În școlile din România este nevoie de o revoluție în educație, fiindcă bullyingul și violența au atins cote alarmante. Datele care vin de la Ministerul Educației arată că aproximativ 10.000 de cazuri de violență au fost semnalate doar în ultimul an școlar, în condițiile în care știm cu toții că nu toate se raportează. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, România se află pe locul al treilea în UE în ceea ce privește bullyingul școlar, iar studiile organizației Salvați Copiii spun că 1 elev din 2 este amenințat, umilit sau agresat fizic.
Școala Încrederii a lansat recent campania „Revoluție în Educație”, iar Ruxandra Mercea spune că noi toți putem contribui la schimbare.
"Revoluția în educație poate fi dusă mai departe doar făcând cu toții un pas în față - să ne spunem povestea, pe care am trăit-o în școli și să ne asumăm că o revoluție înseamnă să spunem „stop” și să facem marea schimbare atât de necesară pentru copiii noștri".
Ruxandra Mercea conduce Transylvania College și are 15 ani de experiență în domeniul educației. A gândit programul Școala Încrederii cu scopul de a readuce încrederea în școlile din România prin schimbarea culturii organizaționale și prin dezvoltarea relațiilor sănătoase între profesori, părinți și elevi.
Ruxandra crede că profesorii și părinții români sunt în punctul de a înțelege și accepta trecutul plin de abuzuri emoționale din școlile noastre. Și pot contribui la schimbare, astfel încât toți copiii să își găsească locul în școală, să învețe și să se dezvolte într-un mediu prietenos și de încredere. În cele ce urmează, povestim cu ea și despre campania „Revoluție în educație”.
Din povestea ta de viață
Sunt născută și crescută în Cluj, unde am și studiat, la Facultatea de Business. Inițial, odată cu terminarea școlii, am decis să plec în SUA la facultate, însă a trebuit să amân plecarea cu un an, iar soarta a făcut că până la urmă am rămas în România. Făcând voluntariat, l-am cunoscut pe Voicu, soțul meu împreună cu care am întemeiat o familie aici în România. Așa că, astăzi, împreună cu cei patru copii ai noștri, locuim în România și calea mea este legată de țara în care am decis să rămân.
Încă de când am terminat facultatea, mânată de o frustrare pe care am adunat-o în urma experienței mele din anii de liceu și facultate, am intrat în educație. Lucrez în școala pe care o și conduc, Transylvania College, iar în ultimii 15 ani m-am dedicat educației, dar și rolului de mamă. Încerc constant să mă dezvolt atât din perspectivă profesională, cât și personală, dorindu-mi să devin o mamă mai bună pentru copiii mei, dar și un director de școală mai bun pentru elevii și angajații școlii noastre. În ultimii 15 ani am petrecut foarte mult timp călătorind în jurul lumii, vizitând școli de pretutindeni și participând la conferințe, citind cărți de parenting și dezvoltare personală - toate din dorința de a le face bine atât copiilor mei, cât și elevilor mei.
Un profesor poate influența 10 generații
Fac parte dintr-o generație crescută cu multă critică, judecată, pedeapsă, manipulare, rușinare și umilire. În școală am fost comparată și etichetată, toate acestea fiind forme de abuz emoțional care au și lăsat urme adânci de-a lungul vieții mele. Așa că, dacă cititorii se regăsesc în cel puțin unul dintre aceste moduri de a fi crescut, înseamnă că atât de răspândit a fost abuzul emoțional în școli și în familiile noastre, încât fiecare am avut cel puțin o formă, sau cunoaștem pe cineva care a avut parte de același tratament. Pentru mine, motivația a venit din interior, și a plecat de la dorința mea de a mă schimba pentru copiii mei. În momentele în care copiilor mei le-a fost greu, mai ales fiicei mele cea mare, am fost binecuvântată să găsesc un terapeut care să îmi spună și să îmi arate că există și o ieșire din toate acele stări grele prin care treceam, deși primul instinct al meu a fost să fug de problemă, să neg, să-i învinovățesc pe alții sau să mă judec pe mine.
Vreau ca toți adulții din viețile copiilor să știe că uneori, perioadele acelea grele pot sa aducă motivația schimbării, iar schimbarea, în mare parte, vine atunci când ne e greu. Este important ca în momentele în care simțim că suntem jos, să căutăm resurse, să vorbim între noi, să căutăm ajutor în generația noastră, la părinți sau profesori. Cărțile, cursurile, terapia sau relațiile pe care le avem și unde ne destăinuim, toate ne ajută să reușim ca pe viitor să fim adulți sănătoși emoțional, aceia de care au nevoie cei dragi. Este suficientă o singură generație să facă asta. Un singur profesor care se transformă pe sine va impacta 10 generații.
Tipuri de bullying întâlnite în școlile românești
Depinde despre ce tip de violență vorbim. De pildă, violența între copii apare atunci când aceștia au experimentat sau au asistat la acte de violență acasă sau la școală și li s-a întipărit în minte faptul că orice conflict sau situație dificilă se rezolvă prin violență fizică sau emoțională. Astfel, le vine natural să repete un comportament pe care până la urmă l-au învățat din relația cu adulții și l-au perceput ca pe ceva firesc. Dificultățile date de sănătatea mentală, emoțională, relațională, pe care adulții nu reușesc să le gestioneze într-un mod sănătos cu elevii, se vor traduce în comportamente violente pe care aceștia din urmă le adoptă ca fiind normale.
Dacă vorbim, însă, de violența de la adult la copil, povestea e puțin diferită, iar cauzele sunt multiple și, din păcate, mult mai înrădăcinate în trecut. Adulții care acționează violent în preajma copiilor au un trecut în care au experimentat, la rândul lor, violența. În România nu există, din păcate, un sistem de sprijin nici acasă, nici la școală. Iar gestionarea dificultăților într-un alt fel decât prin violență, se simte aproape imposibilă și nu putem să așteptăm de la adulții care nu sunt sprijiniți din punct de vedere emoțional, relațional sau mental, să nu reproducă aceleași modele pe care le-au învățat, atâta timp cât au fost lăsați singuri într-un colț al rușinii și al sentimentelor de vină. Și aici intervine o componentă extrem de importantă - curajul de a cere ajutor atunci când se confruntă cu provocări grele. Majoritatea celor care cer ajutorul (și sunt deosebit de puțini aceia care chiar o fac) trec prin frica de a fi judecați și criticați pentru incapabilitatea de a rezolva de unii singuri o situație dificilă. România, din păcate, se află de atâția ani în acest cerc vicios. Adulții violenți nu sunt decât rezultatul comportamentelor violente care nu s-au gestionat sau vindecat în perioada lor de formare.
Momentul în care te-ai gândit să înființezi Școala Încrederii
Când am început să fac schimbări importante în sistemul social și în cultura organizațională din școala pe care o conduc, am început să observ că îmi e bine atât mie și copiilor mei acasă, cât și la școală. Așa a venit și responsabilitatea puternică pe care am simțit-o - mi-am dat seama că ceea ce avem noi trebuie să fie o normalitate pentru cât mai mulți din România. Astfel, am format o echipă și am pornit un ONG, denumit ulterior Școala Încrederii, cu ambiția că fiecare copil din fiecare școală contează. În workshop-ul în care găseam atât problema cu care se confruntă sistemul educațional românesc, dar și visul pe care aveam să-l îndeplinim, mi-am imaginat că fiica mea este la vârsta mea și i-am scris o scrisoare pe care să o am cu mine în această lungă călătorie de schimbare a școlilor de stat din România.
Implementarea și dezvoltarea proiectului în școlile românești
Am pornit in 2019 cu 12 școli pilot, și cu planul că din 2020 să luăm 50 școli în program. A venit pandemia peste noi toți și în decurs de o lună și jumătate ne-am adaptat întregul model de intervenție, am înregistrat toate cursurile pentru adulți, le-am pus pe o platformă și am dat de veste câtorva dintre școlile care ne vizitaseră deja de câțiva ani, că ne căutăm primii 50 de directori curajoși. În plină pandemie am pornit cu 54 de școli, urmând ca în 13 mai 2021 să organizăm Ziua Încrederii în cele 54 de școli și să lansăm oficial în grupul de directori și inspectori școlari pe care îi cunoșteam înscrierile pentru școlile pe care urma să le acceptăm în program din septembrie. După 4 zile, 400 de școli erau înscrise pe listă. Acela a fost punctul critic în care ne-am dat seama că am atins o nevoie neexprimată până atunci de către profesorii și directorii din România. Pentru prima dată, am văzut din partea profesorilor și a directorilor din România, un interes imens de transformare pentru o viață personală și personală împlinită - am înțeles atunci că România își dorește școli în care cu toții să fim bine.
Școlile din România nu contribuie financiar pentru a fi parte din Școala Încrederii. De aceea, recunoștința se îndreaptă către primii sponsori care au venit alături de noi încă de atunci, chiar dacă tot acest vis era încă la început și nu au avut timp să îl înțeleagă până la capăt.
Care este misiunea asumată odată cu lansarea Școlii Încrederii
Nu ne vom opri până când fiecare copil, din fiecare școală, contează. Ne dorim să ajungem în punctul în care nu va mai fi nevoie de noi ca organizație, în punctul în care ceea ce facem să devină normalitate peste tot. Ne-am propus ca până în 2030 să ajungem la 1200 de școli și grădinițe, care reprezintă 20% din școlile din România. În acești ani am reușit să creștem la 204 școli și grădinițe, din 36 de județe și să avem primele rezultate ale cercetării realizate împreună cu Universitatea Babeș Bolyai, care să ne confirme că ceea ce am promis că vom face, se întâmplă ca teorie a impactului și a schimbării. Mai exact, ne dorim ca societatea să înțeleagă că atunci când lucrezi cu cât mai mulți adulți din școală, pe aceleași teme, cu aceleași practici, se va schimba sistemul social, relațiile dintre adulți, relațiile dintre adulți și elevi, relațiile dintre elevi. Mai mult, profesorii devin mai creativi și inovatori, deoarece se simt mai în siguranță în relația cu directorul, devin mai colaborativi, mai calzi, mai empatici cu copiii, iar anxietatea, depresia și burnout-ul încep să scadă. În acest moment avem sute de alte școli pe lista de așteptare și ne dorim să îi putem accepta pe toți în program, de aceea încercăm constant să adunăm sponsori, companii sau persoane fizice.
Cum funcționează modelul vostru de intervenție în școlile românești
În primul rând, este nevoie de un director și de o echipă de profesori care să își asume dorința de a intra într-un proces de transformare a școlii lor, care va dura cinci ani. În acești cinci ani, toți profesorii dintr-o școală, tot personalul administrativ și directorii, participă la o serie de cursuri anuale, conferințe regionale, sesiuni de coaching de grup, predau la clasă principiile învățate și implementează în școala lor evenimente precum Ziua Încrederii, Început/ Final de an diferit, și predarea lecțiilor de leadership și schimbarea lecțiilor tipice în lecții memorabile.
Hibe ale școlii românești, din perspectiva ta
Modul în care profesorii gândesc despre ei, modul în care noi, ca părinți, judecăm și criticăm profesorii, rupturile existente între elevi, părinți, profesori - acestea sunt cele mai mari probleme ale școlii românești. Atunci când schimbăm paradigmele asupra rolului de profesor, asupra tipului de relații dintre noi și asupra copiilor pe care îi avem în școală (schimbări posibile cu resursele actuale), totul începe să devină mai ușor.
Contribuția voastră la schimbare
Noi am adus și în Școala Încrederii câteva dintre cele mai bune practici internaționale de prevenire și combatere a violenței în școli: procesul „Leader in Me”, implementat în acest moment în peste 5000 de școli la nivel global; procesul „Restorative Approaches”, cel prin care școlile învață practici de reparare a relațiilor; practicile de wellbeing dezvoltate și documentate în Transylvania College. Acestea ne ajută să dăm șansa adulților din școli să își facă curaj și să transforme comunitățile în care există în comunități în care adulții și elevii sunt bine la școală, dar și acasă.
Campania „Revoluție în Educație”
Am lansat campania spunând că avem nevoie de o revoluție în educație, fiindcă școlile noastre au devenit mai periculoase ca niciodată. Ne-o spun cifrele și, în același timp, știm că în realitatea situația e mult mai gravă, însă nu sunt raportate toate cazurile de bullying și violență.
„Revoluția în educație” poate fi dusă mai departe doar făcând cu toții un pas în față - să ne spunem povestea pe care am trăit-o în școli și să ne asumăm că o revoluție înseamnă să spunem „stop” și să facem marea schimbare atât de necesară pentru copiii noștri. Ne aflăm într-un moment în care generația actuală de părinți și profesori poate să înțeleagă și să își accepte trecutul și este pregătită să își asume schimbarea pentru ca toți copiii din familiile și școlile noastre să aibă șansa la o viață mai bună din toate punctele de vedere. Fiecare copil trebuie îngrijit astfel încât să poată crește și să-și găsească locul acasă, în România.
Obiectul a fost (și încă este) de a strânge cât mai multe povești de la oameni diverși, prin care să putem arăta amploarea fenomenului.
Datele de la care ați pornit campania
Din păcate, bullyingul și violența se manifestă atât între copii, dar vin și de la copii către profesori și invers. Chiar la începutul lui aprilie, când am demarat campania noastră, au fost mediatizate două cazuri extrem de grave la foarte scurt timp unul după altul. Ne-am îngrozit și am realizat încă o dată cât de mare este fenomenul. Dacă ne uităm la cifre, aproape 10.000 de acte de violență au fost semnalate de inspectoratele școlare județene în ultimul an școlar, conform documentelor Ministerului Educației (cu aproape o treime mai multe acte de violență față de anul precedent). Mai mult, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, România se află pe locul 3 în UE în ceea ce privește bullyingul școlar, iar studiile organizației Salvați Copiii spun că 1 elev din 2 este amenințat, umilit sau agresat fizic.
Ce s-a întâmplat în prima luna. Ce urmează
Ne dorim să arătăm magnitudinea problemei, să ieșim din indiferență și să aducem la lumină ceea ce ni s-a întâmplat cât timp am fost la școală, să dăm o voce durerii noastre, ca apoi să putem face asta pentru toți copiii din România.
Chiar imediat după lansare, în media au apărut cazuri grave de violență în școli, fapt ce ne-a confirmat încă o dată urgența campaniei noastre. În această lună am primit sute de povești de la adulți, în care ne spuneau cum și-au dus durerea în singurătate și tăcere. Mulți dintre ei au fost martori sau victime ale abuzurilor, iar motivele pentru care s-a ajuns la abuz au fost legate în mare parte de alegeri: la ce specializare te duci, ce materii îți plac etc. Am fost bucuroși să vedem un interes atât de mare până acum, venit atât de la persoane publice, cât și de la profesori și părinți ai căror copii trec prin asta ori de la adulți care acum spun pentru prima oară experiențele lor de când erau mai mici. Așteptăm în continuare poveștile oamenilor și le primim cu inimă deschisă și empatie pe site-ul nostru.
Pentru că Școala Încrederii funcționează pe bază de donații și pentru că școlile nu plătesc participarea în programul nostru, următorul pas pe care îl facem este apelul la donații. Acestea se pot face atât pe site-ul Școala Încrederii, cât și prin SMS, trimițând textul INCREDERE la 8845.
