[Noii artizani] Brândușa Iacob: Nu am doua vaze asemenea. Repetitia ma plictiseste. De aceea nu-mi plac obiectele turnate, matrita, pentru ca poti face 100 la fel, care mai e farmecul atunci?

„Fetele” le spune vazelor sale. Asa simte si priveste Brândușa Iacob creatiile care-i ies din maini. Lucrul cu lutul a atras-o de foarte mica, la tara, intr-un satuc din judetul Bacau. Totusi, a ales sa urmeze calea fotografiei, domeniu in care a lucrat cu pasiune timp de doua decenii. Pana cand n-a mai simtit ca investeste creativitate in fotografiile sale si ca disparuse pasiunea. In pandemie, s-a reintors la ceramica.

Acum creeaza vaze din ceramica, lasandu-se inspirata de locurile copilariei, de emotii, de cei dragi, de tot ce traieste. VAZE Ceramics este brandul sau.

„Texturile mele vin din natura, in localitatea natala am o gradina instinsa, cu iaz, stuf, mesteceni albi. In acea zona nu intervin cu nimic, este o zona salbatica unde recent am vazut ca am chiar si o pereche de fazani. Acel spatiu al copilariei mele este un dar, o sursa nemarginita de texturi, in orice anotimp”

Brândușa Iacob viseaza la un atelier unic, pe gustul sau, un spatiu de lucru mai mare in care sa creeze multe alte obiecte vibrante si unice.

Din istoria personala

Eu am crescut la tara, intr-un satuc din judetul Bacau. Inainte de ‘89 nu erau jucarii ca acum, aveam o masinuta, ceva papusi de care nu eram prea interesata, prastia nu lipsea, o aveam mereu cu mine, tata imi facea foarte des cate un nou model. La tara este si mult pamant, lut, verile erau ploioase pe atunci, momente in care eu eram toata in balti si noroi. :))) Cand am crescut am plecat la liceu, Liceul de Arta ‘George Apostu’ din Bacau, sectia modelaj/sculptura. Insa dupa liceu am ales calea fotografiei si am revenit la lut in izolare, cand in domeniul meu era imposibil sa lucrezi. De la decizia de a reveni la o pasiune mai veche si pana aici unde sunt acum, e un drum cu foarte multa munca si multe frustrari, insa ador ceea ce fac, nu as dori sa schimb cu nimic adrenalina pe care o simt cand deschid cuptorul sa vad ce a iesit. E ceva de nedescris. Pot spune ca ceramica este obsesia mea de trei ani incoace si voi face absolut tot ce mi sta in putere pentru a-mi ridica un atelier dupa viziunea mea. Care va fi unic, bineinteles. :)

După 20 de ani de fotografie am pierdut pasiunea fotografierii si asta din cauza clientilor care nu ma lasau sa creez ci doreau mai mult sa fiu executant, sa fotografiez asa sau asa, cum au vazut ei acolo sau dincolo. A disparut pasiunea. Cu ceramica nu doresc sa fac aceeasi greseala, vreau sa creez si atat, din acest motiv rareori iau comenzi, nici nu raspund la mesajele in care mi se arata o poza de pe Pinterest in care mi se cere daca pot face o asa vaza. Sunt constienta ca trebuie sa fie si o linie a un moment dat, ca trebuie sa fac si mici comporimisuri insa le vreau chiar mici, sa nu ma afecteze.

Linia dintre creativitate si antreprenoriat

Nu pot spune ca sunt un antreprenor priceput. Este foarte greu sa lucrezi singur, sa le faci singur pe toate. De la lucrul propiru zis, fotografierea lor, urcatul pe platforme, vanzare, social media etc. Nu poti fi priceput in toate si in domeniile pe care nu le stii, nu le faci corespunzator. Mi-ar placea sa am pe cineva care sa aiba grija de aceasta zona si eu doar sa ma concentrez pe lucru.

Procesul creativ prin care o idee se transforma intr-un obiect

Un obiect ceramic, o vaza in cazul meu, are nevoie de toate cele 4 elemente: pamant, pentru a ridica vasul, apa pentru a ridica vasul la roata, aer pentru a se usca si foc pentru ardere. Focul este electric acum, mai toata lumea foloseste cuptoare electrice insa cu panouri solare, putem folosi focul soarelui. Cand ma asez la roata nu ma asez cu un plan, ce vaza voi face azi sau ce textura, nu. Ma asez, ridic vaza, o las sa se linsteasca, ii dau tarcoale si incerc sa vizualizez o textura care i se potriveste. Si ma apuc de treaba.

Texturarea unei vaze imi ia cam 5-6 ore, fiecare bucata de textura trebuie atasata pe vaza dupa ce hasurez locul, cu pensula intind barbotine (o pasta de lut) si cu manusi, atasez bucatica in locul cu barbotina. Folosesc manusi, altfel ar fi o textura cu propriile-mi amprente. Dupa texturare urmeaza asteptarea, care in functie de umiditate, anotimp poate dura si doua luni, vaza trebuie sa fie perfect uscata pusca in cuptor. Dupa uscare urmeaza prima ardere, ii spunem biscuite , la 900*C . Se asteapta racirea cuptorului in mod natural, pana la temperatura camerei, care poate dura si 3 zil-5 zile in functie de dimensiunea cuptorului. Acelasi lucru si dupa glazurarea obiectelor, acele culori fascinante. Sunt multe de povestit pe acest subiect, am incercat sa scriu scurt si la obiect, sper sa ma fi facut cat de cat inteleasa. :)

Resursele pe care le accesezi pentru inspirație

Texturile mele vin din natura, in localitatea natala am o gradina instinsa, cu iaz, stuf, mesteceni albi. In acea zona nu intervin cu nimic, este o zona salbatica unde recent am vazut ca am chiar si o pereche de fazani. Acel spatiu al copilariei mele este un dar, o sursa nemarginita de texturi, in orice anotimp. Cand sunt obosita sau simt ca lucrez in van, nu insist, ma retrag si iau pauza de tot. Plec la mama unde ma incarc cu prezenta animalelor pe care le avem adoptate, doua caprite pe care le am salavat de la taiere de sarbatorile Pascale, catei mici si mari, imi doresc tare mult si un magarus. :)) Am invatat sa nu mai fiu necajita cand nu creez, nu ma mai cert.

Rutina de lucru

Eu sunt un om de stare si cum lucrez pentru mine, nu pun presiune pe mine atunci cand sunt neajutata de o anumita stare. Se intampla sa nu lucrez cate o saptamana, ca apoi sa nu ma mai ridic de la roata sau sa creez o minunatie de textura. Ce pot recunoaste, nu sunt un om matinal, imi plac diminetile lungi si doua cani pline cu cafea in rest, lucrez la pranz, seara, seara tarziu sau noaptea. Nu stiu daca m-au prins 5 dimineti la roata sau lucru, in trei ani de cand lucrez. :)))

Metode si materiale

Eu lucrez la roata de olarit, sunt multe alte metode de ridicare al unui vas, insa eu mi am dorit roata. Ma fascineaza roata si ceea ce poti ridica la ea. Nu este usor deloc, lucrul la roata cere mult exercitiu, incepand cu centrarea care daca nu ti iese, nu poti ridica bolobotul de lut. M-au incercat foarte multe frustrari la inceput, chiar si acum cand poate din cauza unei anumite stari negative sau lipsa de concentrare, nu-mi iese. Doar ca acum am invatat sa accept, ma ridic de la roata si reincep atunci cand am starea potrivita. Si nu ma mai ridic cu orele :). Lucrez cu argila achizitionata dintr o localitate din Harghita, iau cate o jumatate de tona la o comanda si cu gresie alba cu samota sau fara. Glazurile folosite sunt fara plumb sau alte substante nocive.

Super puterea obiectelor tale

In primul rand sunt unicat, nu am doua vaze asemenea. Repetitia ma plictiseste. De aceea nu-mi plac obiectele turnate, matrita, pentru ca poti face 100 la fel, care mai e farmecul atunci? Iar super puterea obiectelor mele sunt chiar texturile, texturi pe care le-am inventat folosind fel si fel de unelte gasite in brico. Cum nu-mi place repetitia, nu-mi place nici sa copiez ce fac altii, sunt ceramisti internationali pe care-i admir nespus si-i urmaresc, insa nu doresc sa copiez nimic, doresc sa am propriul stil, un stil care sa fie recunoscut: ‘aceasta e o vaza de la vazeceramics’.

Clientii tai

La inceput bineinteles, primii clienti mi-au fost prietenii apoi de la prieteni, recomandari si s-a creeat un lant. De asemenea sunt pe instagram. Oamenii revin si cumpara de la mine pentru ca facand in cea mai mare parte vaze, pot gasi la mine o gama foarte variata. De la dimensiune pana la stil, orice pentru plante si flori. Iar cand vrei sa ajungi la o aniversare sau petrecere de casa nou si vrei sa impresionezi, pe langa buchetul cu flori duci o vaza. Un astfel de cadou tine o viata si nu este o simpla vaza pentru flori ca sa o arunci in debara dupa ce ai folosit-o, ci este si un obiect de decor, design ce imbraca elegant o locuinta, o piesa de mobilier.

Am pornit la drum cu gandul de a face vaze, mi-am dorit de foarte multi ani sa ajung sa am vaze in casa pentru florile ce mi le iau din piata, sa nu mai tai bidoane pe care sa le arunc apoi. Acum sunt pe deplin multumita, am casa plina cu vaze, care mai de care mai chipesa, indrazneata sau mai melancolica. :)) Lucrez si alte obiecte insa VAZECERAMICS inseamna vaze.

Promovarea

Nu pot spune ca ma promovez corespunzator, am o pagina de facebook pe care nu am timp sa intru, o pagina de instagram pe care sunt activa, imi place acest canal mai mult si un magazin online pe Iarmaroc.com.

Brandul tau in social media

Cei ce imi urmaresc pagina de instagram sunt in mare parte designeri de interior, arhitecti, insa si persoane ce au achizitionat vaze de la mine si au revenit. Cu o vaza unicat nu dai niciodata gres la o aniversare sau cadou de casa noua. :)

Comunitatea romana de artizani

Nu pot spune ca o stiu, cunosc cateva domnisoare pe care le am cunoscut la atelierul unde este cuptorul si unde ard, si sunt tare faine. Avand stiluri diferite de lucru, impartasim cunostintele si consider ca daca am fi mai uniti si ne-am ajuta mai mult, munca hand-made ar fi cu mult mai apreciata in Romania si ar fi platita la aceeasi valoare ca in afara tarii.

Nu este usor deloc sa concurezi cu obiecte ieftine, lucrate industrial. Ceramicii ii lipseste un festival ca sa nu-i spun targ, nu mi place cum suna, targ ma duce cu gandul la piata . Dar un eveniment dedicat ceramicii contemporane, moderne, design de obiect. Asa cum pe bijuterie contemporana exista doua in Bucuresti, ceramicii, sticlariei le-ar fi minunat un eveniment dedicat. Oamenii nu stiu care este munca din spatele unui obiect lucrat manual de la 0, nu stiu cat de scumpe sunt utilajele si consumabilele. Poate daca ar sti, ar aprecia mai mult si ar creste si valoarea obiectului si artistului implicit.

Mai departe, in acest an

Imi doresc foarte mult ca fetele mele (vazele) sa ajunga in cat mai multe case, receptii de hoteluri, receptii. Si, bineinteles, cel mai important, usor usor vreau sa mi creez un spatiu de lucru mai mare cu utilajele necesare.