[REC și la podcast] Raluca Anton: Mi-ar plăcea să îi aduc pe oameni mai aproape de demersul terapeutic. Mai aproape de normalizarea creșterii personale și a trecerii prin suferință pentru a ajunge acolo

Piața e invadată de informații din domeniul psihologiei și există mai multe podcasturi autohtone care abordează teme similare. Însă în 2018, când a lansat Raluca Anton podcastul său, formatul acesta de conținut nu era familiar și nevoia de informație era mare.

Jocurile minții este un podcast care abordează diferite teme, de la anxietate, la relații sau ordinea interioară. Subiectele vin natural, inspirate din ședințele de terapie și din viața personală a Ralucăi, iar sezoanele au alternat între episoade cu invitați sau unele scrise și narate de gazdă.

Raluca povestește că ideea podcastului i-a venit după ce a realizat că, deși avea zilele pline de ședințe de terapie, ajungea la puțini oameni și că nevoile comunității erau mai mari. Spune că formatul audio i s-a potrivit, iar bucuria simțită și feedbackul pozitiv o motivează să continue, deși nu mai e la fel de ușor ca la început să-și promoveze conținutul.

Îți dorește să-i aducă pe oameni mai aproape de demersul terapeutic așa că vă invităm să o ascultați, dar și să citiți pe larg povestea podcastului, mai jos.

Idee și primii pași

Podcastul a apărut în 2018. După o zi plină de ședințe de terapie în care am lucrat pe anxietate și mi-am dat seama că ziua a fost plină pentru mine, dar am lucrat cu 7 oameni, de fapt. Iar raportat la nevoile comunității asta era atât de puțin. Nu se făceau podcasturi atunci și tare m-am bucurat să văd suport din partea unui post de radio local. Atunci, ideea de podcast în sine era nouă. Acum, încearcă să aducă perspectiva unui alt specialist în domeniul psihologiei asupra suferinței, dar și bunăstării umane.

Emoții

Doar bucurie am simțit. Mie îmi place foarte mult să înregistrez voce. Mi se pare atât de intim acest demers de a intra în casele fizice și emoționale ale oamenilor fără a fi prezent vizual acolo, ci doar prin mesajul pe care îl transmiți. Eu cred că e greu să îi păcălești pe cei care doar te ascultă. Cu imaginea mai poți “fura” atenția celor care urmăresc, dar cu vocea cred că e mai dificil. Acum am emoții mai degrabă din perspectiva conținutului. Mi se pare că piață este invadată de informații în domeniul psihologiei și oricât îmi spun că această este perspectiva mea, cu vocea mea, nu pot să nu mă gandesc că e greu să mai ajungi la oamenii care au nevoie când opțiunile sunt atât de multe.

De la idee la publicare

Mie îmi place foarte mult să scriu așa că am momente în care scriu mai multe episoade sau perioada în care viața se întâmplă și nu apuc să scriu decât pe repede înainte. Nu sunt mulțumită de ultima variantă. Când scriu conținutul mie îmi place să mă scufund în idei și în ce simt pe măsură ce ele se desfășoară pe foaie. Cred că asta face diferența între mesajele transmise pur și simplu și mesajele transmise din și cu drag.

Formatul și temele

Am avut până acum două sezoane doar cu mine și două sezoane cu invitați: unul moderat de Carmen Sas de la Radio Cluj alături de colegă mea Adela Moldovan pe tematică relațiilor și unul cu invitați diverși, realizat în pandemie pe ideea de a învață să stăm cu noi înșine. Feedback-ul primit de la ascultători a fost că, în podcastul meu, își doresc să mă audă pe mine vorbind și transmițând informații așa că mă gândesc că voi merge, mai degrabă, în direcția această. Tematicile le aleg în funcție de….mine și ce simt că am nevoie să scriu în perioada respectivă. Cred că și acesta este unul dintre motivele pentru care mă simt aproape de ceea ce scriu și înregistrez.

Invitații

Când aleg invitații, îi aleg după ce simt (intuiție), iar când discuția stă pe loc am noroc de meseria pe care o am, de fapt. Acest mix între psihoterapie și predare de psihoterapie mă ajută să găsesc mereu subiecte pe care să le deschid sau să întorc cubul rubik al discuției pe mai multe laturi.

Lecții

Am învățat că voi avea mereu de învățat despre mine. Iar această cred că este lecția care mă surprinde mereu, dar pe care mă bucură, de fiecare dată, că o am.

Întâmplări de la înregistrări

Cele mai puțin obișnuite sunt cele în care nu mi se înregistrează episoadele deși am senzația că mă ocup de toate detaliile tehnici - colegii mei știu că eu ceva Karma tehnică pe care o duc în spate încă din primii ani de facultate :)) - niciodată nu găsim explicațiile logice ale acest întâmplări. Odată ce am învățat să văd lucrurile așa și să nu mă frustreze aceste situații, am putut să le primesc, cu mult mai multă ușurință, cu amuzament.

Audiența

Audiență este între 28 și 44 de ani, iar acest lucru este firesc dată fiind perioada din viața unui om - aceea în care își adresează întrebări cu privire la existența și sunt preocupați de bunăstare emoțională. Ce mi se pare interesant este că dacă inițial erau preponderent femei ascultătorii mei, acum procentele sunt mult mai echilibrate chiar dacă tot în favoarea femeilor - și asta vine cu logică ei dovedită de știință, femeile având o mai crescută dorința de a se descoperi din perspectiva emoțiilor.

Pe Spotify, podcastul a fost de câteva ori în top 5 cele mai ascultate podcasturi. Sunt tare bucuroasă că am avut ocazia să văd acest lucru.

Promovare

Așa îmi pare de rău că nu reușesc să îl promovez cum mi-aș dori. Eu fiind prinsă cu meseria mea, de fapt, podcastul este ceva ce fac din mare pasiune și, de cele mai multe ori, se pierde conținutul. Instagramul mă ajută cel mai mult.

Post-procesare

Am încercat să fac asta, dar este peste puterile mele. Mă ajută cineva cu aceste lucruri tehnice.

Podcasturi preferate

Huberman Lab și podcasturile de la DoR.

Peisajul podcasturilor în România

Eu cred că lucrurile vor funcționa ca orice este la început și cu care apoi oamenii încep să se obișnuiască. Se triaza produsele, se triaza specialiștii, se triaza vocile.

Motivația

Plăcerea de a scrie, de a înregistra și feedback-urile de la oameni.

Planuri

Mi-ar plăcea să îi aduc pe oameni mai aproape de demersul terapeutic. Mai aproape de normalizarea creșterii personale și a trecerii prin suferință pentru a ajunge acolo. Încă nu știu cum, dar ideea îmi sună bine :).

Invitatul ideal

Dalai Lama