Când clădirile din București devin personaje. Rodica Săvulescu: ”#ArchiFaces au ca rol să creeze un univers alternativ”

Când clădirile din București devin personaje. Rodica Săvulescu: ”#ArchiFaces au ca rol să creeze un univers alternativ”

Trecem de multe ori în goană pe lângă locurile care ne înconjoară, pe lângă clădiri, spații și alte frumuseți ale orașului. Admirăm destul de rar acele părți ale Bucureștiului în fața cărora am exclama negreșit „iubesc orașul ăsta!”, dar ne împiedicăm deseori de cele care nu ne plac.

Din punct de vedere architectural, Bucureștiul este un oraș-bijuterie, iar clădirile de patrimoniu merită observate atent pentru detaliile lor, pentru poveștile pe care le spun despre un oraș fascinant și vremurile diverse prin care a trecut, ani și ani la rând.

Timp de 10 ani, Rodica Săvulescu a fotografiat clădiri de patrimoniu și detalii arhitecturale din capitală, iar într-o zi și-a lansat provocarea de a transforma toate elementele în personaje. Proiectul a apărut în iarna lui 2021 sub numele de FENCES/FACES, iar în aprilie anul acesta a căpătat o nouă dimensiune și alt nume, ARCHI/FACES. Între timp, Rodica a aflat că tendința de a interpreta elemente abstracte sub forma unor obiecte sau fețe umane se numește pareidolie.

"Ilustrațiile #ArchiFaces au ca rol să creeze un univers alternativ și să dea o nouă față acestor clădiri & elemente de patrimoniu, atrăgând atenția asupra lor într-un mod mai neconvențional, care să suscite interesul unor categorii de public diferite, pe diverse niveluri de interpretare", spune Rodica.

Până pe 9 mai, la Expo HUB OAR București se pot vedea ilustrațiile din expoziția ARCHI/FACES, care reprezintă un manifest al Rodicăi Săvulescu pentru redescoperirea și revalorizarea patrimoniului construit al capitalei, lăsat adesea pradă degradării.

 

Cum a arătat, până acum, drumul tău în creație

Creativitatea a fost mereu parte din viața mea – atât la nivel personal, cât și profesional, deși mi-a luat ceva timp să ajung în punctul în care mă aflu acum – și care poate se potrivește cel mai bine cu structura mea. Recunosc că multă vreme nu am privit zona artelor vizuale drept o opțiune validă de carieră, așa că m-am concentrat pe the next best thing, care în cazul meu a fost scrierea creativă. Am urmat un parcurs academic în comunicare, cu accent pe comunicarea publicitară – zonă în care am și lucrat timp îndelungat, cu pauze și reveniri. Scrisul a fost dintotdeauna parte din munca mea, dar în timp am completat activitatea artistică și cu ilustrație și design de produs – lucru care inițial părea din alt film, dar apoi am realizat că de fapt vorbim doar despre modalități diferite de a face storytelling.

Cred că în mod concret, drumul meu creativ s-a bifurcat prin 2006, când am inițiat împreună cu o prietenă un proiect de design bazat pe upcycling – BURP. Deși mă ocupam și de comunicarea brand-lui, cel mai tare m-a atras partea de design și de creare propriu-zisă a obiectelor: tot ceea ce implica decupat, ilustrat, cusut etc. Realizând că acest tip de activitate mă pasionează din ce în ce mai tare, am pornit pe un traseu alternativ, care a implicat tot mai multe proiecte din această zonă, în timp ce aveam în paralel un day job de copywriter sau de profă de publicitate la SNSPA.

Ușor-ușor pot spune că am avansat în direcția artelor vizuale și din punct de vedere formal, completându-mi pregătirea academică și cu un masterat în Arte și Design Textil la UNArte București. Iar de câțiva ani am creat contul @RodiSketches pe Instagram, ca suport media pentru activitatea mea artistică – și poate chiar ca motivație de a lucra constant în acest sens. Ceea ce ne aduce aproape de momentul actual, când simt că drumul meu creativ se conturează mult mai clar și că am într-adevăr o hartă (creată chiar de mine, pentru că e dificil de găsit la punctele de vânzare) care mi-a lipsit până acum.

 

Primele ilustrații

Primele încercări în ilustrație le-aș plasa în perioada copilăriei, ca în cazul tuturor. :) Iar de atunci nu m-am oprit din desenat, chiar dacă nu am văzut acest lucru ca pe o opțiune de carieră până mult mai târziu. Evoluția artistică cred că a avut loc în mod foarte natural, prin exercițiu constant și educație în domeniu – cumva mai nestructurat, printr-o combinație de studiu individual asiduu și educație formală.

 

Ce fel de proiecte îți place cel mai mult să lucrezi

În prezent mă ocup mai mult de ilustrație de personaj, lucru care m-a atras dintotdeauna și pe care îl fac mereu cu plăcere. Lucrez totodată și la alte proiecte, când timpul îmi permite: colaj, obiect textil. Aș spune că am o abordare multidisciplinară, fiindcă cel mai adesea îmbin în proiectele mele cunoștințe din domenii variate și în moduri foarte diverse. Cred că și pregătirea mea de comunicator – cu studii de filosofie, sociologie, jurnalism și antropologie - își face simțită prezența adesea, mai ales că multe dintre lucrările mele artistice includ un layer de comentariu social, care mi se pare la fel de important ca lucrările în sine.

 

Ideea de a spune povestea Bucureștiului într-un mod alternativ

Proiectul ARCHI/FACES nu a fost gândit inițial ca o expoziție de ilustrație, ci a pornit mai degrabă dintr-o joacă (așa cum se întâmplă adesea cu cele mai interesante proiecte). După mai bine de 10 ani de fotografiat clădiri de patrimoniu și detalii arhitecturale de tot felul, mi-am lansat provocarea de a transforma aceste elemente în personaje care să spună o poveste alternativă.

Proiectul a apărut prin iarna lui 2021, inițial sub numele de FENCES/FACES, pentru că aceasta era tema pe care o urmăream: practic, căutam să construiesc personajele ilustrate pornind de la motivele decorative de pe gardurile de patrimoniu pe care le întâlneam în plimbările lungi prin oraș, alături de cățelușa mea, Zora. Am adăugat treptat personaje inspirate de fațadele clădirilor, de uși sau ferestre, iar în mod natural proiectul a căpătat mai multă amploare – precum și un nume nou, ARCHI/FACES. Iar de aici până la o expoziție lucrurile au evoluat în ritmul lor: tot mai multă lume a aflat despre proiect, am primit aprecieri și sugestii de a-l prezenta în anumite moduri către publicul larg, iar unul dintre aceste moduri a fost chiar o expoziție de ilustrație în cadrul Expo HUB, la Casa OAR București.

 

Clădirile din București ca niște „personaje”

Cred că mă ocup de mult timp cu identificarea acestor „personaje” – dar într-o vreme cream doar niște povești sub formă de text, care să însoțească fotografiile cu elemente de arhitectură. Am aflat un pic mai târziu că tendința aceasta de a interpreta elemente abstracte sub forma unor obiecte cunoscute sau a unor fețe umane poartă și un nume – pareidolia. Iar odată cu proiectul #ArchiFaces am hotărât că le voi arăta și celor din jur, așa că am început să le reprezint sub formă de ilustrații, poate și pentru a duce la următorul nivel această practică pe care o găseam foarte amuzantă și creativă – și care mă face să nu mă plictisesc nici măcar atunci când mă aflu în plimbare pe vreo stradă pe care o cunosc de zeci de ani. Mereu pot descoperi ceva nou, care să îmi pună imaginația la treabă!

 

Primul „personaj” găsit

Personajul Baby Deer de mai jos a fost printre primele personaje pe care le-am găsit & ilustrat în proiectul ARCHI/FACES. Punctul de inspirație a fost gardul Universității Naționale de Muzică din București, ale cărui motive decorative m-au trimis cu gândul la un pui de căprioară cu aspect un pic fragil, dar în același timp bine înfipt în peisaj.

Au urmat numeroase alte personaje, majoritatea pornind de la fotografii pe care le fac personal, dar având și câteva colaborări care mă bucură. În acest sens aș menționa colaborările artsy cu fotografi, pasionați de arhitectură și influenceri români și internaționali precum @bloguluotrava, @danboncut, @faces_no_more, @isabelastancu, @monica_maracineanu, @raidenbucharest, @portadelisboa sau @valentinmg. Trebuie să le mulțumesc tuturor pentru inspirație, fiindcă datorită lor am descoperit personaje #ArchiFaces în diverse colțuri ale lumii.

 

Procesul de creație. De la idee până la expoziția ARCHI/FACES

Procesul s-a întins pe aproximativ 2 ani, iar expoziția nu a fost neapărat un scop în sine, ci s-a conturat ca idee pe măsură ce adunam lucrări și primeam feedback pozitiv pentru ele. Proiectul a început ca o joacă, mai degrabă – mi-am dat singură tema de a identifica și ilustra cât mai multe personaje inspirate de elemente de arhitectură. Când mi-am dat seama că deja se configurează un proiect de sine stătător, mi-am pus cu atât mai mult imaginația la treabă și am încercat să văd cât de multe personaje noi mai pot include în galerie. S-a dovedit că destul de multe - am ajuns în prezent spre 100 și nu pot spune că mi-am pierdut interesul pentru subiect.

 

Ce vrei să rămână în mințile și inimile celor care îți văd lucrările

Deși inițial nu am pornit cu un gând foarte concret în acest sens – din moment ce păstram proiectul mai mult pentru mine, am realizat în timp că asocierea cu protejarea patrimoniului construit a existat dintotdeauna în fundal. Apoi, după ce am „scos în lume” (citiți: pe Instagram ) ilustrațiile, am observat că erau foarte bine primite de public și că lumea se amuza pe seama poveștilor, comenta cu privire la elementele de arhitectură sau dădea share postărilor, lucru care m-a încurajat să insist pe zona aceasta de „activism”.

Am constatat că aceste ilustrații pot face parte din mișcarea mai largă de protejare a patrimoniului construit, unde fiecare „luptă” cu armele pe care le are la dispoziție: specialiștii se ocupă în mod direct de conservarea și restaurarea monumentelor, autoritățile (sper că) schițează proiecte legislative care să protejeze realmente aceste valori arhitectonice, persoanele publice promovează diverse inițiative care au în centrul lor clădirile de patrimoniu, pentru a le face mai vizibile pe agenda publică etc. În cazul meu, ilustrațiile #ArchiFaces au ca rol să creeze un univers alternativ și să dea o nouă față acestor clădiri & elemente de patrimoniu, atrăgând atenția asupra lor într-un mod mai neconvențional, care să suscite interesul unor categorii de public diferite, pe diverse niveluri de interpretare. Mi-aș dori ca lumea care le vede să se gândească la clădirile vechi și altfel decât o face acum, să vadă în ele mai mult potențial decât poate a observat până în acest moment.

 

Importanța patrimoniului construit al Bucureștiului

Eu plec din start de la premisa că patrimoniul construit trebuie protejat și valorizat – nu cred că există altă opțiune, din punctul meu de vedere. Importanța acestuia este dată în primul rând de valoarea pe care o are în construirea identității noastre – atât la nivel individual, cât și de grup, societal. Dacă ne gândim la moștenirea culturală pe care o reprezintă, la bogăția de înțelesuri și de povești pe care ne-o pune la dispoziție, importanța sa în viețile noastre devine mai mult decât evidentă.

Din punct de vedere al arhitecturii, Bucureștiul este un adevărat oraș-bijuterie. Peste 2000 de imobile din oraș sunt clasate ca monumente de arhitectură, iar aceste clădiri de patrimoniu au capacitatea de a te bucura realmente, dacă le acorzi atenție și timp pentru a descoperi detalii atent lucrate, care spun inevitabil povești ale unor lumi trecute, dar fascinante.

Abordarea mea este una mai degrabă nostalgică și centrată pe recuperarea memoriei (atât personală, cât și colectivă). Mult timp am privit aceste bijuterii arhitecturale cu părere de rău, spunându-mi că nu stă în puterea mea să le salvez, dorindu-mi totuși să pot face asta... Modalitatea pe care am găsit-o eu pentru a pune în valoare clădirile și alte elemente de patrimoniu este una ludic-activistă, prin intermediul personajelor #ArchiFaces, care invită la redescoperirea orașului și la un nou mod de a privi în jur.

Există, bineînțeles, numeroase alte organizații sau inițiative care urmăresc să pună în valoare patrimoniul, să documenteze comorile uitate ale orașului și să educe publicul în direcția protejării lor – și aici voi enumera doar câteva: publicații precum Zeppelin, Revista Arhitectura sau Igloo, proiecte precum Aici a stat, Ambulanța pentru monumente sau Cronicari Digitali și organizații precum Ordinul Arhitecților din România, Pro Patrimonio, ARCEN. Cred că în momentul de față este nevoie mai mult decât oricând de elaborarea unei politici responsabile pentru patrimoniul construit și de implicarea cât mai multor actori, din medii cât mai diverse, în protejarea și recuperarea acestor elemente cultural-identitare.

 

Primele tale amintiri din București

Primele amintiri sunt cu siguranță cele din copilărie – deși cred că pe atunci nu eram neapărat interesată de patrimoniu, ci mai mult de găsit locuri de joacă mai interesante. Se întâmpla adesea ca acestea să se regăsească în zone vechi ale orașului, care probabil mi-au influențat simțul estetic chiar și în manieră inconștientă.

Îmi amintesc cu plăcere plimbările cu bunicii prin Cișmigiu, pe Calea Victoriei și prin Piața Romană, întâlnirile de joacă din Grădina Icoanei sau parcul Ioanid și uneori explorarea parcului IOR, care pe atunci era mult mai „sălbatic”. Îmi mai amintesc cu drag de cinematografele vechi „de pe bulevard” – chiar recent mă gândeam cu puțină părere de rău că facem parte din ultima generație care a avut acces la ele (deși sper ca lucrurile să nu rămână așa).

Cu siguranță Bucureștiul copilăriei este unul nostalgic și mult mai „roz” decât cel actual, dar mă ambiționez să păstrez acea imagine și să o regăsesc chiar și azi în jur. Iar dacă acest lucru chiar nu este posibil, am mereu opțiunea să creez o astfel de imagine prin ilustrațiile #ArchiFaces, care într-adevăr sunt pline de culoare și au adesea povești pozitive de spus.

 

În ce fel de relație ești cu Bucureștiul acum

În ciuda faptului că eu și Bucureștiul avem o relație îndelungată, nu pot spune că am definit-o foarte clar. Cred totuși că hashtag-ul #LoveThisCityHateThisCity reușește să o descrie destul de bine – l-am tot folosit de câțiva ani în postările despre oraș, iar când balanța înclină fie într-o direcție, fie într-alta, o păstrez echilibrată în acest mod, știind că nu pot nici să iubesc orașul în totalitate, dar nici să îl detest complet.

Cred că în București e standard să iubești și să detești – concomitent. Ador clădirile vechi, străduțele cu istorie, grădinile verzi și primitoare, dar în același timp disprețuiesc traficul infernal, străzile cu aspect permanent de șantier sau spațiile publice care nu mai sunt de multișor ale oamenilor, ci au devenit imense locuri de parcare.

Procesul de identificare a personajelor din seria #ArchiFaces mi-a dat într-adevăr ocazia să redescopăr orașul și să îl privesc cu mai multă înțelegere, să observ frumusețea și acolo unde credeam că nu mai există posibilitatea de a o vedea, sau măcar să fac (tipicul) haz de necaz atunci când situația o impune.

 

Ce urmează după expoziția ARCHI/FACES

Recunosc că mă întreb și eu acest lucru. :) Deocamdată am primit feedback pozitiv și chiar o invitație de a expune într-o galerie interesantă, lucru care m-a bucurat foarte tare. Voi continua să ilustrez personaje pentru galeria ARCHI/FACES și mă gândesc să le includ și în alte formate, dar deocamdată nu le-am conturat foarte exact. Vă țin la curent cu noutățile, între timp puteți să mai urmăriți evoluția proiectului pe contul meu de ilustrație @RodiSketches, cu hashtag #ArchiFaces.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Subiecte

Sectiune



Branded


Related