Momentele de criză pot constitui ocazii de regândire a perspectivei. Iar asta se întâmplă și în arhitectura din România în 2023, crede Anda Zota, redactor șef igloo: cumpărătorii răspund altor nevoi, sunt mult mai atenți la investițiile lor, ceea ce face ca arhitectura să răspundă mult mai dedicat acestora. Asta face și revista igloo de 21 de ani: analizează critic habitatul românesc în continuă transformare și încearcă să ofere instrumente de înțelegere a spațiului, în toate formele sale posibile.
Revista a avut încă de la început o componentă critică importantă, care, în momentul apariției, era esențială. În prezent ne străduim să recâștigăm aceste valori ale profesiei și să expunem exemple de bună practică, menținând viu conceptul editorial conturat încă de la începuturi: un canvas, o suprafață albă, neutră, care valorifică arhitectura (și teritoriile ei adiacente), spune Anda Zota.
Vorbim în continuare cu Anda despre începuturile revistei și transformările sale, în cei 21 de ani de existență, planurile pentru 2023, relația românilor cu spațiul și perspectiva lor asupra frumosului.
Bilanț igloo la 21 de ani
La prima apariție, revista se numea „Habitat. Tehnici de autoapărare împotriva pseudoarhitecturii și pseudoartei” și ce e amuzant e că o găseai în biblioteca multor iubitori de arte marțiale, care o cumpărau pentru titlu. La un moment dat și-a schimbat numele în igloo, neputând înregistra marca inițială. Ani mai târziu, igloo a devenit un gest cultural local de referință. Cred că ăsta rămâne un obiectiv constant pentru noi: acela al educării vizuale, al susținerii profesiei și protagoniștilor care o practică cu multă diligență, dar și al deschiderii către public a unui domeniu ce pare uneori ermetic, deși e permanent prezent în viețile noastre. Asta a presupus să ne aplecăm atenția asupra multiplelor segmente conexe ale universului creativ, iar acum, în sumarul revistei, găsești rubrici despre design, despre sustenabilitate, expoziții de artă, scrieri de specialitate, interviuri, cât și celebra secțiune #degustbun, o călătorie a simțurilor, culinară și arhitecturală deopotrivă. Prin tot ceea ce scriem încercăm de fapt să oferim instrumente de „citire”, deci de înțelegere, a spațiului, în toate formele sale posibile (și chiar imposibile).
Revista a avut încă de la început o componentă critică importantă, care, în momentul apariției, era esențială. Azi simt că s-a diluat viziunea de ansamblu în ceea ce privește mediul construit, cel puțin asta observăm când ne uităm la felul în care se dezvoltă orașele. În prezent ne străduim să recâștigăm aceste valori ale profesiei și să expunem exemple de bună practică, menținând viu conceptul editorial conturat încă de la începuturi: un canvas, o suprafață albă, neutră, care valorifică arhitectura (și teritoriile ei adiacente).
Schimbări
Când a apărut, în 2001, revista era lunară. Treptat, ritmul s-a schimbat, iar de câțiva ani v-am obișnuit cu 6 numere pe an, fiecare extrem de consistent. Cred că unul dintre cele mai importante momente a fost acela al apariției colecțiilor de cărți și albume igloo, adică atunci când editura a prins contur și a început să dezvolte proiecte editoriale și culturale complexe. Nu ne-am raportat niciodată la piață în mod convențional, fiind convinși că cititorii noștri nu sunt valoroși strict din punct de vedere numeric, ci mai degrabă pentru că sunt definiți de o apetență pentru descoperirea arhitecturii și a designului, pe larg și în detaliu.
Ceea ce a dictat, în schimb, evoluția revistei a fost încrederea noastră, aparent anacronică, în importanța printului, care ne-a determinat să transformăm conținutul editorial într-unul valoros. Practic, revista și-a mărit în timp formatul, sumarul a fost constant restructurat și, astfel, ea a devenit un obiect de colecție, cu o grafică contemporană, atent ilustrată. E important nu doar să urmărim preocupările publicului, ci și să nu ne plictisim noi înșine creând revista asta.
Misiunea igloo pe piața din România
igloo e un reper pentru profesie, asta e clar. E una dintre puținele reviste care au continuat neîntrerupt să emită în toți acești ani, și asta datorită structurii editoriale diverse, care ilustrează multifațetat profesia. Mă bucur că anul acesta întregul conținut e însoțit de o grafică fresh, actuală, care sugerează preocuparea noastră constantă pentru nou.
Provocări
Fiecare număr al revistei e o (mare) provocare, fiecare album se trimite în tipar după nopți întregi petrecute la redacție. Norocul este că sunt înconjurată de o echipă extrem de dedicată, ceea ce îmi aduce multă împlinire la final de zi. În 2022, doar lucruri bune: relansarea igloo-ului într-o nouă identitate grafică, albumul Pitoresc mediteraneean în arhitectura Bucureștiului interbelic, popularul volum Soft City. Densitate, diversitate și proximitate pentru viața urbană și întâlnirea cu David Sim, Drept de Cetate. De la „orașul-lume” la „orașul sfertului de oră și conferința lui Carlos Moreno la București, printre altele. Și o comunitate de cititori care crește de la lună la lună.
Cititorii
Profilul cititorilor nu cred că s-a schimbat în timp, cum, de altfel, nu s-au schimbat în mod fundamental nici preocupările noastre. Am lucrat la a ne apropia de un număr mai mare de abonați care să găsească interesantă structura editorială și să ne deschidem frontierele către publicul mai larg cu un alt layer editorial care să răspundă felului în care informația este accesată în prezent: site-ul igloo.ro.
La început (adică în 2015), pe site erau postate articolele din revistă, ca un fel de clonă digitală. Acum lucrăm la a-l dezvolta într-un instrument din ce în ce mai amplu și mai dinamic, cu alte subiecte decât cele din print, iar fiindcă este un mediu atât de diferit, ne permite să putem realiza materiale din ce în ce mai diverse și substanțiale, ajutați, desigur, și de platformele de social media, tot mai active și ele.
Piața de design & arhitectură în 2023
E un moment bun pentru arhitectură. Criza (sau iminența ei) a produs o reverberație puternică, iar investitorii au făcut un pas în spate. Și asta, cred eu, este excelent, deoarece aduce cu sine o privire critică asupra felului în care se construiește; în momente de criză, cumpărătorii răspund altor nevoi, sunt mult mai atenți la investițiile lor, ceea ce face ca arhitectura să răspundă mult mai dedicat acestora.
Trenduri
Nu cred în trenduri. Cred, în schimb, în gândirea sustenabilă, în reutilizări smart, în materiale cu povești, în amosfere imersive.
Cum s-a schimbat relația oamenilor cu spațiul
Tocmai asta încercăm să facem, să avem o contribuție substanțială asupra felului în care, pe plan local, se trasează legăturile între aceste instanțe. Eu am crescut cu revista igloo, o urmăream constant în facultate și era un mediu important de unde învățam despre practica locală. Acum, lucrând în acest context, realizez cât de importantă este misiunea. Înțelegi frumosul abia atunci când îl studiezi, când îi cuprinzi complexitatea. Viziunea românilor asupra frumosului? WIP.
Spațiul public, în mod ideal
Îmi place mult ideea aproape filosofică prin care privești spațiul public ca pe un „al treilea loc” (the third place), acel liant între medii, unde poți coagula comunități. Cred că îmbunătățirea mediului urban poate aduce beneficii majore vieții individuale, deoarece te aduce împreună cu ceilalți și simți că poți aparține unui loc. De ce e nevoie pentru asta? De multe: în primul rând, de o bună colaborare între profesioniști și administrațiile publice, apoi, de multe studii de fezabilitate și, de ce nu, de implementarea unor proiecte la scară mai mică, ce au puterea de a porni și testa direcții care pot fi, apoi, multiplicate larg. Rețeta nu e deloc complicată, mai ales că e deja funcțională în marea majoritate a orașelor europene.
Planuri pentru următorii 21 de ani
Apropo de ceea ce întrebai mai devreme, un plan pentru următorii 20 de ani este să aducem sub o umbrelă comună toate aceste inițiative care activează spații publice. Iar pe termen mai scurt: în 2023 pregătim un podcast în continuarea rubricii „Femei în arhitectură”, care s-a bucurat de o receptare extrem de entuziastă, traducem un titlu remarcabil de teorie a urbanismului (de Françoise Choay) și continuăm cercetarea de patrimoniu Pitoresc mediteraneean în arhitectura Bucureștiului interbelic.
