[Burnout Generation] Andreea Irimia: Inca exista angajatori care nu inteleg cat de neeficienta poate fi o persoana in burnout daca nu o ajuti, ci o blamezi

E un termen pe care-l auzim mereu, fie l-am trait pe propria piele, fie l-am ignorat si a disparut sau ne-a facut si mai mult rau: burnout. De multe ori e la granita dintre fita si problema reala in mintea si corpul oamenilor, de aceea vom incerca sa vedem cum se vede burnout-ul din mai multe unghiuri si domenii. Incepem această serie cu Andreea Irimia, om de comunicare si nutritionist, specialist in ascultat si intotdeauna cu o vorba buna la ea, iubitoare de sport, culori, de oameni si de calatori.

”Cred ca ce deosebeste burnout-ul de alte stari este ca nu se opreste nici cand iei pauze de somn sau pauze mai lungi in care nu faci nimic. Te trezesti dimineata (daca reusesti sa adormi) la fel de obosit si stresat, cu aceleasi ganduri, cu aceleasi taburi deschise (asa numesc eu activitatea creierului meu)”, spune Andreea.

Cel mai prost sfat pe care Andreea l-a primit in materie de burnout? "Nu mai munci atat de mult!", asa ca asta nu ar recomanda nimanui. Dar o privire mai de interior, discutat cu prietenii despre asta, clar, esteun inceput bun. Viziunea ei asupra burnout-ului, in cele ce urmeaza.

Cand te-ai intalnit prima data cu notiunea de burnout

Cred ca era acum vreo 6 ani, cand lucram in agentie de publicitate, multe ore pe zi si nu faceam altceva cu viata mea.

Conversatii in legatura cu acest fenomen

Acum ca ma gandesc, la momentul respectiv, nu vorbeam cu nimeni despre asta. Cel putin nu ca fiind o problema. Imi amintesc ca multa lume in jurul meu lucra mult si era implicata in multe lucruri si, atunci cand ne vedeam, vorbeam despre munca si cat de multe facem fiecare dintre noi. Era ca o competitie, cine face mai multe. Si era diferit, mai ales ca vorbeam mult mai putin despre sanatate, mai ales despre sanatate mentala.

Cum s-a manifestat la tine burnout-ul

Contextul in care a aparut era presarat cu multe altele in perioada aia. Mereu ma refer la acel an (2015) ca fiind *anul negru* pentru ca eram in cel mai low punct al vietii mele: anxietate, stari de depresie, cele mai multe kilograme, stari de rau, frici care ma faceau sa nu ies din casa…si aveam sa descopar si burnoutul. Contextul era unul in care aveam impresia ca doar munca ma mai salveaza si era singura catre care imi duceam putina energie pe care o aveam. De-asta n-am simtit ca ar fi o problema si nici de burnout nu mi-am dat seama ca exista decat foarte tarziu.

Ce ai facut in momentul in care l-ai constientizat

In toata nebunia aia, credeam totusi ca munca e locul in care inca sunt eu, inca imi fac treaba bine si inca sunt in control. Pana cand am patit doua lucruri care m-au facut sa constientizez ca ceva nu e bine. Unul extern: managerii mei de atunci imi sugerau sa imi iau concediu si sa calatoresc undeva, sa ma deconectez. Imi amintesc ca eu, fiind pe filmul de munca si tras tare, am luat asta ca pe un afront, ca nu mi se parea ok sa ma trimita in concediu, cand eu nu vreau si n-am unde sa ma duc. De fapt, era frica sa ma rup de singurul lucru care imi aducea putina liniste. Si nici nu stiam atunci cum sa-ti iei concediu doar sa te odihnesti.

Al doilea, intern, si mai puternic, a fost in momentul in care nu am mai putut sa scriu un mail simplu catre un furnizor. Aveam atatea de facut si eram atat de agitata in interior si atat de stresata, dar nu puteam, efectiv, sa ma misc, si, mai ales, nu imi gaseam putere si nici cuvinte sa scriu nimic. Atunci mi-am dat seama ca nu e ok ce fac si am inceput sa citesc despre burnout.

Ce definitie i-ai da tu

Cred ca ce deosebeste burnout-ul de alte stari este ca nu se opreste nici cand iei pauze de somn sau pauze mai lungi in care nu faci nimic. Te trezesti dimineata (daca reusesti sa adormi) la fel de obosit si stresat, cu aceleasi ganduri, cu aceleasi taburi deschise (asa numesc eu activitatea creierului meu). Trebuie sa inchizi browserul cu toate taburile si la burnout nu mai reusesti.

Cum ai iesit din burnout

La mine s-a legat foarte tare de inceperea unui stil de viata sanatos, dat fiind ca eram cu toate cele mentionate mai sus dupa mine. Cand esti atat de low, ca stare mentala, cred ca trebuie sa cauti lucruri mici care iti sunt la indemana, cu care sa incepi sa schimbi spre mai bine. Asa ca eu m-am intors la miscare si la o alimentatie concentrata pe slabit, la vremea aceea. Cred foarte tare ca stabilirea unor obiective pentru binele tau si altele decat cele legate de sfera profesionala, ajuta, pentru inceput, macar sa deschizi un alt browser, mai putin nociv pentru mintea ta.

Dar principalul lucru pe care il recomand este reintoarcerea la practici care aduc bucurie. Asta inseamna hobby-uri diverse, diferite forme de miscare, iesiri in natura si facut de lucruri noi. Nu numai ca prin oricare dintre astea reusesti sa inchizi taburile de care ziceam mai sus, dar iti produc substante in corp care te ajuta sa iesi intr-un final din burnout.

Reacția celor din jur

Din fericire, asa cum povesteam mai sus, colegii mei de la momentul respectiv si-au dat seama de faptul ca nu functionez corect in perioada aia, chiar mai repede decat as fi vrut eu sa recunosc ca e o problema. Nu stiu in ce masura si-au dat seama ca e burnout, dar intelegeau ca am nevoie sa “break the cycle” cum se zice. Am intalnit si oameni care, mai ales ca nu era inca o perioada in care sa fim atat de vulnerabili unii cu ceilalti si sa vorbim despre problemele astea, nu intelegeau genul asta de stari. Si se intampla asta des, daca nu ai experimentat asa ceva. E complet normal.

De unde te-ai documentat 

Eu sunt mai autodidacta si m-am apucat sa citesc carti de dezvoltare personala si eficienta a vietii, cam tot ce mi s-a parut interesant si ca merge pe problemele prin care treceam atunci. Nu totul mi s-a parut si bun, desigur. Cartile variau de la cele pentru anxietate si nefericire cum e “Puterea Prezentului” a lui Tolle pana la setare de obiective si sanatate mentala cum e Maximum Achievement a lui Brian Tracy. Parerea mea e ca cele mai bune sunt cele care functioneaza pentru fiecare dintre noi, insa e genul de problema pentru care poti vorbi cu un specialist - psiholog sau terapeut, care sa te indrume catre pasii pe care ii poti face.

Primii pasi in redresarea acestui fenomen

Primii pasi sunt de constientizare si apoi, sa vorbim mai mult despre acest subiect. Cand zic vorbit, nu zic sa ne dam fiecare dintre noi cu parerea, ci sa povestim mai mult despre emotiile si senzatiile prin care trecem, cu prieteni, apropiati si, cum ziceam mai sus, cu specialisti. Sa acceptam ajutor atunci cand ne dam seama ca e ceva in neregula si sa fim mai blanzi cu noi. E important.

De altfel, cred ca angajatorii pot oferi mai mult suport in treaba asta, prin programe de decluttering mental, prin discutii periodice cu angajatii, prin punerea la dispozitie a unui suport psihologic daca e nevoie, prin crearea unui mediu profesional de lucru sanatos, etc.

Lucruri bune care se intampla deja in acest sens

Desi eu acum sunt freelancer, care are si el potentialul lui de burnout, aud despre lucruri pe care le implementeaza diverse companii pentru angajatii lor si ma bucura. Ne petrecem foarte mult timp din zi conectati la orice am numi munca si e important sa nu devina prea mult, prea intens, prea nociv. In fosta agentie in care am lucrat, se organizeaza chiar si iesiri pe munte cu ghid, puse la dispozitie de companie. Mi se pare excelent.

Mai mult, constientizarea catre sanatatea mentala e pe un trend ascendent si in Romania, si asta e bine. Inca nu suntem acolo si inca mi se pare ca multi din generatia mea ne luptam cu mentalitatea “ca sa castigi bine, trebuie sa muncesti din greu”, dar e totusi un pas inainte ca se vorbeste de burnout si se adreseaza problema starilor de rau la locul de munca.

Ce le recomanzi celor care depistează primele simptome

Talk about it! Vezi daca gasesti pe cineva care trece prin aceleasi stari, vezi ce a functionat pentru ei, vezi cum rezonezi si cu ce.

Cel mai prost sfat pe care l-am primit si pe care mi se pare aiurea sa-l dai mai departe este: Nu mai munci atata! Pe langa faptul ca e cel mai de neajutor sfat pe care il poti da, trebuie sa intelegem ca fiecare dintre noi munceste mult, se streseaza si ajunge la burnout din cu totul alte motive, nu pentru ca efectiv munceste multe ore pe zi. Se intampla asta pentru ca nu suntem bine, nu invers.

Cel mai bun sfat mi se pare sa iti iei timp si sa faci un pas in spate, sa privesti problema (si solutiile ei) mai la rece. Chiar daca nu poti sa faci asta maine, poate nici peste o luna, da-ti timp. Din interiorul burnoutului nu poti gandi coerent, asta e sigur.

Prejudecatile vizavi de burnout pe care le-ai intalnit

Ziceam si mai sus ca oamenii inteleg gresit starile pe care nu le cunosc. Avem tendinta sa nu acceptam lucruri ca fiind reale daca nu rezonam cu ele. La fel ca si anxietatea sau depresia, burnout-ul este vazut ca o fiţă, inca, din pacate. Mai grav e ca inca exista angajatori care nu inteleg cat de neeficienta poate fi o persoana in burnout daca nu o ajuti, ci o blamezi, sau cat de importanta e sanatatea mentala a angajatilor in aceasta epoca stresanta in care traim.

Domenii predispuse la burnout 

E doar o parere personala aici, nu am statistici si nici referinte prea multe, dar cred ca domeniile in care se lucreaza direct cu oamenii pot fi mai predispuse la burnout. In ceea ce priveste structura organizatiilor, din punct de vedere al angajatului, mi se pare la fel de fezabil in firmele mici unde ti se cere sa tragi tare (eventual pe bani mai putini), cat si in corporatii, unde e presiunea sa do your best, ca iei bani mai multi si ai responsabilitatea mai mare. Ce cred ca poate face, totusi, diferenta, este ce face compania pentru sau impotriva acestui fenomen, iar in corporatii este mai fezabil sa se ia masuri de preventie sau de tratare.