Dacă ați prelungit odihna de final/început de an și ați deschis Facebook mai târziu, dacă n-ați avut chef să citiți postări, ci doar să dați like la poze cu brazi și artificii, dar și dacă ați citit și v-ați simțit copleșiți de toate părerile despre filmul „Teambuilding”, iată, facem un fel de sinteză, în măsura în care așa ce ceva e posibil.
Context
Comedia „Teambuilding”, lansată în cinematografe în 2022, a devenit filmul cu cele mai multe încasări din istoria box-office-ului autohton. În regia lui Matei Dima, Cosmin Nedelcu (Micutzu) și Alex Coteț, filmul a generat până la ora scrierii articolului încasări de 23,4 milioane de lei și cel puțin la fel de multe păreri în social media.
Până recent, recordul la box-office era deținut de „Avatar” (2009), cu încasări de 20,1 milioane, întrecut doar de „Avatar: Calea apei” (2022), cu 20,9 milioane de lei.
La finalul anului, „Teambuilding” a devenit disponibil și pe Netflix, moment în care a apărut și valul de reacții online. Nici Moise nu putea împărți românii în tabere atât de înverșunate. Pe de o parte, e criticat umorul facil al peliculei, sinonim cu decăderea nației pentru unii, pe de alta, e apreciat succesul la public, neegalat până acum de o producție autohtonă și bazat exclusiv pe o investiție privată.
Ce ar fi fost dacă n-ar fi fost pe „Netlix” nu știm, dar avem deja suficiente dileme. Încercăm să le luminăm pe rând și le dăm întâi cuvântul celor chiar se pricep la industria filmului.
„Un moment istoric” și „o intrare în normalitate”
Regizorul și producătorul de film Tudor Giurgiu amintește cât de dificil este să realizezi un astfel de proiect, cât risc financiar presupune și câți ani de muncă sunt în spate, în care realizatorii au căutat și încercat formule care să placă publicului. Desigur, nu e un film perfect, dar este un moment istoric, crede Giurgiu.
Criticul de teatru Iulia Popovici le răspunde celor care spun că filmul e făcut cu și de amatori, amintind că majoritatea celor implicați sunt absolvenți de UNATC și că, la urma urmei, nu ai nevoie de o diplomă să faci istorie într-un domeniu.
Jurnalistul şi criticul de film Ionuţ Mareş este de partea celor care nu au apreciat umorul filmului, însă explică pe larg succesul acestuia și spune că este „o intrare a cinematografiei române într-o normalitate pe care alte industrii cinematografice europene, mai dezvoltate, o trăiesc de mult timp”.
Ce a vrut să spună autorul
Râdem, glumim, dar facem și analize serioase. Dacă mulți s-au limitat la a spune dacă le-a plăcut sau nu și de ce, au fost și cei, mai puțini, care au luat filmul la puricat din perspectivă ideologică. Ștefan Baghiu, critic literar, Asistent dr. la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, spune că „Teambuilding” aduce o critică capitalismului corporatist și că, deși încearcă să se poziționeze ca progresist, propune, de fapt, o soluție național conservatoare la problemele angajatului contemporan.
Prozatorul Ionuț Chiva preia ștafeta și oferă și el un manual de utilizare ideologică pentru film, văzându-l mai degrabă ca pe o critică hipioată.
Într-o notă mai ironică, scriitorul Alex Tocilescu amintește că măsura elitismului ține doar de perioada istorică în care ești.
Nu știu, nu mă uit, și nici în teambuilding nu merg
Ca în orice dezbatere online, sunt și cei care se țin departe, dar în același timp aproape.
Sau cei care s-ar uita, dar preferă să facă satiră la satiră.
Kind reminder să luați filmul și viața cu un dram de umor, empatie și mai puțină înverșunare în 2023. Și să ne spuneți ce credeți. Glumim. S-a spus suficient.
