Zigzaguri și cotituri. Fizică, poezie, desen, linogravuri. Marina Debattista vrea să înțeleagă lumea cât mai bine, iar intersecția dintre știință și artă e generoasă în înțelesuri. Marina este doctor în fizică și scriitoare, a plecat din România în anii ’90 și a predat fizica în Statele Unite. S-a stabilit apoi în Marea Britanie, unde susține cursuri de popularizare a științei în cadrul Universității Oxford. Face parte din Oxford Guild of Printers (breasla tipografilor din Oxford) și experimentează tiparul manual prin lucrări artistice & poetice.
A publicat două cărți, ”Dejunul unei frunze” și ”Într-un bar din Zanzibar”, apărute la Editura Frontiera, și în prezent experimentează linogravuri în care încorporează text și imagini, premisă pentru următoarea carte. Relația ei cu cuvintele s-a schimbat când a plecat din România și a început să vorbească engleza zilnic.
”Distanțându-mă de limba maternă, am început să o prețuiesc nu ca pe un instrument de uz cotidian, ci ca pe un fel de obiect de muzeu, foarte frumos și în același timp, surprinzător de util”, spune Marina.
Povestim cu ea în continuare despre poveștile din fizică și știința cuvintelor, despre literatură, imaginație și experimentele ei poetice.
Fizică & desen
Traiectoria mea profesională e una plină de zigzaguri și cotituri: până prin clasa a opta luam lecții de desen, părea că mă îndrept spre arte plastice, dar în ultima clipă, înainte de examenul de intrare la liceu, am ales secția de mate-fizică și apoi am urmat Facultatea de Fizică. Am continuat cu un doctorat în fizică, dar în paralel am luat cursuri de ceramică, gravură și desen. Cred că această evoluție a mea în două direcții aparent opuse e lucrul cel mai important.
Cum ai ales fizica
Am ales fizica pentru că sunt curioasă din fire, îmi place să înțeleg lumea la un nivel fundamental. Am citit în adolescență o carte despre istoria bombei atomice ,,Mai strălucitor decât o mie de sori” și aceasta mi-a sporit enorm interesul pentru fizică.
Cursurile de popularizare a științei la Universitatea Oxford
Aceste cursuri fac parte din acele cotituri sau zigzaguri pe care le-am amintit; în 2015 când am început să le țin, nu mai lucram nici în învățământ și nici în domeniul fizicii, dar am vrut să revin la ambele. Aceste cursuri au avantajul că sunt propuse și create de mine, subiectele mi le aleg eu și nu există o programă, fiind cursuri pentru adulți.
E o experiență foarte interesantă, pentru că de multe ori cursanții sunt foarte bine pregătiți și pun întrebări complexe și neașteptate. Relațiile sunt foarte cordiale, ca de la egal la egal și nu sunt rare situațiile în care eu am de învățat de la studenții mei.
Unde se întâlnește fizica cu poezia
Cred că fizica și poezia se întâlnesc în nevoia noastră de a înțelege lumea.
Cum a început relația ta cu cuvintele
Nu cred că știu cum a început relația mea cu cuvintele, dar știu că s-a schimbat în clipa în care am plecat din România și am început să vorbesc engleza zilnic. Distanțându-mă de limba maternă, am început să o prețuiesc nu ca pe un instrument de uz cotidian, ci ca pe un fel de obiect de muzeu, foarte frumos și în același timp, surprinzător de util. Așa am descoperit și latura jucăușă a limbii, jocurile de cuvinte. De atunci explorez aceste valențe ale limbii române, modul în care ne putem juca cu cuvintele.
Când te-ai gândit prima dată la ”Într-un bar din Zanzibar”
În aprilie sau mai 2020. În toiul primului val al pandemiei de COVID mi-au venit în minte fabulele; fără nicun fel de motiv aparent am rescris câteva, era amuzant și în același timp rezonam cu dilemele morale pe care fabulele le expun. În acele luni de pandemie totul era suspendat, nu mai aveam niciun plan, așa că mi-am umplut timpul doar cu fabulele. Toate fabulele din cartea care avea să se numească ,,Într-un bar din Zanzibar” au fost gata în vreo patru, cinci luni. Am lucrat destul de repede și la ilustrații, îmi era foarte clar cum trebuiau să arate.
Ce are special literatura pentru copii
Cred că literatura pentru copii face apel la intuiția și curiozitatea spontană a copilului, nealterată de un bagaj greoi de cunoștințe dobândite; nu mizează pe achiziții culturale, educație sau experiență. De aceea nu țin cont de limite de vârstă, pentru că încerc să mă aliez cu aceste impulsuri înnăscute, care rămân nealterate uneori și în adulți.
Tabieturi de scris
Nu am prea mult timp, așa că profit de momentele de tranziție, când sunt în autobuz, tren, între obligații și constrângeri…
Ce ai simțit când ai terminat primele două cărți
O imensă ușurare că pot să adun ciornele și schițele care mă sufocau și să fac loc pentru ceva nou.
Ce urmează
În momentul acesta experimentez linogravuri în care să incorporez și text, nu doar imagini. Dacă experimentele reușesc, poate va ieși din ele viitoarea mea carte.
Primele cărți citite în copilărie
Nu știu care au fost primele, dar printre cărțile – iar prin asta înțeleg text și ilustrație - la care țin și îmi plac și acum sunt cărțile cu Apolodor (edițiile originale erau illustrate cu niște colaje fantastice!), basmele lui Andersen (ilustrate de Petru Vulcănescu), sau Baronul de Münchhausen (ilustrații: Eugen Taru). Cartea care însă deține un loc special în inima e ,,Antologia Inocenței” de Iordan Chimet.
