreo 5 ori), îmi urmez prietenele (cazul Santorini, unul dintre cele mai frumoase locuri de pe planetă. Nu ne potrivim ca spirit, dar frumusețea profund obiectivă a acelei insule este copleșitoare), găsesc bilete de avion ieftine, vizitez oameni la care țin, merg la expoziții, concerte, spectacole de teatru sau plec cu lucrul.

Ce cauți să vezi, să trăiești

Las viața să mă trăiască. Nu plec cu vreun obiectiv în gînd. Permit locurilor și oamenilor să mă inspire. Unii rămîn cu mine, pe alții îi uit într-o bătaie de aripi.

Primul lucru pe care îl faci când ajungi într-un loc de vacanță. Ultimul lucru pe care îl faci în vacanță

Mă așez la o cafenea. Mă așez la o cafenea.

Un loc descoperit recent

Contesa Palermo. Cu decadența ei opulentă, cu arhitectura splendidă, cu marea și cu străzile și cu oamenii cei mai buni pe care i-am întîlnit pînă acum. Chiar dacă la Palermo mi s-au frînt ambele inimi. Ridurile din ziduri nu fac altceva decît să le înnobileze.

O vacanță legendară de-ale tale

Sînt momente. Multe. Parisul, acum 2 veri. Am regăsit un fost iubit, am băut un cocktail pe malul Senei și am străbătut orașul, doi pe o bicicletă, în miez de noapte.

Santorini. Eram la Atena, în aeroport, mă pregăteam să urc în avion spre Marsilia, cu escală la Napoli. Vorbeam cu prietenele mele, Cătălina și Silvia. Tocmai plecau din București spre Atena, apoi spre Santorini. M-au întors din drum. Nu regret nimic. A fost o vacanță cu o zi de naștere inventată (a Silviei, care-și dorea să înoate într-un infinity pool, iar noi nu aveam bani de așa ceva, așa că ne-am luat cîte-o băutură la barul unui hotel și apoi am mințit că e ziua Silviei și că vrem să-i facem un cadou…long story short: ea și-a împlinit visul și de atunci se aniversează de două ori pe an), cu un apus ratat pentru că-l așteptam într-un loc orientat spre est… cu multe rîsete, cu un munte străbătut în șlapi și mii de alte momente memorabile.

Goulandris Foundation în Atena. Samothraki, cu toată magia ei, corelată cu imaginea Victoriței de la Luvru.

Bruxelles - de fiecare dată. Cu Arno, cu prietenele mele, Mery și Anca, cu primul concert de operă la care am asistat în urmă cu aproape 20 de ani. În Grande Place. Era Ziua Europei, noi înghețam și nu ne puteam dezlipi de imaginea lui José van Dam, proiectată pe un ecran imens, care plîngea după prostovana de Dulcineea.

Londra și Madrid. Întotdeauna cu Andreia. Spectacole de teatru, crize de rîs și mahmureli aprige.

Relația cu telefonul, în vacanță

Îl folosesc mai mult pentru fotografii.

Postările din social media

Da, postez. Dintr-un dezacord cu propria-mi persoană. Și poate pentru că scriitoarei din mine îi place să fie văzută.

Cum arată linia care delimitează viața profesională de cea de cea personală

Cred că am răspuns mai sus. Nu prea reușesc să le separ. Cu o singură excepție, atunci cînd sînt cu iubitul meu. Și mai nou, atunci cînd vorbesc cu bebelul. Dar oamenii care te locuiesc, te locuiesc tot timpul și întru totul.

Bucureștiul vara

Iubesc Bucureștiul și uneori, mai ales în perioada sărbătorilor, nu doar vara, îmi place să-mi imaginez că sînt în vacanță în orașul meu. Atunci mă pierd pe străzi sau prin muzee, merg la cinema, în librării, ies la prînz, admir casele din Cotroceni, mă duc la muzeul Storck, ies la piață la Obor, la vînătoare de flori de sezon și tot așa.

Un loc din oraș în care petreci mult timp în timpul tău liber

Acasă. La km 0, unde am cele 2 pisici, cărțile și liniștea mea.

Ce faci prima data când te intorci la muncă

Stau la o bîrfă cu colegii. Am noroc de colegi simpaticissimi la ambele mele slujbe (MARe și Green Hours) și singurul lucru pe care-l regret este că nu ne permitem să petrecem mai mult timp împreună.