[Punct. Și de la capăt] Dan Coman: Mi-am reamintit că empatia și generozitatea sunt armele cele mai bune cu care să ieși în lume, iar entuziasmul e cea mai bună strategie de a face lumea încăpătoare pentru toți

După un 2021 straniu pentru toți, deci și pentru el, scriitorul Dan Coman și-a dorit un an fără vreun proiect literar nou, doar cu job, leneveli la cafea și ieșiri cu familia și prietenii. Nu i-a ieșit în 2022, așa încât acum, la final de an, are aceeași dorință pentru anul care vine. În schimb, a visat să fie fericit și să se entuziasmeze mai des, iar pe acestea le-a simțit și le-a trăit. A continuat să se lupte, fără izbândă, cu două vicii - fumatul și timpul petrecut pe rețelele de socializare -, dar a reușit să se reîntoarcă la unul dintre obiceiurile bune din adolescență. De care se ține, zi de zi.

"Am reluat un obicei pe care l-am mai avut doar în adolescență – cel de a ține un jurnal. Zi de zi, notând cu acribie întâmplări și gesturi și gânduri. A (re)început să-mi placă momentul de la capătul zilei în care las totul baltă și mă aplec deasupra caietului ca un contabil sârguincios".

Dan Coman preferă să se ascundă la început de cărțile pe care publică, măcar o vreme, cât să scape de senzația că ar fi putut să scrie mai bine, mai curajos, mai inteligent. Anul acesta, a adus în lumea literară volumul „Ce preferi?”, în a cărui scriere a pornit de la texte și personaje create pentru proiectele editoriale la care a lucrat în anii de pandemie. Pentru Dan, cuvântul anului 2022 este „entuziasm”.

Cum te-a găsit începutul de an

Speram să mă pot liniști și să mă bucur de viață. După un 2021 straniu și enervant, mă simțeam obosit și surescitat și-mi doream mult de tot un an în care să nu am niciun proiect (literar) – doar să lenevesc la cafea, să-mi mențin entuziasmul la job, să ies cu familia și prietenii, să mă ocup exclusiv de cărțile altora.

Dar de visat, ce visai. Și ce ți-a ieșit

Ca la începutul fiecărui an, am visat să fiu fericit (am fost). Am vrut să renunț treptat la timpul petrecut pe rețelele de socializare și să trăiesc cât mai mult în viața reală – (n-a ieșit). Să fumez mai puțin (dimpotrivă). Să mă entuziasmez mai des (bifat), să am mai mare încredere în mine (aici am reușit doar pe jumătate), să mă implic civic mai mult (n-a ieșit). Surprizele cele mai mari au fost în viața personală – acolo unde s-au și epuizat. Doar că viața personală are limitele ei, așa că am fost nevoit să ies întruna și să reiau luptele cu morile de vânt. Obositoare-s luptele astea! Și frustrante.

Revolte din 2022

Cred că lucrul ăsta mă revoltă cel mai tare - faptul că, mai ales la nivel administrativ (primării &consilii județene, justiție, educație), lucrurile au evoluat și s-au îmbunătățit (aproape) exclusiv la nivel discursiv. Practic însă, experiențele din teren sunt inenarabile – nici măcar în literatură nu le poți folosi, ar părea prea grotești și ar da senzația că autorul a îngroșat nepermis de mult situațiile absurde din viața de zi cu zi.

Credit foto: Ema Cojocaru

Viața post-pandemie

Nu știu alții cum sunt, dar eu am rămas cu sechele din pandemia asta. Încă resimt presiunea și frica (tresar când tușește cineva, dezinfectez tot ce prind, evit spațiile aglomerate). În același timp, cum lucrurile au reînceput să funcționeze, am reînceput să învăț să am încredere. Și mi-am reamintit că empatia și generozitatea sunt armele cele mai bune cu care să ieși în lume, iar entuziasmul e cea mai bună strategie de a face lumea încăpătoare pentru toți.

Dacă 2022 ar fi fost o poezie, care ar fi fost primul vers din aceasta

Sunt un bărbat îndrăgostit care are probleme cu scrisul (MMH)

Credit foto: Rafal Komorowski

Cum s-a lăsat scrisă „Ce preferi?”

Inițial am scris în 2020 niște fragmente pentru Izolare, proiectul Alexandrei Rusu de la Nemira, un ebook cu texte despre viața-n pandemie. Apoi am reluat câteva dintre personaje și am mai scris niște povești pentru proiectul lui Radu Afrim de la Craiova, Inimă și alte preparate din carne - iar în 2021 o povestire nouă, tot pentru Afrim, care-a intrat în spectacolul Câine cu om/câine fără om. Între timp am mai scris câteva povestiri la comandă – una pentru proiectul lui Robert Bălan, Am 18 ani, câteva texte pentru Dilema, o povestire pentru un prieten, două povești pe care-a fost musai să le scriu (în urma unui pariu pierdut). Însă abia la finalul acestei veri am strâns toate materialele și am început să mixez. Sigur, am schimbat mult, textele din carte nu mai au același rol ca în proiectele pentru care au fost scrise, iar personajele au căpătat cu totul altă consistență între paginile cărții.

Părerile primilor oameni care au citit-o

În manuscris au citit-o aceeași trei oameni care fac asta întotdeauna pentru mine – normal că dacă feedbackul lor n-ar fi fost bun, n-aș fi publicat-o.
Însă imediat ce a apărut am așteptat cu sufletul la gură reacția unor oameni pe care nu-i cunosc personal, dar la care țin mult (ca cititori) – și când reacțiile lor au venit (și-au fost entuziasmate) m-am simțit un scriitor împlinit.

După ce publici o carte nouă

De fiecare dată după ce public o carte prefer ca o vreme să nu mai știu nimic despre ea. Măcar câteva luni – cât să scap de senzația (care apare mereu, după fiecare carte) că aș fi putut să o scriu mai bine, că aș fi putut fi mai curajos și mai inteligent ca autor.

Ce au spus cititorii despre „Ce preferi?”

Din moment ce accepți să publici, îți asumi toate tipurile de reacții. De la „cea mai bună carte scrisă anul ăsta în ro” la „cred că nici autorul nu știe ce-a vrut să spună”. E interesant, distractiv și foarte complicat – dar tocmai asta face ca literatura să fie atât de mișto.

Credit foto: Radu Afrim

Alte proiecte semnificative

Proiectul la care țin cel mai mult (și care încă nu a ieșit, dar sper ca asta să se întâmple curând) e un proiect gândit tot împreună cu Radu Afrim – un spectacol de teatru care sper să se concretizeze și să aibă premiera la Bistrița, undeva la începutul anului viitor. Radu nu e doar un regizor extraordinar, dar și un om care face enorm pentru comunitate – de data asta pentru Bistrița. A adus gala Uniter aici, pregătește un spectacol nou care va fi produs de Palatul Culturii, susține crearea unui teatru profesionist la Bistrița, un teatru de care orașul ar avea mare, mare nevoie.

Cea mai frumoasă vacanță

Vacanța de vară, ca de obicei! Două luni la casa de la țară a părinților mei, bucurându-mă din plin de liniște, cărți și odihnă.

Trendurile care te-au enervat cel mai mult

Singurele care mă enervează sunt trendurile din literatură. Pentru că păcălesc. Pentru că le dau unora iluzia că schimbă radical lucrurile și că orice altceva în afara trendului resprectiv e o tâmpenie. Unii (puțini) reușesc să evite această capcană, alții dispar pentru totdeauna în ea.

Noi obiceiuri și rutine

Am reluat un obicei pe care l-am mai avut doar în adolescență – cel de a ține un jurnal. Zi de zi, notând cu acribie întâmplări și gesturi și gânduri. A (re)început să-mi placă momentul de la capătul zilei în care las totul baltă și mă aplec deasupra caietului ca un contabil sârguincios.

Credit foto: D. Sidor

Cele mai grele momente

Sunt momente în care îți dai seama că oamenii pe care-i iubești (și care te-au iubit) nu te mai suportă. Mai apoi dispari cu totul din mintea lor și mintea ta e singurul loc în care-i mai poți întâlni. N-am știut niciodată cum să fac față acestor plecări (așa că de fiecare dată am acționat iresponsabil și total ineficient).

Cea mai fericită perioadă din an

Finalul verii. Când am început să lucrez la Ce preferi. Singurătatea acumulată-n tot restul anului a dispărut treptat și a făcut loc plăcerii și entuziasmului.

Cartea despre care s-a vorbit cel mai mult în jurul tău

Abraxas, romanul lui Bogdan Alexandru Stănescu. O carte fabuloasă, sofisticată și mega inteligentă, scrisă impecabil – o carte la care, cred, toți cei din generația mea am visat – așa că entuziasmul și discuțiile despre ea au fost pe măsură.

Credit foto: Radu Afrim

Ce te-a obosit din spațiul public

Același lucru care mă irită de ani buni: lumea cu susu-n jos, inversarea valorilor, incapacitatea, frustrarea de a nu putea face nimic.

Cele mai importante lecții pe care le iei cu tine din anul ăsta

Lecția 1: Dăruind vei dobândi
Lecția 2: Serotonină
Lecția 3: Vezi mai jos: dragostea.
Ce preferi?

Cuvântul anului 2022

Entuziasm.

Cum crezi că va fi viața în următorul an

La fel de fragilă și fragmentată, la fel de enervantă, cu la fel de multe bucurii și visuri. Poate doar pe plan politic lucrurile se vor schimba – în sensul că acolo viața va deveni tot mai plictisitoare și atât de lipsită de consistență încât va fi imposibil de găsit vreo noimă. Cât despre o Românie educată - cu 2 % din PIB singura variantă e să ne vedem fiecare cât mai bine de treabă în zona lui – e singura variantă de a urni lucrurile.

Ce planuri ai pentru 2023

Sper să mă pot liniști și să mă bucur de viață. Îmi doresc mult un an în care să nu am niciun proiect (literar) – visez doar să lenevesc la cafea, să-mi mențin entuziasmul la job, să ies cu familia și prietenii, să mă ocup exclusiv de cărțile altora.