Cele mai mari invenții sunt uneori accidentale. Așa se întâmplă și în artă, când descoperi o perspectivă nouă din întâmplare, lucrând la altceva. E cazul proiectului fotografic “Les femmes aux fleurs”, care a luat naștere când Felicia Simion se uita la imaginile cu locuitorii din Dăbuleni, dintr-un folder mai vechi. A observat că bunicile fotografiate purtau haine înflorate și s-a hotărât să le dedice o serie.
Numele proiectului a venit natural, ca o frază armonioasă care exprima esența: duioșie și sinceritate. Cu studii în Etnologie, antropologie culturală și folclor, Felicia spune că motivele florale și cosmice au existat mereu în vestimentația populației, chiar dacă s-au transformat în timp, și că femeile le poartă cu drag și asumare.
Chiar dacă începutul a fost o întâmplare, Feliciei i-ar plăcea să continue proiectul și să meargă în diferite zone ale țării și pentru a documenta felul în care apar elementele naturale transpuse pe haine.
Mai multe detalii despre proiect și dar și frumoasele imagini cu bunicile înflorate, găsiți mai jos.
Cum s-a născut “Les femmes aux fleurs”
“Les femmes aux fleurs” a pornit dintr-o observație, de fapt ulterioară realizării fotografiilor. Proiectul își are originea într-un alt proiect, “Wasteland”, o serie de imagini cu locuitori din Dăbuleni, peste care am suprapus nisip, pentru a sublinia procesul de deșertificare a zonei respective. Într-o joacă de aducere-aminte, am intrat în folder-ul fotografiilor cu pricina și le-am redescoperit pe bunici, observând că toate purtau, la momentul fotografierii, haine înflorate. Așa mi-a venit ideea de a încropi colaje, pornind de la laitmotivul florilor de pe haine.
Bunica, muza proiectului
Dintotdeauna am văzut-o pe bunica în haine cu flori – fie că era în gospodărie, trebăluind, fie că ieșea (rar) la oraș. Nu am conștientizat acest lucru până la realizarea proiectului, însă am în plan să vorbesc un pic cu ea despre alegeri vestimentare.
Cum ai convins bunicile
Așa cum am menționat mai sus, portretele cu bunici fac parte dintr-o altă serie, realizată anul tre-cut la Dăbuleni. Bunicile respective au răspuns – literalmente – unui call – de pe uliță – la invitația de a fi fotografiate, cu inima deschisă și cu încredere în mine. M-a uimit puterea lor de ex-presie, pe care au afișat-o aproape instant atunci când au venit în fața aparatului de fotografiat. Nu am avut nicio dificultate în toată – scurta – colaborare, și sper ca, ulterior, acestea să se fi bucurat de imaginile rezultate.
Joacă transformată în proiect
Fotografiile au fost realizate pe parcursul unei zile, iar prelucrarea – editarea colajelor – a fost aproape instantanee; atunci când știi exact ce cauți, lucrurile curg frumos. Am fost și eu, la rându-mi, surprinsă de omogenitatea seriei, punând una lângă cealaltă imaginile. Ceea ce a pornit dintr-o joacă, de la o idee simplă, s-a transformat într-un mic proiect, iar asta mi-a adus bucurie.
Estetica și inspirația
La momentul alegerii temei, am fost inspirată fix de vestimentația bunicuțelor, pe care am urmărit-o cu nostalgie față de propria-mi copilărie. Mi-am dorit ca privitorii să le privească pe personajele din imagini cu blândețe și respect pentru tot ce înseamnă rolul de femeie/bunică, așa cum a fost el reprezentat în viețile lor.
Titlul
Am ales titlul aproape în mod instant după ce am realizat colajele, având ca opțiune principală limba franceză, pentru felul în care curg cele patru cuvinte alăturate. Mi-a părut exact că sună exact ca sentimentul și emoția pe care doream să le transmit – duios și sincer.
Natura pe corp
Cred că dintotdeauna ne-am purtat natura pe corp – motive naturale, fie ele florale sau cosmice, spre exemplu, au existat mereu reprezentate în vestimentația unei populații. Precum hainele însele, ele s-au transformat – nu mai sunt la fel de geometrice și de abstractizate – însă cred că simbolismul lor e tot acolo, în detalii, iar femeile le poartă cu drag și asumare.
Te-a schimbat maternitatea?
Cu siguranță. M-am apropiat foarte tare – și mai mult decât înainte – de temele feminității, pre-cum și ale maternității. Mă intrigă relațiile familiale, dar și comunitare. Cred că eu însămi m-am transformat enorm în acești ani și asta se reflectă și în fotografii și în modul – dacă îi pot spune astfel – maternal în care mă apropii de o temă anume.
Planuri
Mi-ar plăcea să continui proiectul, mergând în diferite zone ale țării și documentând chipuri, precum și felul în care ne îmbracă, actualmente, elementele naturale transpuse pe haine.
Recomandare pentru fanii proiectului
Le-aș recomanda să urmărească diverse platforme de fotografie contemporană (LensCulture, Fis-heye, FeatureShoot), unde pot fi surprinși de noutate și creativitate artistică.
