"Post-Digital Intersections promvează rolul pe care colaborarea în știință, tehnologie și artă îl poate juca în înțelegerea lumii de mâine", spune Andrei Tudose, reprezentant al Asociației Marginal, inițiator al unui amplu program de mentorat, care vizează educația într-un domeniu emergent pe scena contemporană: sci-art.
Dar ce este sci-art? Să zicem că Leonardo da Vinci ar fi fost un excelent exemplu de „SciArtist”, curios să combine cunoașterea și creativitatea pentru a găsi noi modele de a înțelege realitatea. De la el începând, însă, cele două lumi au părut să se retragă pe poziții antagonice, devenind un fel de antonime, cel puțin la nivelul înțelegerii comune.
Ești fie absolvent de arte, fie de științe, se spune, ceea ce ar putea sugera că învățământul formal ar fi putut contribui la această distincție. Sigur, au fost uitate grupuri precum Experiments in Art and Technology (E.A.T.), care testau cândva idei avangardiste, cum ar fi faimoasa sculptură din vapori de apă, realizată de artista japoneză Fujiko Nakaya și fizicianul Thomas Mee pentru Expo '70 din Osaka. Sau britanicii Artist Placement Group (A.P.G.), o mișcare care reușea, în anii '60, să încadreze artiști londonezi în organizații industriale sau guvernamentale, încurajându-i să învețe și să aibă o voce în lumea afacerilor și a științei, urmând ca, din când în când, aceștia să organizeze expoziții cu lucrări inspirate din acele experiențe.
Astăzi, artiștii au devenit parte din proces, modelând inclusiv maniera în care înțelegem cultura științifică. Cele două lumi, artă și știință, se regăsesc, peste ani, și fuzionează cu imens entuziasm. Într-o epocă avidă de inovații gen TED Talks și Silicon Valley, zonele tech sunt interesate să lanseze laboratoare experimentale menite să stimuleze inovația prin exploatarea ideilor dintr-o varietate de discipline, începând cu artele.
Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară (cunoscută sub numele de CERN), precum și Observatorul Sudic European și-au fondat propriile rezidențe de cercetare artistică. Nu este neobișnuit nici ca marii colecționari să doneze milioane de dolari către medii academice tehnice, cum ar fi M.I.T., pentru susține rezidențe sau centre de cercetare științifică. Universitățile lumii deschid centre de cercetare, tehnologia ia cu asalt galeriile - de data asta pe simeze, iar programele internaționale dedicate modelează acest parcurs, consolidând comunități interdisciplinare. Artiștii s-au transformat și ei între timp, devenind „misionari culturali”, esențiali pentru o perioadă de „transformări intense conduse de noile tehnologii", așa cum spunea Gerfried Stocker, directorul artistic Ars Electronica - un think tank cunoscut și grație faimosului său festival din Linz, Austria, prin care sărbătorește anual artele și știința. Este vital, spune el, ''ca voci din sfera socio-umanistă să ridice întrebări etice inerente acestei perioade de transformare''.
"Explorarea în acest punct de intersecție este, probabil, una dintre cele mai bine conturate tendințe în arta contemporană la nivel european și la nivel mondial", spune Andrei Tudose, coordonatorul programului art-sci Post Digital Intersections din cadrul programului Timișoara Capitală Europeană a Culturii.
Dezvoltat în parteneriat cu universități și centre de excelență europene, Post Digital Intersections devine parte dintr-o rețea globală care examinează prin artă impactul digitalului și al tehnologiei asupra vieții cotidiene. Expoziția de lansare, Intersecting Realities, este o aventură prin câteva subiecte actuale, de la problematica mediului, la implicațiile avansului tehnologic în sfere personale, cum ar fi intimitatea și conexiunile umane. Programul abordează, de asemenea, și teme funcționale, precum alfabetizarea digitală.
Post Digital Intersections va fi lansat la Palatul Ștefania din Timișoara joi, 15 iunie, de la ora 18.00, prin expoziția Intersecting Realities - o invitație într-un microvers hibrid, populat cu teme de actualitate, de la crize sociale, economice sau climatice, spre spații personale, cum ar fi identitatea, viața privată, intimitatea ori reprezentările corpului și ale sinelui într-o lume a artei redefinită de știință și tehnologie.
Până la finalul acestui an, Post-Digital Intersections va susține producția artistică a șase studenți de la Facultatea de Arte din Timișoara, care vor lucra alături de mentori internaționali și de șase masteranzi din cadrul Centrului de Excelență pentru Studiul Imaginii din București.
În rândurile de mai jos, Andrei Tudose povestește despre programul de mentorat, care speră să fie o sursă de inspirație pentru o tânără generație de artiști și să îi ajute să creeze Youthopia prin artă, știință și tehnologie.
Ideea programul internațional de mentorat destinat studenților
Totul pornește de la o viziune contemporană cu privire la rolul artei în procesul de schimbare socială. Nu mai este suficient să vorbim de produse artistice care doar oglindesc lumea, ci despre artiști care își asumă un rol activ în modelarea ei. Prin lucrările lor, creatorii devin catalizatori ai unei schimbări societale, urmărind îndeaproape diverse procese în dinamică, de la expansiunea tehnologică, la cercetarea științifică. Celulele microscopice, spațiul cosmic sau lumea digitală devin universuri de investigație creativă.
Explorarea artistico-științifică în acest punct de intersecție este, probabil, una dintre cele mai bine conturate tendințe în arta contemporană la nivel european și la nivel mondial. Abordarea transdisciplinară reunește artiști și cercetători, atât din științe exacte cât și din științe umaniste, pentru a crea un spațiu de gândire critică, accesibil publicului larg. Rezultă colaborări inovative și se nasc lumi hibride, pentru descifrarea cărora sunt stimulate procesele cognitive și simțurile, deopotrivă. Domeniul art-science-technology încă își caută locul în România. A devenit interesant în ultimii ani, iar în prezent comunitatea interesată explorează diferite variante de poziționare și de integrare în peisajul artistic local. Dorim să contribuim, pe multiple niveluri, în acest proces.
Post-Digital Intersections centrează viziunea Asociației Marginal legată de abordarea transdisciplinară a artei și o translează în metodologii de lucru practic, adresate deopotrivă tinerilor studenți și publicului larg. Nu suntem o comunitate izolată, ci una care se dezvoltă interactiv, în permanentă relație cu publicul său. De altfel, una dintre mizele importante ale acestui demers este eliberarea de tendințele criptice ale artei recente, depășirea zonei argumentelor strict raționale și deschidere către public prin experiențe senzoriale. Dorim să facilităm deschiderea și decodarea fenomenelor abstracte prin experiențe directe. Prin experiențe pe care să le trăim. Este o manieră de “being-in-the-world”- așa cum definea acest concept filozoful Martin Heidegger.
Selecția artiștilor invitați
Fiecare artist surprinde o perspectivă asupra unui aspect anume al vieții contemporane și detaliază modul în care propriul demers și mediu artistic se intersectează cu un fragment de realitate. Un artist foarte interesant este Marco Barotti, care, prin sculptura cinetică “APES”, recontextualizează evoluția tehnologică păstrând repere insolite. Alternează referințe vizuale la primate - maimuțe -, cele mai aproapiate rude ale oamenilor, folosite în mod obișnuit ca simbol al evoluției, cu investigații metaforice asupra evoluției digitale. Instalația care va fi prezentată la Timișoara se dezvoltă folosind date obținute în timp real cu privire la utilizarea tehnologiei la nivel global, pe care le redefinește prin meditații asupra implicațiilor de mediu, etice și de securitate.
Omniprezența inteligenței artificiale este o temă critică actuală, re-examinată prin “The Entropist”, instalația Sabinei Suru, care propune o arheologie contemporană a urmelor digitale rămase în urma interacțiunii om-mașină. Într-un mediu colaborativ, Sabina Suru propune un dialog fluid despre nou și vechi, asigurând punți de legătură între trei entități interconectate, învățarea automată (machine learning), procesele analog și public, care poate interveni activ în procesul artistic. Și Antoni Rayzhekov implică activ publicul pentru a reprezenta aspecte deseori intangibile ale realităților digitalizate. “The Distance between Us is Music” este o instalație de sunet octa-fonică, care estompează granițele dintre artist și audiență, într-un efort comun de a crea sens pentru tehnologia omniprezentă în jurul nostru. Conexiunea directă pe care o avem cu lumea virtuală este redefinită și umanizată într-o lucrare artistică bazată pe cercetare științifică.
Temele sunt diverse și actuale, iar viziunile artistice reunite în această expoziție recrează, dintr-un puzzle de puncte de vedere, o lume care-și redefinește conceptele fundamentale pentru a înțelege viitorul. Duo-ul Anderwald+Grond, vorbește, de pildă, despre… amețeală. Și ei conectează procesul artistic cu cercetarea științifică pentru lucrarea “On Dizziness”, o instalație care invită publicul să experimenteze modul în care artiștii folosesc amețeala ca proces creativ. Lucrarea este foarte interesantă pentru că reunește elemente de cercetare artistică și idei cristalizate din dialogul constant pe care acest duo-ul îl are cu cercetători din zona științifică. Instalația este o explozie de creativitate interactivă, care amestecă sunet cu elemente tactile, vizuale și cu jocul de lumină. Publicul va intra pe tărâmul instabil al amețelii, care facilitează noi moduri de a conecta idei abstracte, devenind observatori și exploratori ai acestui spațiu creativ.
Noi repere contemporane
Mediul, de pildă, o zonă critică a discursului contemporan, este una dintre temele de explorare pentru artiștii invitați la Timișoara. “Glacier Trilogy” de Theresa Schubert studiază sistemul fluvial, într-o zonă de intersecție între spațiul natural, cel sintetic și cel temporal - adică prezent, trecut și viitor. Instalația investighează apa în contextul crizei climatice. Rezultatele cercetării artistice sunt reinterpretate folosind date legate de tehnologie, concepte umaniste sau documente istorice. În acest proces se naște o suită de instalații, de la vizualizări de date generate de AI, obiecte de sticlă care conțin apă glacială sau o sculptură digitală interactivă, care provoacă publicul să descoperă legături între tehnologiile și informațiile prezentate. Implicarea în acest trialog poate ajuta la înțelegerea schimbărilor care se produc la o scara mai mare decât cea umană. Este o lentilă prin care să regândim relația pe care o avem cu natura și cum putem folosi tehnologia pentru a îmbunătăți această relație.
Am păstrat pentru final una dintre lucrările care exemplifică cel mai bine abordarea post-digitală, “Chronicles from 495 to 470 nm”, de Kasia Molga, o artistă care continuă discursul cu privire la mediu, în contextul interacțiunilor dintre societate, natură și tehnologie. Cum putem înțelege dualitatea noilor media? Extinderea utilizării și aplicațiilor bazate pe tehnologie ar putea fi puse în relație cu suprafața reală de pământ pe care acestea se extind, măsurând impactul de mediu generat de acest progres. Într-un exemplu de producție artistică inspirată de frumusețea naturii, Kasia Molga abordează fenomenul “amenziei peisajului” și al emoțiilor și memoriile oamenilor legate de dispariția acestui peisaj. Instalația va fi adaptată contextului local. Într-un amestec de medii digitale și fizice, artista crează o experiență stratificată asupra rolului pe care cuprul îl are în artă (ca sursă de pigmenți) și în tehnologie (materie primă pentru piesele calculatoarelor), exemplificând prin amintirea a trei plante pe cale de dispariție din România și din lume.
Cum va funcționa acest program
Post-Digital Intersections este orientat către tineri, recunoscând rolul lor de vectori de schimbare în societate și în lumea artistică. Prin programul mentoral, studenții Universității de Vest din Timișoara, alături cei de la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii din București vor interactiona direct, pe o perioadă de aproape jumătate de an. Vor fi coordonați de artiști și teoreticieni consacrați din toată Europa, într-un proces deschis și interactiv. Nu numai că vor descoperi noi moduri de a privi arta și de a înțelege rolul artistului în societate, dar vor face parte dintr-un proces dinamic, bazat pe practică, în care vor primi ghidaj în dezvoltarea propriilor viziuni artistice și critice. Iar, la sfârșit, vor putea primi și feedback-ul publicului, în cadrul unei expoziții în care vor prezenta lumii creațiile proprii. Îndemnul pe care îl lansăm este ca studenții din România, folosind tot instrumentarul artistic disponibil, să își prezinte propria viziune asupra lumii, asupra societății în care trăiesc, cercetând-o din multiple unghiuri, din perspective climatice, tehnico-științifice sau sociale. Îi așteptăm alături de noi să înceapă să își construiască viitorul pe care și-l doresc, sub conceptul pe care l-am denumit Youthopia – utopia tinerilor.
Trainerii invitați & temele pe care le vor pune în dezbatere
Când am făcut selecția mentorilor din program am urmărit să avem un echilibru între zona de cercetare critică și cea de producție artistică, precum și între diferitele medii de exprimare, zone geografice și chiar și generații diferite. În final, ne-a adus la o echipă mentorala formată din 8 persoane deja confirmate (vom mai reveni cu surprize și pe parcurs), care vor fi alături de studenții din program în cadrul a peste 20 de sesiuni mentorale, din iulie până în noiembrie. Dintre mentori, aș vrea să îi menționez pe Ruth Anderwald + Leonard Grund și Sabina Suru, artiști care vor fi, de altfel, prezenți și în expoziția de lansare. O avem alături pe Claudia Schnugg, expert european de prim rang în arta aflată la intersecția cu știința, sau pe Annick Bureaud, directoarea Leonardo/ Olats, una dintre organizațiile reprezentative în cercetarea mondială bazată pe principii artistice și tehnoștiințifice. Pentru acest program mentoral ni s-a alăturat și Janek Swierkowski, fondatorul B61 Instytut, care reunește de peste 20 de instituții culturale și institute de cercetare din toată Europa. Temele puse în discuție vor urmări structura conceptuală a expoziției – de la modalități de a crea spații de gândire critică, la interacțiunea transdisciplinară cu domenii conexe și până la modalități de exprimare artistică în cadrul colaborativ artă-știință-tehnologie. Structura propriu-zisă va fi una totuși fluidă, deoarece dorim să oferim o experiență alternativă de învățare. Mizăm foarte mult pe un proces practic, care pornește de la nevoile studenților. Așadar, toți mentorii își vor adapta tematicile și modul de prezentare la zonele de cercetare și interes ale tinerilor incluși în program – pe care abia așteptam să le aflăm în urma apelului deschis.
Cum pot participa studenții români în acest program
În cadrul expoziției care va lansa acest proiect, Intersecting Realities, vom organiza o întâlnire cu studenții din cadrul Universității de Vest Timișoara. La aceasta vor participa și studenții CESI, fiind un prim pas în dialogul celor două echipe: folosim acest prilej pentru a prezenta programul, pentru a le răspunde studenților la întrebări și pentru prezentarea persoanelor implicate în proiect. Totodată, vom lansa un apel deschis, în cadrul căruia studenții timișoreni se pot înscrie pentru modulele de mentorat, în urma căruia îi vom selecta pe cei care participa la sesiuni. Pe lângă schimbul de experiență, 6 studenți vor beneficia și de un onorariu de creație și producție, pentru a dezvolta o serie de lucrări care vor fi expuse în luna decembrie, tot la Palatul Stefania.
În legătură cu implicarea instituțiilor de învățământ din Austria și Franța, ele contribuie activ la acest proiect și la strategia Marginal de a dezvolta protocoale și metodologii de lucru transdisciplinare. Schimbul de experiență, împărtășirea de bune practici sunt elemente esențiale ale acestei strategii. În cadrul Post-Digital Intersections, reprezentanții NO School vor prezenta platforma lor de educație alternativă, concretizată sub forma unei școli de vară, pentru a împărtăși experiența lor despre cum poate fi explorat învățământul prin artă. În cazul University of Applied Arts Viena, dincolo de implicarea a doi dintre profesorii lor în programul mentoral, ei vor facilita un tri-alog între studenții din Timișoara, București și Viena, ca punct de pornire în dezvoltarea unui sistem de bune practici și, totodată, ca metodă de networking pentru dezvoltarea de proiecte internaționale comune.
Povestea Marginal
Marginal funcționează ca un colectiv transdisciplinar care urmărește să susțină, să promoveze și să extindă comunitatea artistică prin punți între artiști și diverși agenți din alte domenii. Păstrăm focusul în zona științelor exacte și umaniste și suntem interesați de explorarea implicațiilor științei și tehnologiei în structurile socio-culturale. Urmărim lărgirea domeniului artistic și facilitarea integrării artiștilor și a procesului artistic în cadrul mai larg al schimbărilor tehnico-științifice, societale și de mediu pe care le trăim. Credem că lumea de mâine este una transdisciplinară. Nu dorim și nu putem să (mai) vorbim de o importanță a domeniilor individuale, ci de contribuția cumulată a colaborărilor între domenii conexe sau disjuncte. Cu alte cuvinte, lucrăm la construirea unui context în care suma părților va fi mai mică decât întregul pe care îl formează. Într-un viitor care vine accelerat spre noi, credem că va fi cvasi-imposibil separat de ponderea socială a fiecărui sub-domeniu, fie că vorbim de arta, de știință, de tehnologie sau de educație. Toate, interconectate, urmăresc un scop comun, legat de dezvoltarea și sustenabilitatea umanității.
