Ilinca Teodorescu, Jr. PR & CSR Specialist GRF+, e genul de student care, înainte de practică, și-a făcut o listă cu 20 de agenții unde i-ar fi plăcut să facă stagiu, le-a scris la fiecare, și așa a ajuns să aibă timp de o lună program full-time, cu meetinguri, brainstorminguri, chiar și evenimente. În comunicare, creativitatea e importantă, dar trebuie dublată cu determinare, insistență și antrenament. Ilinca are 21 de ani, e studentă în anul III la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării și lucrează de un an în agenție.
”Ca fiecare student la comunicare, am romanticizat puțin industria. Credeam că totul se învârte în jurul creativității, dar lucrurile nu stau chiar așa. După ce m-am angajat am aflat că trebuie să fii pragmatic ca apoi să îți poți manifesta creativitatea”, povestește Ilinca.
Povestim cu Ilinca în continuare despre perioada de căutări și interviuri, care e deschiderea industriei față de juniori și cum a fost pentru ea experiența de început în acest domeniu.
Momente importante în formarea ta
Mă numesc Ilinca, am 21 de ani, sunt Jr. PR & CSR Specialist și studentă în anul III la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Lucrez în agenție de aproape un an și pot spune că fiecare moment mai dificil a reprezentat un pas înainte ca să pot ajunge unde sunt astăzi.
Cele mai importante momente din formarea mea au coincis cu Evaluarea Națională din clasa a VIII-a și Bacalaureatul. Întotdeauna am cochetat cu domeniile creative, am căutat să mă exprim în diverse forme, de aceea am ales să merg la filologie. Însă, pentru că îmi plac provocările, am urmat o specializare aparte, respectiv filologie – intensiv japoneză. Aceasta a fost una dintre etapele care au contribuit masiv la formarea mea, deoarece mi-am depășit limitele. Cea de-a doua etapă definitorie a fost alegerea facultății. În timpul liceului m-am hotărât și răzgândit de multe ori în legătură cu această decizie, însă cu o lună înainte de BAC intuiția mi-a zis că trebuie să urmez calea aceasta. Am ascultat-o și se pare că bine am făcut.
Prima întâlnire cu industria creativă
Prima mea întâlnire cu industria creativă a fost în primul an de facultate, când a trebuit să îmi caut un loc pentru practică. De la începutul facultății am știut că vreau să lucrez în acest domeniu, fiindcă materiile mi se păreau foarte interesante, iar experiența din agenție m-a convins că acesta este locul potrivit pentru mine.
În primii doi ani de facultate avem ca materie obligatorie practica, pentru a ne apropia de industrie. Deseori profesorii reușesc să ne obțină astfel de oportunități în cadrul agențiilor, însă nu a fost și cazul meu. Eu am întocmit o listă de agenții la care mi-ar fi plăcut să îmi desfășor acest stagiu, iar apoi le-am trimis pe mail propunerea mea. Dintr-o listă de 20 de agenții, doar 5 mi-au răspuns și doar una m-a primit. Timp de o lună am avut program full-time, am participat la meetinguri, brainstorminguri, chiar și evenimente.
Perioada de căutări
Până să ajung aici am fost la câteva interviuri care nu s-au concretizat ulterior. Cu GRF+ a fost o experiență mai atipică, o oportunitate care s-a ivit la momentul potrivit.
FJSC și Graffiti sunt parteneri și de anul trecut organizează un workshop numit „O zi @GRF+”. În cadrul acestui workshop, studenții au întâlniri cu oameni din toate departamentele, discută, pun întrebări și află mai multe despre flow-ul din agenții. Am participat și eu la prima ediție, iar apoi am aplicat pentru internship în departamentul de CSR, pe care l-am și obținut.
Experiența de la interviuri
Etapa interviurilor a fost una dificilă. Am aplicat la mai multe joburi, însă lipsa de experiență mi-a pus multe piedici. Majoritatea rolurilor de entry level cereau experiență de 1 – 2 ani, iar eu nu aveam deloc.
Nu sunt multe agenții dispuse să își „crească” tinerii angajați, iar acesta este un minus al industriei. Ce m-a ajutat în procesul de căutare a jobului a fost motivația și încrederea că „ce este al meu este pus deoparte”. Îi sfătuiesc pe cei care trec prin asta acum să nu se descurajeze la primul, al doilea sau al treilea refuz, să aibă încredere în șansa lor și să fie conștienți de capacitățile și abilitățile pe care le au.
Deschiderea industriei pentru un junior
Pentru un tânăr la început de drum industria nu este foarte prietenoasă. Însă, cu cât capeți mai multă experiență, cu cât ești expus la mai multe proiecte și îți poți alcătui un portofoliu, cu atât apar mai multe oportunități.
Cum percepeai industria înainte să intri în ea
Ca fiecare student la comunicare, am romanticizat puțin industria. Credeam că totul se învârte în jurul creativității, dar lucrurile nu stau chiar așa.
După ce m-am angajat am aflat că trebuie să fii pragmatic ca apoi să îți poți manifesta creativitatea. Pe lângă brainstorminguri, idei de campanii, texte și vizualuri, ne ocupăm și de menținerea relației cu clientul, cu furnizorii, facturare și altele nu la fel de bubbly.
Teoria
În prezent sunt studentă în ultimul an la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, iar în următoarele luni urmează să îmi susțin licența. Pe mine facultatea m-a ajutat, a construit fundația mea profesională, la care acum pot adăuga cărămidă cu cărămidă.
Înainte de a profesa, am învățat de la profesorii mei. Pe parcursul facultății am avut multe campanii de realizat, iar feedback-ul și indicațiile lor au fost foarte utile.
Cărțile care au ajutat
Am parcurs majoritatea cărților recomandate de profesorii mei, însă cele mai importante două cărți care simt că m-au ajutat sunt „Psihosociologie aplicată. Publicitatea” de Septimiu Chelcea și „Introducere în științele comunicării” de John Fiske.
Experiența de început. Echipa, atmosfera
În aproape un an de când sunt în agenție cred că am evoluat profesional foarte mult. Am parte de o super echipă care m-a sprijinit și a avut încredere în mine de la început, iar asta a fost un boost. Nu mi-a luat foarte mult până să mă acomodez cu industria și cu ce am de făcut. Începutul poate părea înfricoșător, dar nu este.
Acesta este primul meu job și am ajuns la el prin intermediul facultății. Am participat la un workshop organizat de GRF+ în parteneriat cu facultatea, apoi am aplicat la un internship în departamentul de CSR.
Pot să spun că echipa GRF+ m-a primit cu brațele deschise. Energia din agenție este wow, oamenii sunt prietenoși și dispuși să ajute. Mi-au răspuns la întrebări, mi-au arătat întotdeauna ce și cum ar trebui să fac și mi-au lăsat feedback constructiv.
Primul proiect
Primul proiect la care am lucrat a fost campania „Plata cu PET” a brandului Carrefour. Alături de coordonatoarea mea, am gestionat și implementat integral comunicarea pentru această inițiativă sustenabilă.
Primele greșeli
Sursa primelor greșeli este faptul că nu aveam destulă încredere în mine. Nu participam activ la brainstorminguri, nu îmi exprimam ideile, nu îmi puneam tușa personală din teama că nu am destulă experiență și voi greși. Am învățat că este în regulă și normal să greșim și că nu se așteaptă nimeni să facem totul perfect din prima încercare.
O zi obișnuită de muncă
O zi obișnuită de muncă începe cu puțin înainte de ora 10, când deschid laptopul și încep să citesc mailurile. În prima parte a zilei am un status cu echipa, vedem ce avem pe listă, apoi ne apucăm de treabă. Ziua mea se împarte între job și facultate, așa că încerc să rezolv taskurile mai importante până să plec la cursuri. De pe drum și de la ore rezolv chestiunile mai puțin urgente.
Proiecte recente
Recent am lucrat la o campanie de împădurire națională. Experiența a fost una frumoasă, deoarece am încercat să mobilizăm cât mai multe persoane să participe la plantări. Chiar am organizat și un giveaway în acest sens, în care am oferit un kit complet de plantare, iar oamenii au fost foarte entuziasmați. Reacțiile lor m-au încărcat pozitiv.
Cea mai grea parte până acum
În acest moment, partea cea mai grea este să găsesc un echilibru între facultate și job. Pentru mine este foarte importantă pregătirea educațională, dar și dezvoltarea profesională. Din fericire, am avut șansa să fac parte dintr-un colectiv de oameni care înțeleg lucrul acesta și sunt îngăduitori. Reușesc să îmi gestionez timpul astfel încât să pot avea o prestație bună atât la facultate, cât și la job, însă este solicitant.
Cel mai mult îmi place că pot face ceea ce îmi place. Îmi plac oamenii cu care lucrez, proiectele și îmi place dinamismul industriei. Cel mai puțin îmi plac situațiile în care gândim campanii mari și din lipsă de timp sau chiar de buget, efortul este redimensionat și ajungem să facem reshape pe ideea de care poate ne-am îndrăgostit.
Coordonatoarea mea mă inspiră, mă motivează și mă ajută să cresc profesional.
Generația ta
Cred că generația mea este perseverentă și își cunoaște valoarea. Am primit eticheta de „snowflakes”, dar cred că suntem generația care impune limite sănătoase și nu acceptă răspunsuri evazive, fără fond sau comportamente nepotrivite.
În privința mea, nu sunt discrepanțe uriașe între perspectiva mea și cea a colegilor seniori. În echipa din care fac parte credem că fiecare aduce un aport relevant și contribuie la acel „meaning+” pe care ni-l propunem. Faptul că fac parte din generația Z mă ajută în unele proiecte, în special în cele cu un target de vârsta mea.
Învățături
Până acum, cele mai importante învățături au fost că există situații neprevăzute și este important să te adaptezi rapid, că ceea ce ție ți se pare wow, clientului s-ar putea să nu îi placă, că munca în echipă este esențială și nu poți face totul de unul singur.
Creativitatea. Definiția personală
Din punctul meu de vedere, creativitatea este o abilitatea de a găsi soluții potrivite care să genereze anumite emoții. Iar lucrul pe care ar trebui să îl aibă în vedere tinerii care vor să lucreze în comunicare este următorul: Creativitatea nu este o calitate înnăscută, ea se dezvoltă prin exercițiu.
Industria peste 20 de ani
Cred că unul dintre cele mai dezbătute subiecte în momentul actual la nivel de industrie este acela al inteligenței artificiale care ne va „fura” joburile. Acesta este un subiect de dezbatere în sine, dar eu cred cu tărie că și peste 20 de ani tot oamenii vor activa în industria comunicării. Poate AI-ul va prelua anumite părți ale joburilor noastre, dar nu în totalitate. Comunicarea nu presupune doar informații, ci și emoție, un meaning+ pe care inteligența artificială nu îl poate reda încă.