[De urmărit] Cristina Albu: Este responsabilitatea noastră să fim în online cât mai aproape de felul nostru real de a fi

Instagram e doar o platformă plictisitoare cu imagini, unde textele lungi nu sunt binevenite. Cel puțin asta a crezut Cristina Albu înainte să-și creeze conturile și să descopere o comunitate interesată de ce are ea să zică.

Pasionată de scris și citit, Cristina nu a avut un plan pentru dezvoltarea prezenței online și a conturilor ei @cărțile_cristinei și @plecatăhaihui. “Strategia” a fost să fie onestă și să spună lucrurilor pe nume. Dealtfel, crede că este responsabilitatea celor care au mulți urmăritori să fie așa, pentru a nu crea o imagine distorsionată.

Comunitatea s-a format natural în jurul conținutului. Creșterea e accelerată când postările sunt recomandate de un influencer, povestește Cristina, dar și când exprimă o părere care care stârnește interesul – deși atunci poate să și piardă urmăritori. Este natural ca lumea să vină și să plece și trebuie să te obișnuiești cu ideea că a fi online înseamnă să fii vulnerabil.

Cristina apreciază că Instagram este o platformă mai puțin polarizată decât Facebook. Continuă să-și dezvolte conturile organic și să le adapteze și la interesele ei care evoluează. Citiți interviul și urmăriți-o pentru mai multe recomandări de lectură.

Omul din spatele contului

Cristina here, 32 de ani, de loc din Galați, mutată în Iași în 2009, odată cu venirea la facultate, dar rămasă în Iași pentru că în timp a devenit pur și simplu acasă. Am terminat Facultatea de Științe Politice pentru că în liceu eram pasionată de istorie și la vremea

respectivă mi s-a părut că e un domeniu foarte interesant (ceea ce a și fost, doar că atunci nu mi-a zis nimeni că nu mă va ajuta și să îmi câștig existența), iar mama m-a lăsat să decid singură ce vreau să studiez (acum am spune că poate ar fi fost o idee bună să mă îndrume spre ceva mai concret, dar mie îmi place să mă uit în urmă având conștientizarea că decizia respectivă a fost cea mai bună la momentul respectiv și că orice gând contrafactual de tipul ce ar fi fost dacă e bun doar în măsura în care îmi iau din el o lecție care să mă ajute în viitor).

Am terminat un master în Managementul resurselor umane (a trebuit să mă reorientez când am pășit în lumea adevărată), iar în ultimii 11 ani am lucrat în comunicare și resurse umane.

Acum 5 ani am decis să mă abat puțin de la drum și să revin la o pasiune din liceu: psihologia. Între timp, am terminat Facultatea de Psihologie, iar în curând voi termina și un master în psihologie clinică și psihoterapie. Practic, acum sunt Psiholog clinician acreditat de Colegiul Psihologilor și urmez o formare în terapie cognitiv-comportamentală și sper ca anul viitor să îmi deschid un cabinet de psihologie și psihoterapie și să mă îndrept încet-încet spre această meserie.

În timpul liber încerc să citesc cât mai mult și cât mai divers și să explorez colțuri de lume care să mă ajute nu doar să văd mai multe, dar și să înțeleg mai bine lumea în care trăiesc.

Începuturile conturilor @cărțile_cristinei și @plecatăhaihui

Înainte să îmi creez conturile, Instagram mi se părea o platformă superficială, cu imagini perfecte, dar foarte plictisitoare pentru că eu sunt omul scrisului, iar pe Instagram toată lumea fugea de texte lungi. Îmi plac imaginile (pentru că sunt foarte preocupată de aspectul estetic al lucrurilor), dar, la bază, mie îmi place să scriu și să citesc. De altfel, ăsta este și motivul pentru care ascult foarte rar podcasturi și nu mă uit la vloguri (nu reușesc să mă concentrez la fel de bine ca atunci când citesc). Prin urmare, nu mi-am creat conturile având așteptări foarte mari, ci fie din necesitate, fie din dorința de a-mi crea un jurnal virtual.

Primul cont creat a fost cel de călătorii (@plecatăhaihui) pentru că aveam blogul și pagina de Facebook și mi se părea firesc să fiu prezentă și pe Instagram. Dar intram foarte rar și postam din când în când pentru că în mintea mea TREBUIA să fiu prezentă pe toate rețelele de socializare. Ulterior, am creat contul @cărțile_cristinei cu gândul că voi crea astfel un jurnal virtual al lecturilor mele. Nu am crezut că va fi urmărit de alte persoane decât prietenii și familia. De altfel, și blogul de călătorii l-am creat tot spontan, după ce m-am confruntat cu tot felul de dificultăți în ceea ce privește organizare călătoriilor pe cont propriu și m-am gândit că ar fi drăguț să notez undeva toate lecțiile învățate. Nu m-am așteptat să ajungă să aibă zeci de mii de vizitatori și followers.

Evoluție

Nu am avut niciodată un plan, prin urmare, conturile mele (dar în special contul cu cărți pentru că în timp a devenit contul meu personal) au evoluat odată cu mine, cu planurile și ideile mele. De exemplu, sunt oameni care mă urmăresc dinainte să fi început să parcurg acest drum al dezvoltării unei cariere în psihologie, prin urmare, au putut să vadă întreg parcursul meu și s-au bucurat odată cu mine pentru fiecare etapă bifată. Acest lucru a însemnat și că în funcție de fiecare etapă în care m-am aflat pe acest drum, am fost mai preocupată de anumite subiecte, prin urmare, am citit mai multe cărți care au avut legătură cu acele subiecte și am împărtășit mai multe opinii din zona respectivă.

În general, fiecare cont și-a păstrat specificul, dar în ceea ce privește contul meu cu cărți, de-a lungul timpului, pe lângă cărți și opiniile mele despre cărțile pe care le citesc, au apărut uneori în feed sau în discuțiile din stories și subiecte din alte domenii care mă preocupă (de exemplu, drepturile femeilor și minorităților, politică, roluri de gen, moralitate, rolul nostru în societate, recomandări de filme, documentare, îngrijire personală etc). Această extindere a subiectelor abordate s-a întâmplat pentru că, fără să îmi propun, am transformat contul @cărțile_cristinei într-un cont personal cu o comunitate foarte implicată și faină și am simțit că pot să arăt și alte pasiuni, interese și laturi ale personalității mele dincolo de pasiunea pentru citit (pentru că problema conturilor nișate este că oamenii te urmăresc pentru acea bucățică a vieții tale, dar tu, în rolul tău de creator de conținut, nu ești doar cărțile pe care le citești sau hainele pe care le promovezi sau produsele pe care le testezi, ci ești câte puțin din toate și uneori simți nevoia să arăți și alte pasiuni și preocupări ale tale).

Cum arată conturile și de ce

Din păcate, nu am nicio regulă și nici vreun plan de postări. Pe de o parte, este un lucru bun pentru că îmi permite să fiu spontană și autentică (și să îmi păstrez libertatea de a posta doar atunci când simt că am ceva de împărtășit fără presiunea că trebuie să postez ceva, orice), dar, pe de altă parte, este un lucru mai puțin bun pentru că astfel limitez creșterea conturilor și posibilitatea de a ajunge la mai mulți oameni (prin faptul că nu țin cont de orele potrivite, nu postez constant, nu îmi creez un brand personal, etc).

În același timp, nu îmi doresc să transform activitatea mea online într-o ocupație permanentă (și, implicit, o sursă constantă de venit), ci încerc să fiu prezentă atunci când și atât timp cât îmi face plăcere și, la rândul meu, îmi iau ceva din această activitate (învăț lucruri noi de la cei care mă urmăresc, cunosc oameni pe care altfel nu aș fi avut ocazia să îi întâlnesc, dezbat diferite subiecte și îmi satisfac nevoia de a interacționa cu ceilalți și de mă provoca să ascult și alte perspective, etc).

Prin urmare, sunt conștientă că se poate mai bine, că dacă aș depune puțin efort, aș reuși să fiu consistentă în comunicare și să îmi cresc mai mult conturile, dar, în aceleași timp, îmi place că nu am transformat această activitate într-un business, ci am păstrat-o pentru relaxarea mea online. Iar acest lucru cred că mă ajută să simt că vreau în continuare să împărtășesc bucăți din cine sunt în viața mea reală.

Imaginea

Știu că răspunsul corect este am avut un plan și mi-am creat un brand personal urmând toate regulile din manualul de marketing, dar adevărul e că nu am avut niciun plan și nu cred că am reușit să îmi creez (nici măcar involuntar) un brand personal.

Credința mea (și lucrul după care am încercat să mă ghidez) este că, deși nu (ne) putem arăta (cu) totul în online (este imposibil și cred că toți trebuie să fim conștienți de acest lucru – uneori oamenii nu încearcă într-un mod intenționat să arate doar părțile roz ale vieților lor în online, ci pur și simplu este imposibil să construim în online o copie fidelă a vieții noastre offline), este responsabilitatea noastră să încercăm să fim în online cât mai aproape de felul nostru real de a fi atunci când se întâmplă să ajungem să fim urmăriți de mai mulți oameni. Pentru că nu este fair să îi inducem în eroare în mod intenționat. Prin urmare, ceea ce am încercat eu să fac a fost să fiu pe bune în online. Să îmi spun părerile pe bune (uneori nepopulare și asumându-mi riscul de a pierde followers), să mă arăt pe bune (de exemplu, nu folosesc filtre atunci când fac videouri în stories), să fac recomandări pe bune (indiferent dacă am primit cartea de la o editură sau am cumpărat-o eu), să împărtășesc informații despre mine pe bune (chiar și cele mai puțin flatante). Sigur nu reușesc să fac acest lucru mereu. Sigur dorința (absolut normală) de a fi dezirabilă social uneori învinge. Sigur ceilalți nu percep uneori neapărat ce am vrut eu să transmit. Sigur unii interpretează altfel ceea ce am vrut eu să arăt. Sigur uneori par altceva decât ce sunt în realitate. Și cred că e inevitabil. Dar încerc. Asta e singura mea regulă în online. Să încerc să fiu pe bune.

Numărul de followers

Sunt deja câțiva ani de când sunt prezentă pe Instagram (în cea mai mare parte a timpului în mod constant) și s-a adunat o comunitate, dar nu sunt foarte pasionată de cifre. Vin unii, pleacă, vin alții. Și e ok. Am mai tot scris și cred tare în asta: îmi doresc ca oamenii care mă urmăresc să stea atât timp cât își iau ceva bun de la mine. Indiferent ce și indiferent cât de puțin sau cât de mic. Când simt că nu mai rezonează cu mine sau nu mai găsesc ceva interesant, mi se pare firesc să dea unfollow. Din acest motiv, nu sunt foarte atentă la cifre pentru că se schimbă mereu. Uneori, când mă uit la statistici, văd că ajung pe minus (uneori vin foarte mulți, alteori și pleacă foarte mulți și la finalul zilei/ săptămânii/ lunii nu prea ies pe plus, dimpotrivă).

În general, vin mai mulți (și uneori și pleacă mai mulți) atunci când am păreri care stârnesc interesul și ajung shareuite în conturile celorlalți sau atunci când cei care mă urmăresc, mă recomandă mai departe (mai există și situații creatorii de conținut recomandă alți creatori de conținut). Cei mai mulți followers vin în mod cert atunci când persoane care au număr foarte mare de followers recomandă contul meu (de exemplu, ori de câte ori Alice Cavaleru recomandă contul meu, vin valuri de sute de followers; mulțumesc, Alice!).

Creșterea comunității

Nu m-a schimbat per se, dar m-a determinat să fiu mult mai responsabilă cu ceea ce recomand sau cu informațiile pe care le împărtășesc. Pentru că simt că am o responsabilitate față de cei care iau de bun ceea ce spun eu (și e un sentiment foarte bizar să știi că niște mii de oameni sunt interesați de ce crezi și spui tu). Iar ceea ce dau mai departe trebuie să fie corect, echilibrat, responsabil.

Strategii de promovare

Din păcate, nu am. Dar ce a funcționat până acum - și ceea ce m-a ajutat să creez cu adevărat o comunitate (mică, dar activă, interesată, care răspunde pozitiv atunci când îi cer ajutorul) - a fost încercarea de a fi onestă și de a spune ce cred fără să mă ascund.

Ce-ți aduce prezența în social media?

Interacțiuni cu oameni pe care nu aș fi avut ocazia să îi întâlnesc în offline. Plus o anumită lejeritate în interacțiunea cu aceștia (pentru că eu sunt o persoană introvertită și 100% mă descurc mai bine în online decât în offline – în offline par adesea distantă sau arogantă, deși în realitate e doar dorința mea de a nu ieși prea mult în evidență).

Și un sentiment de utilitate prin faptul că unii oameni îmi scriu atunci când le-am fost de ajutor într-un fel sau altul (cu o recomandare care le-a plăcut, cu o idee care a făcut click în mintea lor sau cu o încurajare/ un gând cărora ei nu reușesc să îl pună în cuvinte). Mi se pare fascinant că uneori pot fi o voce pentru ceilalți și că ei simt că vorbesc și pentru ei. Sunt astfel de feedback-uri care îmi dau senzația că timpul petrecut pe social media nu este un timp pierdut.

Lecții

Nu aș face neapărat ceva diferit pentru că îmi place parcursul pe care l-am avut. Nu pentru că nu am făcut greșeli, ci pentru că a fost un parcurs onest (șchiop uneori, dar onest). O greșeală pe care am făcut-o des la început a fost să încerc să îi conving pe cei care m-au judecat dintr-un motiv sau altul că nu sunt așa cum cred ei. Să le dau argumente, să exagerez în a da explicații, să mă justific. Or, acum cred că maximul pe care îl pot face este să mă întreb dacă ceea ce îmi aduce cineva pe masă (chiar și într-un mod răutăcios) este ceva ce fac cu adevărat și dacă da, în ce măsură aș vrea să schimb/ m-ar ajuta să schimb acel ceva. Altfel, acum dau block fără nicio strângere de inimă atunci când discuțiile trec dincolo de dezbatere și ajung în zona răutăților gratuite, jignirilor, etc.

Acum am înțeles că a te expune public te face să fii vulnerabil și, deși nu este plăcut ca oameni complet necunoscuți să aibă o opinie despre cine ești, ce știi, ce poți sau ce ai realizat, trebuie să îți asumi acest risc dacă vrei să continui să fii prezent pe rețelele de socializare, dincolo de granițele apărate de familie și prieteni.

Din fericire, oamenii care te pun în astfel de situații sunt mult mai puțini decât cei care își văd de treaba lor și-ți dau liniștiti unfollow atunci când nu (mai) rezonează cu tine, cu ideile și modul tău de a trăi și de a vedea lumea.

Schimbări în social media

Nu îmi place accentul excesiv pus pe contentul video pentru că eu nu cred că oamenii nu pot fi atenți mai mult de 10 secunde, că nu mai sunt interesați de citit sau că textele lungi îi plictisesc. Sigur, probabil că majoritatea bifează cu succes toate căsuțele (nu pot să contrazic statisticile), dar știu sigur că mai sunt și alții care nu vor să vadă doar videouri funny mereu, ci uneori mai vor și să dezbată civilizat o idee, să citească despre o carte, să se gândească la direcția în care se îndreaptă lumea și alte lucruri nebunești de felul ăsta. Prin urmare, mi se pare fain că există mai multe tipuri de content (nu doar pentru toate gusturile, dar și pentru momente și nevoi diferite), însă îmi displace felul în care videourile au fost susținute de algoritm (indiferent de calitatea lor, interacțiuni, etc), în timp ce postările au fost îngropate în analele Instagramului (și a devenit atât de greu să ajungă nu în alte feeduri, ci în feedurile celor care te urmăresc și chiar vor să le vadă).

Instagramul din România

Îmi place că e mai puțin polarizat decât Facebook, de exemplu. Sau poate e doar bula mea, dar pe Instagram mereu am avut discuții civilizate, cu argumente pertinente (mie mi se pare interesant când oamenii nu sunt de acord cu mine și vin cu o perspectivă diferită pentru că mă provoacă să mă uit la lucruri într-un fel complet nou/ mă pun într-o situație care mi se pare inconfortabilă și din care am ocazia să cu o perspectivă nouă, dar îmi place ca acest schimb de idei să fie unul pertinent). Mi se pare că Instagramul din România încă e o bulă faină în care să faci schimb de idei.

Ce nu îmi place este că uneori pare tras la indigo. Uneori citesc postări, văd fotografii și reelsuri identice, aceleași idei în buclă. Dar, sigur, într-o anumită măsură asta ține și de algoritm și de efortul pe care ar trebui să îl fac eu pentru a îmi lărgi bula.

Branded content

Da, am avut colaborări și le-am ales în primul rând atunci când am putut să combin produsele respective cu cărți. Fiind un cont nișat, mi se pare important să le dau ocazia celor care mă urmăresc să ajungă la produse care au legătură cu cărțile sau dacă nu au legătură, măcar să primească bonus cărți.

Altfel, sigur, mă uit la brand, la cât de mult rezonez cu brandul respectiv, dacă folosesc produsele în mod obișnuit și e ceva în ce am încredere sau dacă nu le folosesc (din motive obiective – de exemplu, am colaborat cu un brand de cafea și condiția mea a fost ca postarea să nu inducă în vreun fel ideea că eu aș consuma cafeaua respectivă pentru că eu nu beau cafea niciodată și nu îmi doresc să mint pentru a obține o colaborare) să pot specifica acest lucru și să recomand produsul respectiv celor care cred eu că le-ar putea fi de folos.

Recomandări

Sunt mulți oameni faini pe care îi urmăresc în online, care au conturi mici sau conturi mari. De exemplu, în România (sau conturi în română) le urmăresc cu bucurie pe Maria (@zavatos), Cristina (@pyuric), Alice (@alice.cavaleru), Ana Țepuș (@anatepus), Roxana (@roxanapuris), Raluca (@libelulu.ro) sau Oxana (@oxanescu), iar din străinătate o urmăresc de mulți ani pe Danae (@danaemercer) și (@the.holistic.psychologist). Și multe alte conturi care au în spate oameni faini, autentici și preocupați de lumea asta mare și de la care învăț multe lucruri.