[REC și la podcast] Octav Eugen Popa: Într-o zi m-am așezat la laptop și am înregistrat două episode despre Platon. Dacă știam că aveau să fie ascultate de 20.000 de oameni probabil că aș fi depus mai mult efort

Timpul oamenilor e prețios, așa că e important să le oferi ceva în schimb pentru atenția acordată, spune Octav Eugen Popa, creatorul Podcastului de Filosofie, singura producție de acest fel în limba română.

Podcastul de Filosofie a început brusc, povestește el. Cu câteva notițe la îndemână, a înregistrat două episoade despre Platon, care între timp au ajuns la zeci de mii de ascultări. Acum se pregătește mult pentru un episod și își dorește să ofere un unghi interesant pentru fiecare temă abordată. Deși nu face eforturi mari pentru promovare, îi apreciază pe cei care susțin podcastul și îi consideră parteneri.

În ceea ce privește industria autohtonă de podcasting, Octav spune că nu este impresionat de calitatea producțiilor – cu câteva excepții. Multe podcasturi nu au o idee sau o misiune în spate și se bazează prea mult pe aceleași vedete care fac turul studiorilor de înregistrări.

Octav nu are un studio, ci înregistrează în camera copilului, printre jucării. Nu-și dorește însă să se schimbe prea multe. Mai jos, povestea Podcastului de Filosofie chiar în cuvintele creatorului și două idei de invitați ideali, pe care îl incurajăm să-i contacteze.

Primii pași

Ideea podcastului mi-a venit foarte brusc așa că nu-mi mai amintesc exact care a fost scânteia inițială. Într-o zi m-am așezat la laptop și am înregistrat două episode despre Platon. Dacă știam că aveau să fie ascultate de 20.000 de oameni probabil că aș fi depus mai mult efort, dar așa mi-am luat niște notițe și am dat drumul la înregistrare.

Ce aduce nou e chiar în titlu – filosofie. Podcastul de filosofie este singurul podcast dedicat filosofiei din românia. Mi-ar plăcea să fim mai mulți dar deocamdată duc steagul de unul singur.

De la idee la publicare

Variază foarte mult, dar în general oricât crede lumea că mă pregătesc pentru un episod – e acel număr înmulțit cu 10. E foarte greu să surprinzi un anumit filosof și e și mai greu să găsești unghiul interesant pentru o anumită filosofie.

Temele și documentarea

Temele se cam aleg singure pentru că istoria filosofiei e bine definită, iar podcastul își propune să o urmărească îndeaproape. Mai fac eu permutări strategice, dar în general mă duc de la filosof la filosof, de la perioadă la perioadă etc.

Lecții și surprize

Am învățat că filosofia e plictisitoare și în mare măsură interesantă doar pentru filosofi. Și-atunci exact ceea ce mă „gâghilă” în citirea filosofiei ca participant în domeniu – analize complexe, discuții complicate, terminologii, tipologii etc. – ca podcaster mă enervează pentru că îl percep drept forfotă, vălmășeală. Ca podcaster fiecare frază trebuie să fie un soundbite – exagerez, desigur, dar nu foarte mult. Timpul oamenilor e foarte prețios așa că dacă i-am convins să-mi dea atenție timp de 30-40 de minute (deseori și mai mult) atunci trebuie să dau ceva în schimbul acestei atenții.

De-asta eu nu prea ascult decât o mână de podcasturi în care simt că are loc această filtrare serioasă și sinceră. În mod excepțional îmi pot dedica o oră să ascult ce-au discutat Gigel și Maricica atunci când și-au pus microfoanele în față, dar atunci Gigel și Maricica trebuie să fie niște asteroizi în flăcări ca să le iert momentele inevitabile de trăncăneală plicticoasă. În plus, nu mă interesează deloc viața personală a oamenilor – nici măcar a oamenilor pe care îi admir în diferite domenii.

Întâmplări de la înregistrări

Multe dintre secvențe sunt înregistrate a doua sau a treia oară, chiar dacă pare că am înregistrat pentru prima oară. Căci tot timpul se întâmplă câte ceva. Ba sună cineva la ușă, ba latră câinele, ba îmi sună telefonul, ba uit ce am de zis. Aș zice că 10-15% din fiecare episod e fake-new adică nu e spus așa pentru prima dată. Dar na, asta se întâmplă când n-ai tu un studio în care să poți înregistra. Eu înregistrez din camera fetiței mele, cu ursuleți și iepurași.

Audiența

Majoritatea oamenilor sunt destul de tineri – ceea ce m-a surprins în mod plăcut. Un episod are în medie 3-4000 de ascultări pe rețelele de podcast (Spotify, Apple etc.) și de curând și o mică audiență pe YouTube (6/700 vizualizări). Dar oamenii care descoperă podcastul se duc de regulă la început și îl ascultă de la cap la coadă. Așa că primele episoade au 20.000-30.000, următoarele 10-15.000 ș.a.m.d. E util din punctul ăsta de vedere că episoadele nu sunt legate de evenimente sau întâmplări concrete.

Promovare

Nu fac aproape nimic pentru a-l promova – mi-e rușine să spun. Mai pun din când în când câte o chestie pe Instagram, mai anunț pe Facebook că a apărut un episod, chestii de bază.

Editare și post-procesare

Acum că înregistrez și video editez totul în Final Cut Pro.

Peisajul podcasturilor din România

Sper să nu supăr pe nimeni, dar eu unul nu sunt dat pe spate de content-ul produs de podcasterimea românească. Există o mână care sunt foarte, foarte bune și serioase, On the record e desigur excepțional din punctul meu de vedere, dar foarte multe podcasturi se duc încet, încet pe ducă pentru că nu au o idee sau o misiune în spate. Acasă la Gigel, De vorbă cu Martinel – la un moment dat vedetele vor fi făcut turul tuturor podcasturilor și se ajunge la fundul sacului. Drept urmare, calitatea invitațiilor scade.

Motivația

Faptul că învăț eu însumi din ce citesc și ce pregătesc plus că există o mână de oameni care au decis să susțină acest podcast, fie pecuniar pe Patreon sau prin social media, și chestia asta mă măgulește foarte mult. Mă gândesc ca la parteneri în acest proiect.

Planuri

More of the same, deocamdată. Avem multe de făcut și multe de învățat așa că nu plănuiesc vreo schimbare majoră. La parteneriate nu-mi stă gândul, iar la audiență cu atât mai puțin.

Invitatul ideal

L-aș invita pe Cristian Tudor Popescu. Mi se pare că există o moralitate a jurnalismului care este în sine foarte interesantă. Jurnalistul trebuie să stea deoparte și nu prea, trebuie să fie imparțial dar să critice, să fie echilibrat dar radical etc. Genul ăsta de ambivalență este foarte productivă, sigur în cazul lui, și ar merita discutat mai pe îndelete într-un context filosofic. Din lume, ar fi tare să povestesc la un moment dat cu Slavoj Žižek. Poate mă supăr și-i trimit un mail!