Pe strada Transilvania, într-o zonă care încă mai păstrează ceva din atmosfera de altădată a Bucureștiului, există o galerie unde puteți vedea lucrări ale unor artiști basarabeni, care își doresc să ajungă și la publicul din România. Arbor.art.room este un loc expozițional mic amenajat în stilul galeriilor pariziene de cartier, care au inspirat-o pe Victoria Nagy Vajda atunci când a creat acest spațiu.
Victoria s-a născut în Orhei, un orășel din Republica Moldova, iar în anii de studenție petrecuți la Chișinău și București și-a format o rutină culturală care a apropiat-o de artă.
"Am venit la București in 2002, pentru masterat, și-am intrat în circuitul cultural al orașului. Mi-amintesc că am fost printre primii vizitatori ai galeriilor private, nou înființate, cum era Galeria Posibilă, care recent a aniversat 20 de ani de la deschidere".
A rămas în București, iar de câțiva ani se împarte între jobul său într-o instituție financiară a Uniunii Europene și proiectele culturale ale Asociației pentru Cultură și Arte Arbor.
Victoria Nagy Vajda vorbește în cele ce urmează despre cum o ajută experiența profesională în științe politice și domeniul bancar în toate demersurile sale culturale, despre ce înseamnă gestionarea unui spațiu expozițional și ce evenimente găzduiește Arbor.art.room.
Din biografie
M-am născut în 1980, în Orhei, un orășel din Republica Moldova. Când eram mică făceam muzică, în adolescență eram interesată de fashion, într-atât încât să-mi realizez singură ținutele, iar activitățile extrașcolare le alegeam independent, fără să fiu îndemnată sau încurajată de vreun părinte, profesor sau prieten. În acea perioadă, într-un oraș fără acces la cultură, cărțile de la biblioteca orășenească erau singura fereastră deschisă spre artă. Am încă în minte puținele monumente de arhitectură din oraș, și-am rămas cu o sensibilitate față de tot ce ține de patrimoniu în general.
Anii de studenție i-am petrecut la Chișinău și București, unde am început să merg la teatru, la concerte, la expoziții, mi-am format atunci o adevărată rutină culturală.
Cum ți-a schimbat arta viața
Nu pot spune că arta mi-a schimbat viața, ci că i-a dat mai multă adâncime. Un tablou, o carte, un spectacol, un film sunt, de fapt, ocazii să reflectezi asupra ta și asupra lumii în care trăim, și să trăiești emoții puternice. Ca spectator/privitor intri într-un dialog subtil cu creatorul, ai revelația descoperirii celuilalt, a unui alt univers.
Importanța artei în evoluția unui om, a unei societăți
Contactul cu arta ține de sfera experiențelor fundamentale ale vieții. De ce să iubim, să studiem, să ne dezvoltăm, să vrem să trăim bine, să ne facem prieteni, să împărtășim experiențe, să ne pese, să ne luptăm, să iertăm, să visăm, să mergem înainte. Să ne uităm spre țările unde s-a investit în mod continuu în cultură, acolo nivelul de trai este unul ridicat, cu orașe frumoase, patrimoniu conservat pentru a fi valorificat, muzee și săli de teatru. E un fel de a conștientiza că arta, cultura sunt esențiale pentru viață. La nivel intim asta înseamnă și o cizelare interioară și dezvoltarea discernământului, a spiritului critic. Iar calitatea aspirațiilor unei societăți astfel formate se oglindește și în investiții și productivitate, într-un sens mai larg.
Credit foto: Andrei Grigore
Atracția pentru Bucureștiul cultural
Am îndrăgit Bucureștiul înainte să mă stabilesc aici acum 20 de ani. Păstram în suflet valoarea istorică al acestui oraș, visam să studiez aici, vedeam România printr-o lentilă foarte idealistă. Am venit la București in 2002, pentru masterat, și-am intrat în circuitul cultural al orașului. Mi-amintesc că am fost printre primii vizitatori ai galeriilor private, nou înființate, cum era Galeria Posibilă, care recent a aniversat 20 de ani de la deschidere. Mi-am păstrat un ochi critic, dar văd evoluția lumii noastre culturale. De exemplu producțiile Operei Naționale sunt tot mai impresionante și fac concurență spectacolelor din Occident. În schimb muzeele, cu puține excepții, par rămase în urmă. Infrastructura muzeală, felul de a construi expoziții temporare, lasă de dorit. Iar un regret al întregii mele familii e legat de situația Muzeului Național de Istorie a României, blocat de un șantier care nu știm în ce fază e. Copiii mei au 10, 12 ani și-au au vizitat de 3 ori minunatul muzeu de arheologie din Sofia, nemaivorbind de marile muzee din lume, dar la București, să viziteze întregul muzeu nu e posibil. Indiferent de motivele care țin patrimoniul acestui muzeu zăvorât, cresc deja mai multe generații de tineri care nu cunosc patrimoniul țării! Inacceptabil!
Apariția Asociației Arbor
Din 2017 sunt detașată de la biroul central al instituției în care lucrez la București (cu regret, mi se încheie mandatul pe 31 august 2023 și trebuie să revin la Luxembourg). Iar în acest răstimp mi-am îndeplinit visurile, pe care le amânasem din diverse motive. Inspirația mea este (și va rămâne încă mult timp) Basarabia. De la nevoia de a-i sprijini pe oamenii de acolo au pornit primele proiecte de educație prin cultură (Cultura Bus, mic•arta), ca o deschidere pentru elevii cu acces limitat la cultură și pentru micii artiști. Alt proiect a pornit de la probleme legate de estetică urbană și reacția mea împotriva invaziei kitschului în spațiul public, cu sculpturi decorative de un gust îndoielnic. Așa am ajuns să inițiez proiectul Arbor Master Class, invitând la Chișinău artiști cunoscuți de la București care au mers și au lucrat cu studenții de la arte. Inițial am pus accent pe sculptură, invitându-l pe Virgil Scripcariu, a cărui artă se bucură de atenția și admirația specialiștilor și a publicului larg, iar apoi s-au ținut și masterclassuri de pictură, colaj, fashion, cu artiști ca Gili Mocanu, Andrei Gamarț, Sergiu Chihaia, Giuliano Nardin.
Ajutorul experienței în științe politice și domeniul bancar în demersurile de artă și cultură
Pregătirea mea academică și profesională mă ajută enorm la realizarea proiectelor culturale. Totuși dezvoltarea multilaterală nu este un mit. Sunt destul de organizată, rezolv ușor probleme de orice fel, este lăudabilă calitatea mea de stabili parteneriate și de a vedea potențial în colaboratorii pe care îi invit în proiectele Arbor. Deci am o intuiție pe care mă bizui, dar și curaj de a mă avânta chiar și în domenii încă necunoscute pentru mine.
Decizia de a deschide un spațiu expozițional
Arbor.art.room este un spațiu expozițional al Asociației Arbor, în care promovez artiștii basarabeni. Creațiile lor ajung la publicul din România, sunt nume noi, care merită să fie descoperite.
Spațiul și amenajarea lui
Arbor.art.room este un spațiu expozițional mic, în stilul galeriilor pariziene de cartier, care au fost sursa mea de inspirație. Clădirea în care se află galeria pe strada Transilvaniei e una de patrimoniu, zona are ceva idilic, din atmosfera de altădată a Bucureștiului.
Costurile de amenajare au fost prea mari în raport cu suprafața spațiului, însă vizitatorii laudă atmosfera din expozițiile pe care le deschidem, iar acest lucru mă răsplătește pentru tot efortul.
Programele expoziționale ale galeriei
Anual gândesc programe expoziționale pentru Arbor.art.room. Dacă anul trecut am dedicat spațiul artiștilor tineri, în ascensiune, din Chișinău, în 2023 expun artiști care și-au început cariera la sfârșitul anilor ‘80, în momentul prăbușirii cortinei de fier și deschiderii de noi oportunități. Programul este intitulat „Window to Europe” și vorbește despre schimbările regionale care au influențat viața acestor artiști, despre povestea lor de creatori „migratori”, despre felul în care au interacționat și s-au dezvoltat în spațiile culturale de adopție.
În paralel cu activitatea galeriei, există proiectele de anvergură le realizez și în spații mari, muzee, centre culturale, biblioteci etc. Aici putem vorbi de evenimentele dedicate celei mai importante artiste din Basarabia, Valentina Rusu Ciobanu (1920-2021), căreia i-am organizat la Muzeul Municipiului București prima expoziție personală în România.
Am fost extrem de fericită să-i pot aduce această bucurie artistei în ultimii ei ani de viață și să fac un gest de recuperare, pentru că publicul de la București a putut să cunoască opera unei artiste născute în România, formate la Iași, sub îndrumarea lui Jean L. Cosmovici și a tânărului pe atunci Corneliu Baba.
Din păcate cazul Valentinei Rusu Ciobanu nu este unul singular. Basarabia a dat multe nume importante, oameni de cultură a căror operă așteaptă să fie descoperită de românii de pretutindeni. Proiectele Arbor sunt poate mici ca nivel de promovare, pentru că nu am destule resurse financiare, însă valoarea lor culturală și artistică este mare și această muncă trebuie să continue indiferent de timpuri, resurse și impedimente. Și în acest sens amintesc și programele de recuperare a literaturii basarabene: „Romanul românesc din stânga Prutului” sau „Povești abandonate”.
Provocări în administrarea un spațiu de artă
Provocarea cea mai mare este aducerea publicului către nume necunoscute și găsirea de alte fonduri decât cele personale. În rest, gestionarea spațiului, gândirea și implementarea proiectelor sunt toate la îndemână pentru mine. Mă încarcă și mă fac fericită! Și știu că aceste sentimente sunt împărtășite și de artiștii pe care îi expun, și de colaboratorii pe care îi invit în proiecte.
Ce poate vedea acum publicul la galeria Arbor.art.room
Abia s-a închis prima expoziție din seria „Window to Europe”, „Stări abstracte” a pictoriței Alina Cociere, stabilită în sudul Franței. Urmează Vasile Rață, cu o expoziție conceptuală, la sfârșitul lunii aprilie. Pentru că îmi propun să am cel puțin un proiect de educație artistică sau educație prin cultură pe an, în iunie planific expoziția elevilor de la Liceul Academic de Arte Plastice „Igor Vieru”, care vin cu lucrările realizate în cadrul proiectului „Mitologia, inspirație pentru artă”. Este un proiect care a pornit de la cele trei volume de mitologie ale lui Stephen Fry. Mi-am dorit să încurajez lectura în rândurile elevilor de la artă, mai ales din zone care au legătura cu istoria artei. După ce-au citit cărțile, tinerii au avut parte de o prelegere despre rolul mitologiei în dezvoltarea artei plastice, susținută de Ana Neagoe, istoric din București, iar la finalul acestei întâlniri au avut loc discuții individuale pe marginea temelor și schițelor realizate.
Ce alte planuri ai pentru 2023
În 2023 voi edita primul catalog raisonné a unui artist din Basarabia, cel al Valentinei Rusu Ciobanu. Munca la catalog a început în 2020, iar acum suntem la etapa finalizării cercetării de arhivă. Va fi un volum impunător, pentru că artista a trăit 101 ani și au fost rare momentele când nu a lucrat, expus sau scris. Am adunat în jurul proiectului mai mulți istorici de artă, scriitori, bibliotecari, cercetători din România și Republica Moldova, iar catalogul va fi lansat în cadrul a două conferințe dedicate artistei, la Iași și Chișinău, o alegere simbolică, deoarece aceste orașe a format-o pe Valentina Rusu Ciobanu ca o mare artistă!
