Relația timpului cu obiectele, distanța dintre familiar și simbol, secretele lucrurilor modeste. Acestea sunt sursele de inspirație ale artistei Roberta Curcă, selectată în programul "Accelerator. Mentorat și producție pentru artiști emergenți", început anul trecut.
Roberta lucrează cu desen, fotografie, obiecte și cărți de artist. În lucrările sale, folosește o formă de investigație sistematică pentru a analiza structuri, imagini sau obiecte care descriu sau prezintă în mod subversiv relația omului atât cu spațiul construit, cât și cu cel natural, și implicațiile psihologice, sociale, politice sau ecologice ale acestei relaționări. Roberta a propus trei lucrări noi în cadrul expoziției Back to Where It All Began, deschisă la Gaep Gallery.
"Mi-am propus să antrenez mai mult partea de notițe și memorare și să mă bazez mai puțin pe fotografie. Mult timp m-am bazat pe fotografie pentru a documenta, iar acum vreau să documentez fără să fotografiez", spune Roberta.
Roberta Curcă povestește în interviul de mai jos cum elementele care fac parte din viața de zi cu zi și simbolurile pe care le întâlnim pot să devină artă vizuală cu sens profund și redau, comunică și ne reconectează cu o poveste.
Inspirația lucrărilor tale din expoziția Back to Where It All Began
Aceste lucrări prezintă trei direcții principale pe care le explorez în prezent. O direcție este inspirată de obiectele de tip mostrar. Am găsit, la un moment dat, la Valea Cascadelor un mostrar de la Terom, Combinatul de Fibre sintetice din Iași, o fabrică care nu mai există, și m-a fascinat ideea asta că ceva masiv a dispărut și tot ce a rămas e un mostrar micuț, ce nu mai e obiect utilitar, ci un fel de artefact. Cred că raportul acesta cu timpul și cu obiectele este interesant. Pe mine m-a inspirat ideea de a deturna cumva sensul mostrarului și de a arăta lucruri care nu pot fi repetate sau care nu are sens să fie repetate, și că poate a avea un puțin din ceva e ok.
Lucrarea din expoziție intitulată Sample (Mostră), e inspirată de drumul București-Craiova și reprezintă părți de peisaje memorate într-o călătorie cu trenul pe timp de iarnă. Este un peisaj destul de plat și aparent neinteresant, dar cred că, dacă îți ascuți suficient simțurile, poți extrage ceva foarte fain din ceva modest.
Gaep, Accelerator, Roberta Curcă, Sample 2023, photo credit, Matei Dumitriu, courtesy of Gaep Gallery
pencil on handmade cotton paper
21 x 10 cm
(29 x 18 x 3.5 cm framed)
A doua direcție este partea de notițe. Mi-am propus să antrenez mai mult partea de notițe și memorare și să mă bazez mai puțin pe fotografie. Mult timp m-am bazat pe fotografie pentru a documenta, iar acum vreau să documentez fără să fotografiez.
Gaep, Accelerator, Roberta Curcă, Notes 2022-2023, photo credit, Matei Dumitriu, courtesy of Gaep Gallery
pencil on handmade cotton paper
77 x 56.5 cm
(84.5 x 64.5 x 4 cm framed)
Ultima direcție este zona de stenciluri, niște obiecte care mă ajută să repet rapid ceva precis și care parcă se joacă un pic cu ideea de standardizare, fiindcă ai ceva aparent standardizat, dar care reprezintă lucruri foarte specifice sau particulare, o anumită mână, vază, fereastră, etc.
Gaep, Acelerator, Roberta Curcă, Stencils 2022-2023, photo, Alexandru, Paul, courtesy of Gaep Gallery
plexiglas
4 pieces, 16.7 x 14.3 x 0.2 cm each
edition: 1/3 + 1 AP
În ce tip de spațiu îți imaginezi ca ar putea fi instalate aceste lucrări
Aș vrea să am un răspuns mișto aici, dar tot ce îmi vine în minte este un răspuns de tocilară, deci o să mărturisesc că mi-ar plăcea să instalez lucrările mele în arhive sau biblioteci, locuri în care este încurajată răsfoirea. Aș vrea să interacționez cu sisteme de arhivare, sertare metalice și cabinete de organizare alfabetică din lemn. Asta e ce îmi vine în minte acum și mă inspiră.
Cum ai ales lucrările pentru expoziție
Am ales aceste lucrări care prezintă direcții recente pe care le aprofundez. Ele fac parte din încercarea mea de a contura un limbaj pentru documentare. Un limbaj care cuprinde unelte, template-uri, notițe și preocuparea mea generală de a reconcilia haosul cu organizarea.
Ce ingrediente determină originalitatea unui artist
Consider procesul meu foarte dinamic, experimentez, iar apoi revin la lucruri familiare, acesta este ritmul meu. Nu știu ce înseamnă originalitatea, dacă există sau dacă e relevantă. Pentru mine, cele mai faine lucruri sunt complexe, contextuale și mișto când adaugi povești legate de locație, istorii personale și contexte istorice, sociale și politice. Nu cred că există ceva fain care să existe într-un vid.
Experiența Back to Where It a Began
Descriu expoziția ca pe un spectru, unde ai lucrări care se așază de la personal până la politic, și chiar până la critică instituțională. M-a obsedat mult lucrarea Stancăi Soare din punct de vedere complexitate, execuție și concept. Am apreciat dificultatea lucrării și felul în care a activat-o constant pe parcursul expoziției. Lucrarea Mariei Mandea mă animă să lupt mai mult pentru parcuri, iar lucrările Luciei Ghegu îmi amintesc faptul că poate exista multă joacă și improvizație în desenul tehnic.
Pe de altă parte, lucrările lui Andrei Arion mă fac să văd lumea printr-o lentilă sleek și ușor periculoasă. Delia Prodan a concentrat tot ce e mai delicios în arhitectură și în experiența noastră cu ea, iar Flaviu Cacoveanu ne amintește ce fain este să nu iei prea în serios conceptele artistice. Ana Maria Szöllösi te ajută să vezi lucruri simultan familiare și străine, iar Mihaela Hudrea îți sugerează să iei o pauză de la concret într-un aparent abstract. Cam așa aș descrie eu lucrările colegilor mei, desigur, foarte subiectiv și, poate, reducționist.
