Adolescenții și tinerii își doresc să consume filme de artă, își doresc să aibă întâlniri și discuții cu sens pentru ei, să dezbată subiecte care îi preocupă. De la aspectele astea a pornit inițiativa unor tinere, care au gândit F-SIDES Cineclub - un club de film lunar dedicat exclusiv filmelor realizate de femei și modurilor alternative de a privi și reprezenta feminități în cinematografie și societate.
Platforma F-SIDES a fost lansată în 2020 în București de Ioana Diaconu și Alexandra Lulache. Proiectul a crescut și acum include programe de educație non-formală pentru adolescente și adolescenți, pe teme legate de feminism, socializarea de gen, obiectificare, relații sănătoase și consimțământ.
Din iulie până în decembrie 2023, programul se desfășoară la Timișoara, unde au loc întâlniri în grupuri restrânse, în care tinerele/ii/x de 15-19 ani vor avea acces la proiecții, discuții și filme de artă despre feminism și egalitatea de gen.
"Ne dorim să oferim o alternativă de educare despre egalitatea de gen față de mediul online care deseori oferă informații neverificate și să îi ajutăm să construiască spații sigure în care să discute despre experiențele lor, precum și să își dezvolte aptitudinile de organizare comunitară și gândire critică".
Ioana Diaconu și Alexandra Lulache au creat și au implementat proiectul. Georgiana Vrăjitoru curatoriază filmele alese pentru cineclub. Alexa Cardaș s-a alăturat echipei ca social media & community manager. Ele sunt în spatele F-SIDES Cineclub, care lansează zilele viitoare F-SIDES Chapters la Timișoara.
După ce ne-au povestit mai multe despre proiect, am căutat să aflăm ce le-ar fi fost lor de folos să știe, încă din adolescență, despre obiectificare, egalitatea între sexe, relații sănătoase și viața în corp de femeie. Răspunsurile lor sunt în următoarele rânduri.
Oamenii din spatele proiectului F-SIDES Chapters
Ioana: Eu am experiență în management cultural, producție și distribuție de film, am organizat timp de 5 ani Bucharest Fashion Film Festival și mi-am început incursiunea în lumea filmului cu platforma de VOD MUBI, unde am fost Country Manager o perioadă. Revenind la prezent, coordonez F-SIDES Cineclub (un cineclub lunar dedicat filmelor făcute de femei - cu proiecții în București, Cluj și Timișoara) și pregătesc lansarea unui festival despre cum producem, percepem și distribuim imagini - After x Image.
Alexandra vine din științele sociale și am lansat împreună F-SIDES în 2020 imediat după ce s-a întors înapoi în țară după un job la UN Women și vorbeam despre cum am putea să începem o inițiativă culturală care abordează subiecte feministe. În paralel ea lucrează pe proiecte de dezvoltare și politici publice, mai ales legate de subiectul marginalizării urbane, în calitate de cercetător și analist.
Am cunoscut-o pe Georgiana la Cineclub Queer, al cărei co-organizator și co-selecționer era la vremea aceea, și în 2020 am invitat-o să curatorieze F-SIDES. Georgiana e licențiată în Filmologie la UNATC „I. L. Caragiale” și a urmat programul de masterat în Filmologie al aceleiași universități. Experiența ei de critic și curator de cinema se leagă de o serie de proiecte din cadrul UNATC (de exemplu, revista Film Menu) și de cineclubul în care s-a implicat anterior, dedicat reprezentării comunității LGBTQIA+ pe ecrane. De asemenea, a scris cronici, articole și interviuri pentru numeroase publicații și evenimente de film din România și a activat în proiecte de educație non-formală prin și despre film adresate adolescenților (Éducation à l'image; CinEd – European Cinema Education for Youth).
Alexa s-a alăturat la început de 2022 ca social media & community manager. Are un background educațional în Litere și Management Intercultural și în ultimii 5 ani a activat în social media în diverse medii și arii: educație în comunități marginalizate, educație digitală pentru copii și adolescenți, artă & cultură pentru comunitatea LGBTQIA+ și ulterior fintech, iar de jumătate de an e freelancer în social media și lucrează cu organizații din zone diverse: cultură, educație, psihologie, medical.
Cum a apărut proiectul
Ioana: În primul an al cineclubului, când aveam proiecții doar la București, ne-a scris Miruna Solomon, care la vremea respectivă era la liceu în Bacău, întrebându-ne dacă nu am vrea să venim cu cineclubul și în orașul ei. Cum fiecare dintre noi avea alte proiecte și angajamente nu am reușit să ajungem, dar i-am zis că îi putem da filmul și putem ajuta cu materialele de comunicare și promovare, dacă vrea să se ocupe ea de o proiecție. S-a mobilizat foarte repede și a făcut rost de locație și de proiector și a organizat evenimentul la o terasă din oraș, moment în care ne-am gândit că ar fi o idee pe viitor să facem un pachet de resurse pentru grupuri de adolescenți care vor să se auto-organizeze și se pot întâlni în diferite locații informale pentru a se uita la un film și pentru a discuta, mai ales în contextul în care nu au acces la acest fel de informații sau evenimente în orașul lor.
Alexandra: Știam anecdotal că dilema Mirunei e de fapt situația multor oameni tineri care vor să consume filme de artă, dar dacă nu locuiesc într-unul dintre marile orașe nu prea mai există infrastructura sau serviciile culturale care să le ofere asta. A fost important să înțelegem mai în detaliu cum arată de fapt accesul la cultură pentru adolescenții din urbanul mic, în primul rând ca să ne adaptăm noi programul încât să le răspundă nevoilor, dar și ca să încurajăm alte ONG-uri sau operatori culturali să își extindă oferta către ei. Așadar, împreună cu Carmen Voinea realizat un mic studiu (folosind chestionare și interviuri) cu mai mult de 200 de adolescenți din peste 80 de orașe care ne-au povestit despre locurile, dinamicile, și conținutul cultural pe care îl pot accesa în orașele lor. Ne-au povestit și cum ajung mesajele feministe la ei. Pe foarte scurt, am aflat că încă se bazează foarte mult pe spațiile publice- deseori din administrația autorităților publice locale- pentru activități culturale (biblioteci, festivaluri locale) despre feminism află în mare parte (și aproape exclusiv) de pe internet, iar filmele sau muzica sunt mai degrabă activități solitare care au loc acasă, nu împărtășite cu alții.
Conceptul. Ce urmăriți cu cineclubul
Ioana: Pornind de la cele de mai sus, proiectul urmărește să ofere adolescentelor și adolescenților ocazia de a se întâlni în grupuri restrânse în care să parcurgă împreună un program de educație non-formală prin film pentru o înțelegere mai nuanțată a egalității de gen și în același timp îmbogățirea cunoștințelor despre filmul de artă. Ei primesc materiale (un curriculum de 14 teme care acoperă o introducere în feminism, ghiduri de discuție), filme subtitrate, ajutor în organizare, traininguri și call-uri lunare cu facilitatori, precum și invitați care participă ocazional la întâlnirilor lor.
Ne dorim ca prin aceste resurse să oferim o alternativă de educare despre egalitatea de gen față de mediul online care deseori oferă informații neverificate și să îi ajutăm să construiască spații sigure în care să discute despre experiențele lor, precum și să își dezvolte aptitudinile de organizare comunitară și gândire critică.
Dezvoltarea curriculumului educațional despre feminism. Ilustrarea informațiilor prin film
Georgiana: Filmul are acest atu greu egalabil de către alte medii de expresie de a te conecta instantaneu la o realitate diferită de a ta și de a te ajuta să o înțelegi, de a te transporta într-un alt timp care devine dintr-odată acum prin concretețea imaginii. Totodată, filmul de ficțiune lucrează cu reguli narative universale, ușor de recunoscut din literatură de către adolescente, iar caracterul lui sintetic permite o analiză pe mai multe planuri a lucrurilor vizualizate, nu doar a poveștii. Cu ajutorul filmului, poți face analiză de cultură vizuală, analiză mediatică, poți antrena spiritul critic față de producția și consumul de imagine, azi democratizate. Toate aceste elemente îl fac un instrument plurivalent foarte accesibil și foarte eficient în educație. Și aș mai zice indispensabil, într-un context actual în care imaginea este limbaj și domină interacțiunile noastre pe toate canalele.
Alexandra: Având deja două ediții de cineclub în București înainte, trecusem prin destul de multe teme și sub-teme legate de feminism care au pornit de la ce ni se părea cel mai urgent, relevant, sau interesant de explorat. Dar pentru programul educațional am lucrat cu experte în studiile de gen (în primul an cu Societatea de Analize Feministe AnA iar anul acesta cu Asociația FRONT și doctoranda în teorie politică feministă Xhenis Shehu) pentru a prioritiza ce teme sunt cu adevărat de bază și pot pregăti tinerii mai bine pentru societatea în care trăiesc. Așadar am vrut să ilustrăm evoluția istorică a drepturilor femeilor și a mișcărilor care au luptat pentru ele, dar să ne asigurăm și că abordăm subiecte cu care adolescentele și adolescenții se confruntă sau se vor confrunta direct în viețile lor și au nevoie să le înțeleagă mai bine, cum ar fi socializarea de gen, consimțământul, ziua dublă de muncă, etc.
Temele de discuție din cadrul întâlnirilor
Alexandra: Anul acesta am extins programa de la 8 la 14 teme. În mare acestea acoperă istoria teoriilor și mișcărilor pentru egalitatea de gen, relația cu corpul, cu statul și legea, cu munca, cu spațiile simbolice cum ar fi limbajul sau cultura, vorbim despre violența de gen online și offline, despre studiul emergent al masculinităților, dar și despre cum percep viitorul feminismului.
Filmele alese
Georgiana: Pe lângă o introducere consistentă în temele pe care le abordează feminismul, urmărim să le oferim participantelor acces la o selecție de filme de ficțiune care să le deschidă sau să le încurajeze interesul pentru cinema ca artă și mijloc de difuzare a ideilor. Primul criteriu este ca titlurile să ofere exemple de reprezentare a temelor fiecărui subcapitol prin ochii câte unei cineaste mereu diferite. În acest punct, trebuie să ne asigurăm de adecvarea filmelor la vârsta participantelor și de disponibilitatea lor.
Odată îndeplinite aceste criterii, următorul pas este să alegem acel titlu relevant nu doar tematic, ci și ca produs artistic în sine, care prezintă elemente estetice sau de context (istoric, social, cultural) specifice. Ne propunem ca filmele să completeze și să ilumineze partea de teorie prin ilustrarea concretă a muncii diverse (puțin cunoscută în România) pe care au depus-o femeile în cinema. De multe ori în istoria cinematografului, munca lor s-a intersectat direct cu activismul feminist.
Etapele proiectului
Ioana: Prima etapă a fost dezvoltarea curriculei, despre care am povestit mai sus. Acum ne aflăm în etapa de call de participanți și ambasadori și în funcție de aplicațiile primite alegem orașele în care se vor desfășura cinecluburile. În plus, anul acesta mergem pentru prima oară cu programul și într-un oraș mare, la Timișoara, ca parte a programului pentru Capitala Culturală Europeană, organizând întâlniri bilunare cu adolescenți din oraș.
Pentru fiecare grup căutăm câte două ambasadoare/x care își asumă o poziție de responsabilitate, care coordonează organizarea întâlnirilor, participă la callurile cu echipa și cu restul de ambasadori și ambasadoare din țară și moderează discuțiile de la fiecare întâlnire.
În urma selecției ambasadoarelor, acestea vor avea un training pentru a învăța câteva elemente de bază despre organizarea unei proiecții, gestionarea unui grup, comunicarea cu colegii, iar în urma trainingului încep întâlnirile propriu-zise. De cele mai multe ori, întâlnirile lor sunt găzduite de ceainării, biblioteci, sedii ale ONG-urilor partenere, care le pun la dispoziție spațiul pentru câteva ore pe săptămână.
Fiecare grup are libertatea de a se auto-organiza în funcție de cum le permite mai bine timpul și locația - de la întâlniri bilunare la o săptămână de proiecții intensive urmată de o perioadă în care se văd mai rar, important este să parcurgă toate cele 14 teme din curriculum.
Echipa proiectului ține constant legătura cu ambasadoarele și prin rotație, fiecare grup primește cel puțin un invitat (din film, activism, studii de gen) care să le vorbească din propria experiență despre temele pe care le parcurg.
Partenerii
Ioana: Curriculumul a fost dezvoltat în parteneriat cu Societatea de Analize Feministe AnA și Asociația Front, iar în fiecare oraș avem parteneri locali care ne ajută cu găzduirea întâlnirilor și suport în organizare pentru grupurile de adolescenți.
În Timișoara, întâlnirile vor avea loc la Minitremu, cu susținerea Asociației SPICC și Identity.Education, în Alexandria partenerii locali sunt Ideo Ideis, în Târgu Neamț - Centrul Educațional de Arte Perfomative CEVA, în Govora avem un parteneriat cu Studio Govora, în Reșita avem susținerea Centrului de Tineret Mansarda și a centrului de Voluntariat Reșita, în Bacău cu Centrul Regional de Ecologie. După perioada de înscriere vom avea noi orașe care se alătură proiectului, urmând să vorbim cu noi parteneri locali.
Strategia de comunicare a proiectului
Alexa: Chapters e un program care se adresează tinerxlor din orașe în care, ca oriunde altundeva, algoritmul funcționează în acord cu interesele tale și cu oportunitățile existente în preajma ta. Dacă feed-ul tău nu e hrănit (pentru că nu are de unde) și cu evenimente culturale locale, slabe șanse să-ți apară dintr-odată în vizor un cineclub feminist sau să vezi F-SIDES la sugestii.
Pe lângă lansarea programului în presă și în comunitatea noastră din online care e compusă în mare parte din Gen Z, pentru înscrieri, avem un parteneriat cu o pagină care se adresează tinerxlor, și am mai încercat să convingem influenceri din zona artsy care să ne sprijine cu un share către comunitatea lor. La Timișoara a fost puțin mai simplu, pentru că avem două colege care se ocupă de coordonarea cineclubului și de comunicare, așa că am putut să ajungem mai rapid la grupul țintă.
Din ce am observat, și nu e deloc surprinzător, word of mouth se întâmplă mai ales între adolescentx, așa că, dacă se înscrie cineva dintr-un oraș, e aproape sigur că vine la pachet cu cel puțin încă o persoană.
Totuși, spre deosebire de anul trecut, în câteva dintre orașe am mers la sigur, știind dinainte că avem parteneri acolo care își doresc să inițieze cineclubul, cum e la Alexandria Laboratorul Ideo Ideis.
Pe parcursul proiectului, ce am mai făcut anul trecut și ne dorim să continuăm și anul ăsta, este să-i încurajăm să-și facă o pagină de Instagram per oraș, pe care să o întrețină cu conținut făcut de ei, de la cinecluburi. La unii a funcționat mai mult, chiar au inițiat o serie de postări cu recomandări de regizoare, dar la alții a fost mai degrabă încă ceva în plus de făcut, chiar dacă am organizat un atelier de social media în care am discutat idei de content și cum am putea să întreținem pagina. O să încercăm să facem la fel și cu seria curentă, dar ce vom schimba va fi să le oferim mai mult sprijin în a seta o strategie comună cu piloni de conținut clari și a le oferi feedback constant, ca să nu se simtă singuri în asta.
De ce este nevoie de feminism astăzi
Georgiana: Este nevoie de feminism și de cunoașterea istoriei lui atâta timp cât progresele făcute sunt fragile, supuse permanent revizuirilor și pot fi ușor înlăturate chiar și în sisteme politice democratice; cât timp nu am atins încă o egalitate în reprezentare, nu există mecanisme solide de a ne proteja interesele și nu ne putem face cunoscute și respectate perspectivele și cerințele decât punând presiune pe factorii de decizie din societate.
Cum se raportează societatea românească la egalitatea de șanse între sexe
Georgiana: Cred că, în pofida unor eforturi și progrese clare făcute în România pe acest subiect în ultimul deceniu, există încă o inerție și o rezistență la schimbare reală, profundă, care se manifestă până și în cele mai emancipate straturi ale societății, și în medii sociale și profesionale în care femeile sunt foarte active și vizibile, nu doar unde vedem violență domestică și dezechilibre stridente. Există încă un reflex de a ne clasifica trăsăturile și capacitățile în funcție de genul nostru (și de a conota pozitiv aceste diferențe), iar asta influențează uneori chiar și inconștient accesul nostru la poziții cu mai multă autoritate și responsabilitate. În același timp, cred că există și o dublă măsură în felul în care sunt evaluate femeile ajunse sus în ierarhie față de bărbați: greșelile lor sunt adesea folosite ca argumente împotriva politicilor egalității de șanse.
Ce ți-ar fi plăcut să știi la vârsta adolescenței despre feminitate, obiectficare, abuz, relații sănătoase
Ioana: Cred că mi-ar fi plăcut să învăț că rolul meu nu e să le fac pe plac celorlalți, să fiu cât mai maleabilă, plăcută, tăcută ca să nu deranjez. Lucruri care li se spun fetelor de mici și care au repercusiuni în felul în care ne modelăm și încorsetăm comportamentul.
Georgiana: Mi-ar fi plăcut să-mi confirme cineva că eram în regulă așa cum eram - curioasă cu privire la tot și toate, nehotărâtă ce cale vreau să urmez, visătoare, solitară, puțin vulcanică atunci când nu te aștepți - și că nu trebuia să mă schimb în altcineva ca să vin în întâmpinarea statutului meu de femeie. Pentru că nimeni nu mi-a vorbit despre feminism în anii de formare, am respins doar cu mijloace intuitive presiunea crescândă din adolescență de a deveni mai cum trebuie să fie o fată - afectuoasă la comandă, necombativă, blândă, ascultătoare, atentă din oficiu la nevoile celorlalți (inclusiv la cele casnice). Și mi-ar mai fi fost de mare ajutor să-mi fie încurajate alegerile și înclinațiile artistice, pentru ca eu să pot avea mai ușor încredere în ceea ce am de spus sau ce mă atrage.
Alexandra: Aș fi vrut să mi se explice ce e munca emoțională și să nu mai fie cerută doar de la mine, să mi se spună clar că momentele în care eu sau alte fete ne-am simțit în nesiguranță nu ar fi trebuit să se întâmple și să văd mai multă hotărâre din partea adulților să le prevină. Aș fi vrut și să fiu expusă de mai devreme la istoria feminismului și să nu trebuiască să aflu informații abia la facultate; căutând să îmi explic singură revolta împotriva misoginismului. Cred că de fapt în adolescență nu am fost solidară față de alte fete, simțeam că sunt eu împotriva lumii în loc să văd că avem aceste experiențe comune și că putem gândi și acționa împreună încât să schimbăm niște lucruri.
Alexa: Cred că mai mult decât să știu, mi-ar fi plăcut să simt că nu e nimic în neregulă cu mine și să las asta să se vadă și în exterior, prin a-mi expune părerea fără să-mi fie teamă că deranjez sau că rănesc pe cineva chiar dacă era un subiect neutru, să comunic atunci când intuiesc că cineva îmi întrece o limită, fără să-mi fie frică de consecințe. Mi-ar fi plăcut să știu că în societatea noastră, un corp perceput ca fiind feminin va deveni un “bun” comun, al tuturor, tacit sau nu, și că eu trebuie să îl protejez, să-l revendic și să nu-i mai dau drumul. Mi-ar fi făcut viața mai ușoară să știu să diferențiez între ce e periculos și ce e inocent, dar nici măcar azi nu cred că pot să fac asta foarte bine. Și ar fi fost minunat să știu că e ok să fii altfel decât straight.
