[Art&Magic] Mircea Drăgoi: Creativitatea e ca un sindrom bipolar care are nevoie constant atât de stimulare cât și de domolire, ambele la fel de importante

Atâtea de văzut, de notat, de fotografiat, de povestit și desenat în jurul nostru. Dacă ridicăm ochii din telefon și mergem conștient prin viață, găsim frumusețe oriunde ne aflăm. Pe care, într-un limbaj artistic sau altul o putem da mai departe și altor oameni. Pentru un creator de artă, lumea, așa cum este ea, este o sursă uriașă de inspirație. Artistul Mircea Drăgoi ilustrează tot ce-i atrage zilnic atenția, a lansat chiar și un jurnal vizual online, pe care îl împarte cu toată lumea.

"Văd frumusețe peste tot în natură. Este locul de la care pornește totul, și acolo unde natura nu-și lasă amprenta simțim, intuitiv, că ceva lipsește sau nu e la locul lui, sau nu e animat. Fețele noastre sunt o reflexie a naturii, modul în care ne legănăm, aspirațiile noastre sunt încurajate de prezența naturii".

Mircea Drăgoi s-a format ca ilustrator în anii ’90, prin ilustrația editorială, o zonă de creație de care se simte și astăzi atras. De câțiva ani, ilustrează articole și conținut video de investigație, punând astfel umărul creativ la binele adus societății de redacții independente cunoscute, precum Recorder.

Povestim în continuare cu el despre ilustrație și despre bucuria de a crea. Despre blocaje, care pot fi doar pauze creative și despre inspirație, care poate sări de oriunde.

Din istoria profesională

Parcursul meu profesional este destul de liniar și simplu, m-am format ca ilustrator începând cu mijlocul anilor ’90, la o editură târgumureșeană, Computer Press Agora, publisherul pe atunci al PC Magazine în România. Vorbim de ilustrație editorială, coperți de carte, postere, realizate preponderent digital, dar am trecut încet și în zona identității, a designului de brand și a webdesign-ului, pentru ca să revin apoi la prima dragoste, ilustrația. Am studiat grafica la Școala Populară de Artă din Tg.Mureș.

Brandul tău acum în social media

Brandul meu, după ce a trecut printr-un exces de fotografie în care am pozat tot ce se putea poza în jurul meu, s-a curățat și a trecut strict la desen, mai precis la portrete și instantanee în acuarelă, mediul care îmi place acum. Vorbim de Instagram, pe Facebook încă lucrurile sunt amestecate. De mai bine de un an am creat un site, thisnextplace.com (inițial un jurnal foto de călătorie, de unde și numele), care a devenit un depozitar al proiectelor mele creative.

Prima parte a acestui an

A fost un an foarte bun tocmai pentru că am învățat câteva lucruri importante, cred eu, pentru o persoană creativă. Cel mai mulțumit sunt de ultima copertă desenată pentru Scena9, varianta tipărită, care a apărut nu demult și care a ieșit, prin grija editorilor și a tipografilor, foarte frumoasă. Revenind la învățături, am pus de la începutul lui iulie o pauză sonoră lucrului în ilustrație, pentru a evita o saturare (nu-l numesc burnout) care nu avea cum să nu apară după multe proiecte. Cred că puterea de a accepta că și non-creația face parte din proces și că trebuie să lăsăm experiențelor acumulate răgazul de a se sedimenta este minunată și ok. Este vară, las loc luminii soarelui și vegetației din jur ca să-mi ocupe mintea.

Înapoi în timp. Primele încercări de ilustrație

Primele mere încercări în ilustrație au fost aproape puerile, benzi desenate pe ultimele file ale caietelor de școală, apoi multiplele desene făcute în locul colegilor pentru tema la desen, apoi postere în creion colorat, în anii post-Revoluție, apoi desene alambicate cu BIC albastru, apoi caricaturi în creion, și seria continuă până ce ajung să descopăr PC-ul și Photoshop, pe care îl folosesc de la versiunea 3. Cred că o întrebare la fel de interesantă ar fi de unde provin la un copil apetitul și pasiunea pentru desen. În cazul meu e vorba probabil despre ambii bunici, Năstase și Karoly, primul talentat la bricolaj și desene tehnice, al doilea un croitor pasionat de știință și arte.

Proiectele pe care îți place să le lucrezi acum

De mai bine de doi ani am lansat un proiect - care de pe Facebook s-a mutat pe thisnextplace.com - un fel de jurnal vizual în care am ieșit pe stradă, oriunde m-aș fi aflat, și am fotografiat - apoi desenat - ceea ce-mi atrăgea atenția. Și credeți-mă, sunt atâtea de notat, fotografiat și desenat, încât a trebuit să iau o pauză ca să evit suprasaturarea.

Procesul creativ. De la idee la produsul final

În zona editorială, care îmi place enorm, lucrurile sunt clare, și din nou, meritul merge la cei care îmi trimit brieful, textul sau ideea, pentru că de cele mai multe ori acestea sunt detaliate, acompaniate de sugestii sau, la extrema cealaltă, mă provoacă cu o simplu îndemn și îmi dau libertate mare în execuție. Ambele cazuri sunt ok dacă ești genul de artist care a avut de-a face cu ambele în carieră.

Cum scapi de blocaje, dacă apar

Blocajele sunt de fapt pauze creative în care dacă nu desenez, imaginez. Și las la o parte problema, amân în limite rezonabile, ca să nu-mi afecteze deadline-ul, apoi revin. La fel de importantă este etapa de schițare, în care tandemul creier-mână o ia uneori razna, dar din accidente pot să răsară uneori cele mai interesante ilustrații.

De unde vine inspirația

Inspirația poate să vină din toate părțile, dar sursele principale sunt călătoriile și ilustrațiile din media tipărită. Călătoriile te expun la tot felul de surse, de la grafitti-uri la modă, de la vitrine la peisaje, texte în limbi neînțelese și situații lipsite de control, o diversitate binevenită. Media tipărită: eu sunt abonat cu cea anglofonă, și se pune încă accentul pe ilustrație ca element valoros de introducere în atmosfera unui text.

Resurse pentru menținerea creativității

Creativitatea e ca un sindrom bipolar care are nevoie constant atât de stimulare cât și de domolire, ambele la fel de importante. Iar inspirația poate sări de unde nu te aștepți. Ca să dau un exemplu, una dintre sursele mele concrete ca să “colecționez“ personaje în jurnalul vizual sunt alergările mele. Alerg zilnic de aproape cinci ani, o rutină care mă expune neîncetat la diverse situații și mai ales mă duce în locul în care se întâmplă mereu ceva interesant, Strada. Pe partea de domolire, nimic un egalează un colț liniștit de natură.

Stilul tău de creație

Aș răspunde de fapt scriind că mi-au trebuit - și încă exersez la asta - foarte mulți ani ca să pot renunța la perfecțiunea liniei și a formelor, să las lucrurile mai lejere, mai necontrolate. Mă ajută mult, în ultima vreme, acuarela, un mediu deschis erorilor frumoase.

Învățăturile desenului

Desenul mi-a dat încredere în umanitate, pentru că e un limbaj înțeles de către oricine, la orice vârstă și indiferent de locul geografic. Atât pupila țâncului de patru ani cât și cea a nonagenarului se dilată în aceeași măsură de plăcere și înțelegere și interpretare la vederea unui desen, și asta o fac destul de puține lucruri pe lumea asta, muzica, plantele, arhitectura. Peste tot, atunci când mă declar artist, barierele cad, și când îmi prezint arta, inimile se bucură. Ce-mi pot dori mai mult?

Cum arată frumusețea prin ochii tăi

Văd frumusețe peste tot în natură. Este locul de la care pornește totul, și acolo unde natura nu-și lasă amprenta simțim, intuitiv, că ceva lipsește sau nu e la locul lui, sau nu e animat. Fețele noastre sunt o reflexie a naturii, modul în care ne legănăm, aspirațiile noastre sunt încurajate de prezența naturii. Nu întâmplător, moștenire de la bunicul bricoleur, sunt un grădinar pasionat.

Freelancingul în ilustrație

Sunt atât de multe instrumente de creație și conexe la îndemâna unui ilustrator român încât mi-e foarte clar că lucrurile care mai pot face diferența, dincolo de procesele de învățare și descoperire care trebuie să rămână active tot timpul, țin de fapt de networking, de apetitul tău pentru conectare la rețele tot mai largi și diverse de oameni, de împrietenire, de curiozitate vie. Cu vârsta, ele se tocesc, se degradează, de aceea un îndemn simplu ar fi să ieși și să cunoști și să te împrietenești cu lumea asta mare cât mai devreme și cât mai mult.

Cum vezi piața de ilustratie românească

Piața a crescut îmbucurător de mult în ultimii ani, văd tot mai des nume noi care fac ilustrație de calitate. S-a suprapus, din păcate, cu o scădere a numărului de publicații care mai fac jurnalism de calitate, ce să mai vorbim de noi apariții. Este așadar o ciudățenie, o creștere a puterii creative și o scădere în spații de expunere. Consider presa și tiparul de carte ca fiind cele mai importante vehicule de creștere profesională pentru un ilustrator și situația reflectă, oarecum, situația în domeniile menționate. Nu văd, în schimb, nici o piedică pentru un ilustrator în a-și porni și crește proiectele pe social media, site-uri personale și alte medii digitale sau non-digitale. Pe ziduri, pe stickere, cărți-unicat, mașini sau ambalaje. Prea des reducem ilustrația la dimensiunile și canvasul unui ecran de smartphone.

Clișeele

Poate doar o anumită uniformizare de forme și palete de culori, n-am văzut, prea recent, curaj în ilustrație, și asta mi se aplică, desigur, și mie. La polul opus, remarc ilustrații de “mână”, aproape schițate, de-a dreptul adorabile, în care artistul nu se mai teme să fie vulnerabil, autentic.

Ce îți aduce acum bucurie din munca ta

Ilustrez de câțiva ani articole și conținut video de investigație, lucru care mă bucură pentru că îmi dovedește că ilustrația poate fi un instrument valoros și în zona asta. Aduce satisfacții mari să știi că poți pune în lumină, alături de redacții de prestigiu, erori de navigație ale societății. Mă refer mai ales la colaborarea cu Recorder, un brand iubit de către mulți și care are un impact serios în societate.

Ce ți-ar plăcea să lucrezi ca ilustrator

Bandă desenată, și, deși am mai făcut-o, carte ilustrată pentru copii. Aș mai reveni cu drag la designul de poster, de data aceasta cu mai puțin pixeli și mai multă vopsea reală.