[Designeri români] Lucia Roșca: Am observat că există o teamă de simplitate, e confundată adesea cu ceva anost, în mod greșit. O piesă nu este niciodată simplă

Brandul său a avut o perioadă de incubație, ca un copil. A crescut mai întâi în interiorul său, apoi a apărut în lume, într-o formă pe care ea și-a dorit-o. Designerul Lucia Roșca făcea haine pentru prietenele sale, încercând să înțeleagă cât mai multe dintre ipostazele în care există o femeie. Acum are o marcă de haine, care aduce pe piața de profil în principal rochii pentru ocaziile speciale pe care le traversează femeile de-a lungul vieții.

"Pentru femei curajoase, dar nu agresive. Pentru femei deschise, dar puțin misterioase. Dacă e să descriu într-o singură propoziție ce vrea să facă brandul Lucia Roșca, ar trebui să zic că vreau să fac haine nu care să acopere femeile, ci să le descopere lumii așa splendide cum sunt ele".

Lucia Roșca ne spune în continuare povestea sa și a brandului de haine cu același nume, pe care l-a creat având-o ca inspirație pe mama sa.

Drumul către design

Am fost bună la matematică, pasionată de călătorii, şi m-am dus la ASE să studiez marketing în turism. Preocupările în care mă regăseam, încă din copilărie, erau însă cele din zona artistică - dansuri, pictură, teatru, cor. În timpul facultăţii, într-o bună zi, m-am apucat să cos. Am făcut o rochie pentru o soprană care dădea o audiție la Conservator. Și mi-a ieșit.

Povestea brandului

Prietenii mă strigă Alexandra. Lucia e al doilea meu nume, pe care-l împart cu mama mea. Deși ea e plecată dintre noi acum, amprenta ei spirituală rămâne în ce fac. Real, a fost şi încă este prima mea muză, femeia pe care nu am apucat să o îmbrac, dar cu gândul la care creez mereu, delicată, tandră, discretă. Mi-am dorit să fac haine pentru femei care știu să fie și simple, dar să nu se teamă de sofisticare. Pentru femei curajoase, dar nu agresive. Pentru femei deschise, dar puțin misterioase. Dacă e să descriu într-o singură propoziție ce vrea să facă brandul Lucia Roșca, ar trebui să zic că vreau să fac haine nu care să acopere femeile, ci să le descopere lumii așa splendide cum sunt ele.

Perioada de început a brandului tău

Cred că, întocmai ca un copil, a avut o perioadă în care brandul meu a crescut pe dinăuntru - ca într-un cocon. Primele cliente mi-au fost prietenele şi de acolo şi reflexul de a vedea, în continuare, în fiecare femeie care vine în atelier, o prietenă. Dar apoi am ieşit în lume şi baza mea de cliente s-a lărgit. A trebuit să înţeleg mai bine multele ipostaze ale feminităţii şi ele să-mi fie baza pentru colecţii. În acest moment, mare parte din business e adusă de colecţiile bridal şi de rochii de seară, şi cred că asta s-a întâmplat şi pentru că hainele mele au strălucire, dar întotdeauna cu bună măsură.

Amprenta ta

Încă nu e bine definită, pentru că eu la rândul meu sunt într-o continuă devenire. Ce ştiu sigur e că mi-a venit întotdeauna mai uşor să vorbesc prin ce creez, e canalul meu de comunicare cel mai valoros şi mai simplu de accesat. Din pricina asta mă preocupă ca hainele mele să spună o poveste, a celei care le poartă ori a mea, dincolo de orice. Practic sunt o punte între cine le poartă şi exteriorul. Cineva apropiat mi-a spus de curând că a găsit în hainele mele o tristeţe plină de bucurie. Cred că e vorba de nostalgia iremediabilă a universului meu interior, de unde porneşte totul pe plan creativ, un amestec duios, şi sobru deopotrivă, între copilăria petrecută la ţară la bunici, libertatea pe care am simţit-o atunci şi pe care caut să o regăsesc sub altă formă, ca adult, pictura bisericească, în special cea bizantină, culorile, patina şi profunzimea ei, pe care am asimilat-o odată cu muzica de cor, mirosul de tămâie şi atmosfera de clar-obscur din biserici.

Credit foto: Iulian Comănescu

Cele mai importante învățături de până acum. Oameni care te-au inspirat

Ştiu că pot să o iau de la capăt ori de câte ori am nevoie, şi asta îmi dă încredere în ce fac şi cum fac. Că eu sunt cea mai de preţ comoară pe care o am. Deşi fiul meu m-ar contrazice cu uşurinţă. Şi că lucrurile se aşază mai bine decât mi-aş putea închipui dacă rămân deschisă şi curioasă. E ceva ce am învăţat în special în ultimii ani, care au fost dificili pe toate planurile. Sunt norocoasă să am o comunitate apropiată de prieteni, profesionişti excepţionali la rândul lor, cu care mă sfătuiesc atunci când am nevoie, şi care mă încurajează în demersurile mele.

O perioadă cheie în dezvoltarea mea a fost cu certitudine timpul pe care l-am petrecut lucrând alături de Remus Vişan, un antreprenor sclipitor la care mă bucur să mă pot duce şi acum pentru sfaturi. De la el am aflat probabil tot ce ştiu în zona de business, să privesc cu deschidere oportunităţile care vin înspre mine şi cum să lucrez cu oamenii. Prietenia de peste 20 de ani cu Ana-Maria Caia, scriitoare şi om de comunicare, m-a învăţat în schimb cum să spun la rândul meu poveşti, despre ce construiesc, haine ori afaceri. Pentru că e ziua ei acum când scriu aceste rânduri, mi-ar plăcea să o menţionez şi pe profesoara mea de matematică de acasă, de la care am învăţat să nu-mi fie frică de muncă, ba chiar să o iubesc, pentru că îmi face mult bine.

Credit foto: Doinel Ungureanu

Ce fel de piese creezi

Mă interesează să fac piese cusute impecabil, cu linii curate şi care să aibă noimă şi să poată fi purtate multă vreme după ce au fost cumpărate. Am o slăbiciune aparte pentru texturi interesante și culori frumoase, inclusiv printuri, mai presus de felul țesăturii. Mai tari ori mai stinse, ele trebuie să fie vii, să comunice. Lucrez mai ales cu mătase, bumbac, lână, iar de curând și in. În viitor, mi-am propus să experimentez mai mult cu texturile materialelor, să le regândesc, să le suprapun. Momentan ajung să fac acest lucru prea puţin.

Stilul pe care îl abordezi

Siluetele sunt în mare parte clasice, dar cu o notă jucăuşă, romantică și seducătoare. Am observat că există o teamă de simplitate, e confundată adesea cu ceva anost, în mod greșit. O piesă nu este niciodată simplă, iar dacă pare așa, cu atât a implicat mai multă muncă și pricepere. Sunt câţiva oameni pe care nu i-am întâlnit niciodată, dar pe care îi urmăresc şi a căror influenţă se simte poate şi în ceea ce fac. Mă gândesc la casa Valentino, Maria Grazia Chiuri, Dries Van Noten, Khaite. Aş mai adăuga un personaj ficţional, care a schimbat puţin lumea sau cel puţin, a îmbrăcat-o mai spumos: Carrie Bradshaw, jucată de Sarah Jessica Parker, în umbra cărora s-a ascuns multă vreme Patty Field. Când le-am descoperit, pe toate trei, am descoperit şi interesul pentru haine. Asta şi o rochie roşie splendidă creată de Valentino.

Ce te inspiră

Punctul de pornire este momentul în care mă aflu în viața mea personală și emoțiile lui, care ulterior se împletesc invariabil cu ceva legat de natură, artă, muzică, arhitectură, materialele şi texturile pe care le găsesc. Spre exemplu, paleta de culori pentru colecția pe care urmează să o lansez a plecat de la un buchet de flori foarte aparte, cumpărat într-o doară din piața Obor, referința pentru siluete a fost un portret de Corneliu Baba, iar emoțiile care s-au plimbat printre ţesături au venit din cântecele lui Sade. Dacă este vorba de colecţii, încep prin mult studiu, găsesc legături între lucrurile care mă inspiră, gândesc prima piesă, care de regulă dă tonul, apoi construiesc în jurul ei. Atunci când simt că bat pasul pe loc, încerc să am răbdare și să am încredere în proces. Ori iau o pauză, ori lucrez la altceva, adică permit lucrurilor să curgă în ce direcție au nevoie să curgă.

Credit foto: Ştefan Avramescu

Provocările, dar și satisfacțiile muncii tale

Să cresc într-o manieră graţioasă şi respectuoasă cu toate părţile implicate, în special cu procesul de creaţie şi clientele. Aici mă gândesc mai ales la trecerea de la lucrul unu la unu cu clientele, la serii. Momentul în care o femeie îmbracă o rochie de-ale mele şi se vede la fel de frumoasă şi specială precum o văd eu îmi aduce fără doar şi poate cea mai mare bucurie, în special în timpurile acestea, când parcă ne place din ce în ce mai puţin cum ne arată oglinda. Apoi când reuşesc să-mi transpun gândurile în colecţiile pe care le concep.

Cine sunt clienții tăi

În principiu femei, inteligente şi deschise, indiferent de vârsta sau statutul pe care îl au, care nu trec neobservate atunci când păşeşc într-o încăpere, însă nu pentru că ar fi ostentative sau gălăgioase, ci din contră, pentru că sunt subtile şi feminine. Şi caută să primească produse asemenea. Odată cu naşterea

fiului meu, am început să explorez ce ar însemna să-mi fac designul accesibil şi pentru copii, iar interesul care vine dinspre clienţii părinţi îmi arată că ar putea să fie ceva fezabil.

Credit foto: Victor Oancea

Strategia de promovare a brandului

Ce a funcționat cel mai bine şi mai onest au fost prietenele şi clientele care au recomandat brandul meu (word-of-mouth), ceea ce a adus o creștere organică, pe care m-am putut baza mereu. Mi-ar mai plăcea să particip din nou la târguri, sau în orice caz, să găsesc moduri în care să fiu mai aproape de public, nu numai în atelierul meu.

Credit foto: Ilina Schileru

Cum s-au schimbat preferințele consumatorilor români de produse de designer

Există mai multă intenție și asumare în procesul de cumpărare, decizia este mult mai cerebrală, produsele trebuie să satisfacă real o nevoie, chiar dacă hedonistă. În acelaşi timp, dincolo de produse, consumatorii par mult mai interesaţi să se conecteze la piaţa locală, la talentul ei, nu doar ca şi clienţi, ci şi ca prieteni, caută să investească, şi financiar, şi emoţional. E ceva care a venit ca o consecinţă firească a pandemiei, o nevoie mai mare şi mai semnificativă de conexiune.

Piața de profil

Cred că a devenit mult mai ofertantă, ceea ce e mereu un semn bun, în sensul că există interes, din ce în ce mai variat. Mai văd o preocupare crescândă pentru ce stă la baza unui brand, ce valori are, cu ce materiale lucrează.

Mai departe. Planurile tale

Pe termen scurt, mă interesează să devin mai prezentă pe piaţa locală, însemnând să produc mai mult şi mai strategic şi să mă poziţionez ca furnizor în zona de bridal. În momentul de faţă capacitatea este cea a unui atelier mic, astfel că posibilităţile de creştere sunt nenumărate. E şi ce mă entuziasmează cel mai tare. Pe plan personal, îmi doresc mai multe proiecte în zona artistică. Visul meu cel mai de taină este să ajung să fac costume de teatru ori operă.