[Vizite în inbox] Mădălina Cocea: Tot auzeam în presă „Cercetătorii britanici au descoperit că” și mă întrebam: ok, dar ce au descoperit ai noștri?

Titlul de „comunicator de știință” nu ți-l dă nimeni, ci ți-l iei singur. Sau cel puțin așa a procedat Mădălina Cocea, specialist în relații publice care a decis să se autoeduce în domeniul comunicării științifice și să popularizeze rezultatele cercetătorilor români, necunoscute în mare parte publicului și presei.

A pus bazele Romanian Science Digest în 2021, iar un an mai târziu l-a deschis publicului larg. Newsletterul săptămânal aduce abonaților noutăți științifice din România într-un format prietenos și ușor de înțeles. Audiența e formată din oameni curioși să afle ce se mai întâmplă în domeniu, jurnaliști, cercetători, dar și reprezentanți ai autorităților. Deși inițial a crescut rapid, newsletterul a atins un plafon, iar Mădălina spune că fără investiții suplimentare nici nu se va mai dezvolta foarte mult.

Mădălina face toate astea (spoiler alert: mai are un newsletter) pe lângă un job full time, așa că a învățat să fie eficientă. Mai jos, explică detaliat procesul prin care reduce semnificativ timpul dedicat editării newsletterului și ne dă și o serie de recomandări bune, pe care vă invităm să le cercetați.

Drumul spre expert în comunicare științifică

Am început să zic că sunt „comunicator de știință”, fără să mă fi numit nimeni în funcția asta. De altfel, acest domeniu nici nu exista în România acum 10 ani. Practic, lucram ca specialist în relații publice în universitate, scriind comunicate, organizând conferințe de presă și încercând să conving profesorii să nu dea „drept la replică” la orice articol din mass-media care nu le convenea. Însă simțeam că nu ajung la inima a ceea ce trebuie să fie comunicarea academică. Tot auzeam în presă „Cercetătorii britanici au descoperit că” / „Cercetătorii americani au descoperit că” și mă întrebam: ok, dar ce au descoperit ai noștri? Așa că, la zece ani după ce am terminat licența în jurnalism am urmat un master în fizică, care să mă ajute să ajung să pot începe măcar un dialog cu cercetătorii despre domeniul lor de studiu și rezultatele lor. M-am autoeducat în domeniul comunicării științei folosind resurse din străinătate, pentru că în România nu existau astfel de formări. Treptat, am început să lucrez cu echipe din zona de inovare științifică și tech și să le sprijin în a-și prezenta mesajul unui public nespecializat, fie potențiali parteneri de business, fie autorități, fie copii veniți să se joace în laboratoare. Așa că acum sunt „comunicator de știință”, dar am multe momente în care mă simt ca un impostor.

Povestea Romanian Science Digest

Am început Romanian Science Digest în vara lui 2021, ca o continuare a unei alte inițiative, din perioada pandemiei de Covid. De când se declanșase pandemia, „săpam” după cercetări românești legate de această boală, să fac un mic rezumat fiecărei cercetări și să le public pe o pagină web, pentru cei interesați. Voisem foarte mult să contribui și eu cumva, să fac ceva în toată nebunia instalată și mi s-a părut folositor să ajut jurnaliștii să identifice voci românești care pot contribui la dezbatere și să știe că există și cercetări, cifre și informații despre populația din România. Când s-a domolit criza, am oprit această monitorizare. Dar aveam deja un mecanism prin care urmăream noutățile de interes, aveam următori care fuseseră interesați de acest domeniu și am decis să continui proiectul, dar altfel: selectând săptămânal noutăți științifice din România. L-am trimis inițial unui cerc închis de oameni, apoi l-am lansat public în 2022.

Construcția newsletterului

Pentru fiecare număr săptămânal de newsletter citesc câteva sute de noutăți publicate pe site-urile universităților și instituțiilor de cercetare din România. Dintre toate acestea, mă interesează în special cele care prezintă rezultatele unor cercetări. Ignor toate știrile despre premii, saloane de inventică, olimpicii români, conferințe științifice unde specialiștii vorbesc cu alți specialiști, evenimente cu tăiere de panglică — mi se par subiecte fetișizate în spațiul public, un praf în ochi care ne ferește de a reflecta asupra stării educației și cercetării în România. Din câteva sute, rămân cu 3-7 noutăți interesante pe săptămână.

‘Durerile’ autorului de newsletter

Partea dificilă este să explic o cercetare astfel încât să fie ușor de înțeles pentru cei care nu sunt specialiști în domeniu. În primul rând, îmi este frică să nu greșesc. Apoi, numeroase texte care apar pe site-urile academice sunt scrise în termeni foarte tehnici sau sunt contaminate de limbajul proiectelor europene sau conțin o enumerare de obiective vagi. Simt că mi se scurge viața cu fiecare „a avut loc o dezbatere” sau „a prezentat rezultatele obținute în cadrul unui eveniment de multiplicare”. Elementul de wow se lasă uneori greu găsit. Am să dau un exemplu: citeam despre un proiect de cercetare pe site-ul ministerului și nu prea am înțeles nimic din descriere; am făcut click și am ajuns pe site-ul proiectului și din nou, nu reușeam să înțeleg cu ce se ocupă; am descărcat un raport cu rezultatele cercetării din proiect, avea vreo 30 de pagini, și undeva la final, în raport, se menționa că echipa depusese un brevet de invenție pentru o tehnică de inteligență artificială prin care puteau copia îmbrăcămintea și atitudinea dintr-o fotografie a unei persoane și „transla” aceste aspecte pe o fotografie a celei de-a doua persoane. Mi s-a părut spectaculos și am inclus informația în newsletter.

Frecvență

Trimit Romanian Science Digest o dată pe săptămână, în fiecare marți dimineață. Frecvența săptămânală îmi permite să includ suficiente noutăți cât să nu fie plictisitor, dar nu atât de multe încât să fie copleșitor.

Varianta rapidă pentru jurnaliști

De fapt e invers: mai întâi gândisem newsletterul ca pe un efort destinat jurnaliștilor care și-ar fi dorit să publice mai mult despre cercetarea din România, dar nu știau unde să găsească aceste informații. Îmi doream ca noutățile care ajungeau la ei să fie semințe de articole, astfel încât să se audă mai des în spațiul public „cercetătorii români au descoperit că…”. Avusesem deja un proof-of-concept după ce numeroase studii descoperite de mine în perioada Covid fuseseră preluate în presă, dar mi-am dat seama că pentru un jurnalist e prea târziu să primească noutăți doar o dată pe săptămână. Așa că atunci când găsesc ceva interesant, trimit imediat pe un grup de Telegram pentru jurnaliști, iar în newsletter apare o săptămână mai târziu. Sunt jurnaliști care mi-au spus că îi ajută foarte mult și deseori subiecte mai puțin cunoscute ajung pe un post național de radio sau televiziune. Chiar dacă a fost bine primit, nu sunt foarte mulți oameni pe acel grup și nu-mi dau seama dacă este din cauză că e un instrument inutil, o nevoie închipuită de mine, sau e o consecință a faptului că nu am făcut eforturi să îl promovez.

Abonații

Mi-am sondat recent cititorii și am avut câteva surprize: cei din categoria „publicul larg” îl citesc pentru că au fost plăcut surprinși să știe că se face și în România cercetare; jurnaliștii pentru a găsi subiecte interesante și neglijate; cercetătorii pentru a fi la curent cu ce se ocupă colegii lor din alte domenii; urmăritorii din domeniul privat sunt interesați de potențiale colaborări pe teme pe care le identifică astfel; și am și câțiva reprezentați de autorități publice și organisme de finanțare care mă urmăresc pentru că adun la un loc informații după care, la rândul lor, ar trebui să sape. Mi-ar plăcea ca acest newsletter să ajungă la acei oameni sceptici cu privire la știință, în speranța că le-ar mai reda încrederea în capacitatea cercetării de a ne îmbunătăți viața.

Cifre

Am un pic peste 1000 de abonați, cu o rată medie de deschidere de 50% și un click rate undeva în jur de 8%. Nu am instrumente sofisticate de măsurare a impactului. Inițial, numărul abonaților a crescut foarte rapid, dar simt că am atins un plafon de care nu voi reuși să trec fără să investesc resurse suplimentare, și sunt în căutare de parteneriate care să mă ajute cu asta.

Strategii de promovare

Strategia principală a fost să existe acest newsletter și să fiu constantă. Nu am luat nici o pauză, timp de un an. Pentru că deja investesc multe resurse personale în el și nu îmi aduce vreun venit, recunosc că am neglijat promovarea. Mai degrabă au venit alții spre mine: newsletterul Concentrat cu propuneri de colaborare, Mindcraft Stories cu ideea de a face o rubrică lunară sau Ambasada Franței care mi-a propus patronajul newsletterului. Ce fac special pentru promovare este să realizez câte un vizual pentru fiecare număr din newsletter cu trei noutăți principale, care să fie ușor de share-uit pe Facebook și Instagram. Acum experimentez în privat cu grafică generată de DallE și Stable Diffusion, astfel încât să fac vizualurile mai interesante și caut o modalitate să le animez ca să le pun pe TikTok.

Ceva ce a funcționat în promovare: parteneriate cu alte newslettere; ceva ce nu a funcționat: postări pe grupuri de Facebook.

Surprize

M-a surprins faptul că este citit de mult mai multe categorii de oameni decât m-am așteptat. Îmi închipuiam că va fi interesant pentru câțiva pasionați de știință și câțiva jurnaliști. Când mi-am rugat cititorii să îmi scrie să îmi spună cu ce îi ajută newsletterul, mi-am dat seama că imaginația mea a fost limitată și realitatea o depășește.

Lecții

De învățat, am învățat să fiu mai eficientă, explic mai jos cum.

Nu toate săptămânile mele sunt bune. Uneori, merg mai departe din inerție și pentru că abandonez foarte greu lucrurile începute. (E un defect). De cele mai multe ori, mă motivează faptul că am o viziune clară pentru acest newsletter — sau de fapt pentru cum văd eu promovarea inovației în România. Vreau să existe o platformă de unde pot fi descoperite cele mai interesante studii și rezultate în știință și tehnică. Cu un pic de investiții suplimentare, mi-ar plăcea să pot extinde newseltterul astfel încât să acopere nu doar cele câteva rezultate care sunt comunicate de instituții, ci să meargă direct la sursă, la articole științifice publicate și explicate pe înțelesul nespecialiștilor. Vreau să ne plictisim de cât de des auzim despre rezultatele cercetătorilor români, iar asta să impulsioneze cetățenii să ceară politicienilor mai multe investiții în cercetare.

Ingredientele pentru un newsletter bun

Nu cred că sunt un etalon bun, pentru că multe newslettere pe care eu le ignor sunt extrem de populare. De exemplu, nu mă intresează newsletterele care enumeră linkuri și noutăți deja viralizate, de pe site-uri care sunt ultra-citite și cu informații pe care oricum le mai aud din 5 surse. Mi se par prea facile și nu am suficientă viață pentru așa ceva. Le prețuiesc pe cele foarte nișate (de exemplu un newsletter care îmi trimite câte o poezie pe zi), pe cele cu eseuri personale (The Marginalian) și pe cele care curatoriază tehnologii care îmi sunt utile (Wonder Tools, Recomendo, trends.vc).

Tool-uri

Sunt pasionată de automatizare. Din punctul meu de vedere, dacă un robot poate să-ți facă munca, lasă-l să ți-o facă. Și pentru că Romanian Science Digest este un proiect pe care îl susțin pe lângă un job full time și munca de consultanță în comunicare, am optimizat cât am putut.

Folosesc un RSS reader, Inoreader, pentru a monitoriza noutăți din 281 de surse: universități, instituții de cercetare, academie, proiecte europene, conturi de social media, și alerte de Google. Scanez noutățile zilnic și pe cele interesante le marchez cu o steluță, moment în care se trimit automat în două locuri: pe canalul de Telegram pentru jurnaliști și într-un Google Sheet al meu. Acolo, în Google Sheet, intru o dată pe săptămână, văd doar noutățile selectate de mine și le scriu un rezumat mai ușor de înțeles pentru publicul larg. Am învățat să scriu niște cod ca să meargă mai rapid tot acest proces, iar de câteva luni folosesc și am intregat și OpenAI în sheet-ul meu ca să mă ajute cu rezumatele noutăților științifice. Cu încă o bucățică de cod, fiecare noutate selectată este transferată spre un feed RSS, pe baza căruia se generează un email în MailChimp, pregătit să plece marți la 8 dimineața. Mai petrec în Google Sheet încă 5-10 minute în plus ca să stabilesc cum să fie vizualul care va fi postat pe social media: ce noutăți sunt incluse și ce imagine reprezentativă aleg. Tagurile conturilor de social media pentru sursa fiecărei noutăți se extrag singure, pe baza linkului. Apoi, am un buton care trimite toate informațiile într-o platformă no-code, Make, de unde se creează automat vizualul în diverse formate, se generează textele pentru postări și se trimit pe Facebook, Instagram și LinkedIn la câteva minute după ce este publicat newsletterul. În mod ideal, de când mi-am pus la punct acest sistem, încerc să nu aloc mai mult de o oră pe săptămână pentru editarea newsletterului.

Inspirație & recomandări

M-a inspirat un mailing list de la Science Media Centre of Canada, care curatoriază cele mai interesante studii canadiene despre Covid-19. Ideea de a prezenta vizual câteva noutăți a fost inspirată de EurekAlert, un portal de știință.

Am să fiu ca un politician care profită de întrebarea cu newsletterele și recomandă șase. Newsletterele pe care le citesc negreșit sunt #cafeluțăpoem și Scherzando, ambele de poezie; Iașul nostru, un newsletter local din Iași; Vast & Curious, cu opinii și interviuri originale; punct comm de la agenția de comunicare Crafters. Și ca să fiu politician până la capăt, am să-mi recomand și propriul (celălalt) newsletter, care se cheamă Știință și comunicare, și care conține articole și instrumente utile pentru cei ce lucrează în domeniile de știință și tehnologie și care sunt interesați să își facă munca mai vizibilă.