Vasile Ernu umblă mult prin piețe. Și nu doar pentru a cumpăra marfă, ci și povești. Pentru el, piețele păstrează ceva din oraș care nu poate fi găsit în altă parte. Și deși e greu să reziste asaltului eficienței și al schimbărilor, ele supraviețuiesc, încă, printre supermarketuri și mall-uri. Așa că atunci când a primit propunerea de a traduce ”Prin piețele lumii”, carte apărută recent la editura Frontiera, Ernu a zis da, deși nu e traducător. Și a mai făcut ceva: a insistat ca în carte să apară și două piețe din România.
”Am propus Obor pentru că e marca Pieței românești. Și am explicat că avem regiuni care au tradiții diferite din cauza tradițiilor diferite imperiale. Editura m-a susținut. Autoarele au fost foarte deschise. Am povestit și am căzut de acord pentru Obor și încă o piață din Transilvania. Au ales Brașov”, povestește Ernu.
Despre piețe, cărți și povești, comerț și călătorie, negoț și relații, citiți mai jos. Avem și un bonus: un video despre cum a fost desenată Piața Obor în carte.
Povestea cărții
Eu urmăresc atent piața de carte de copii. Cum Estul e casa mea, știu cam tot ce apare. Maria Bahareva este o importantă autoare de cărți și ghiduri istorice și lucrează cu o ilustratoarea Anna Desnițkaia. Fac niște cărți geniale.
Editura Frontiera a scos una dintre ele - O sută de ani în casa noastră. O carte genială. Eu eram fan al unei cărți despre trenul Transsiberian – sunt pasionat de trenuri și călătorii cu trenul. Le-am zis că mă interesează. Ele au venit cu propunerea cărții despre piețele lumii.
Știam carte, sunt și fan al piețelor alimentare – umblu mult prin piețe. Așa că au coincis factorii. Nu sunt un traducător de meserie, dar am făcut un efort.
Vasile, în piețele din România
Prima impresie, când ai citit-o
Eu aș fi făcut-o altfel. Dar faptul că e un ghid atât de extins care te plimbă prin toate piețele lumii, de o diversitate amețitoare, impresionează. Și util și plăcut. E o carte inteligentă.
Ce ti-a plăcut cel mai mult
Ochiul feminin care are altă perspectivă: adică un amestec de practic cu util și plăcut. Nu e o abordare individualistă, ci familial-comunitară. Femeile sunt geniale la asta. E ca un ghid.
Sensibilitățile traducerii
Aici ai o problemă nu cu limba, ci cu termenii: rețete, mirodenii, ierburi, locuri. Te confrunți cu multe chestiuni tehnice. Sper că redactorii au verificat bine. Sunt mirodenii pe care nu le avem în limba română încă. Și le cauți, cauți termenii.
În cazul acestei cărți, partea tehnică e cea mai dificilă – adică ai acești termeni pe care nu prea-i întâlnești în alte limbi și trebuie să găsești o formulă: limba originală, engleza mai universală sau românizezi?
Cum a ajuns Oborul printre piețele lumii
Parțial e meritul meu și sunt mândru de asta, pentru că am insistat: o astfel de carte trebuie să aibă cel puțin o piață din România. Am propus Obor pentru că e marca Pieței românești. Și am explicat că avem regiuni care au tradiții diferite din cauza tradițiilor diferite imperiale. Editura m-a susținut. Autoarele au fost foarte deschise. Am povestit și am căzut de acord pentru Obor și încă o piață din Transilvania. Au ales Brașov.
Relația ta cu Oborul
Oborul era indiscutabil primul pe listă: e cea mai mare și reprezentativă piață pentru România. Oborul e esența sudului. Oborul e București. Eu sunt sudist și ador Oborul.
La Obor
Prima dată la Obor
În anii 90 – dar atunci totul era un bazar: adică mărfurile turcești ne interesau, nu Obor.
București e un oraș oriental – sudul nostru e oriental. Asta am descoperit târziu. Chișinăul și Odessa pe care le știam bine nu sunt orientale. Nici Iași, ca să nu mai vorbesc de Transilvania. Dar asta e o plus valoare imensă dată României. București, zic eu, e cea mai orientală capitală europeană. Merg acolo ca să simt orientul din noi. Pe care-l ador.
Pagini din cartea ”Prin piețele lumii”
Simbol (pop)cultural
Acum câțiva ani am văzut niște tipi tineri care făceau un soi de turism de Obor pe bani – dar pe un model ”exotic-financiar” foarte snob. Atunci am scris public și oamenii au închis taraba. Scopul meu nu era acesta, ci cumva să discut cum ar trebui să tratăm această situație. Prietenul antropolog Florin Dumitrescu se ocupă de acest domeniu și mai discut cu el asta.
Noi credem că piețele sunt un soi de ”suflet al orașului” și trebuie să păstrăm acest lucru. E foarte greu să reziste asaltului diverselor mode. Totul se schimbă foarte rapid: de la producător la consumator. Eu cred însă că Piața are o funcție dincolo de cea comercială – și ea trebuie păstrată. Adică piața nu trebuie să devină supermarket. Și aici trebuie găsite mecanisme de protejare, de infrastructură și de relații economice care să unească producătorul, locul, vânzătorul cu cetățenii urbei. Cu siguranță că locul se mai modifică, mai apar elemente noi dar spiritul pieței trebuie păstrat. Și da, Piața nu trebuie transformat nici în muzeu sau loc pur turistic.
Cea mai frumoasă piață în care ai fost
Din piețele din afară cred că în Turcia și la Istanbul – Turcia e fascinantă. Am văzut un soi de piață mică într-un cătun din Palestina: era un sentiment că de 1000 de ani acești oameni stau acolo și fac asta: te așteaptă pe tine de 1000 de ani să vii să cumperi. Și cumperi de la ei nu doar marfă ci o atmosferă și o poveste.
Dar să știi că în multe orășele din România – în Moldova și Oltenia, mai ales, ai piețe extraordinare.
În ce piață din carte ți-ar plăcea să ajungi
Aș vrea să văd piețele din Asia Centrală, Orientul apropiat și îndepărtat – inima unui anumit tip de comerț, de piață.
Pagini din cartea ”Prin piețele lumii”
Îsi vor găsi piețele loc în viitor, printre AI și altele?
Eu cred că da – oamenii au nevoie nu doar de marfă, ci și de comunicare, de relație. Asia are arta negocierii în negoț nu pentru preț, ci pentru poveste – 1001 de nopți așa s-a născut: într-o piață din orient între niște comercianți care negociau ceva și-și spuneau povești.
