[De urmărit] Ana Rubeli: Nu poți salva ceea ce nu cunoști. De ce este importantă această casă care arată bine într-o poză pe Instagram?

Pentru toți cei care pășesc prin orașe cu curiozitate și ochii la clădiri, nu doar la telefoane, există cărți de istorie și patrimoniu, dar și oameni care fac înțelegerea mai facilă. Ana Rubeli spune poveștile ascunse și uneori uitate ale patrimoniului. Deși rezultatul este user-friendly, în spate este multă muncă de documentare și de îmbunărățire a tehnicii fotografice, dar și o responsabilitate față de comunitate.

De profesie actuar, cu studii în finanțe și comunicare, Ana Rubeli se definește ca storyteller cultural. A creat contul de Instagram @Aiciastat din propriile sale căutări și descoperiri suprinzătoare. Numele este inspirat de plăcuțele pe care le vedem pe clădiri pentru a marca locuri unde au trăit și creat artiști.

Ana nu s-a limitat la postări frumoase pe social media, care ajung la zeci de mii de persoane, ci a creat și o asociație culturală, a organizat evenimente și recitaluri și a pus la cale vânători de comori sau tururi ghidate. Privește totul ca o joacă și un liant între oameni și locuri. Comunitatea a crescut organic, ceea ce arată nu doar că face o treabă bună, ci că există și interes pentru poveștile culturale spuse bine.

Vă invităm să descopetiți cine, unde a stat și să citiți povestea unui proiect crescut cu pasiune și responsabilitate.

Omul din spatele contului

Sunt un actuar îndrăgostit de patrimoniu. Am studiat finanțele în paralel cu studiile comunicării, și apoi am studiat un master în științele actuariatului în Olanda, domeniu în care profesez de 13 ani. E o meserie rară și interesantă, mă “joc” cu probabiltăți, calcule statistice și matematice complexe, mi-am luat multiple certificări și am construit o echipă frumoasă de actuari înainte de a intra în concediul de maternitate. Am 2 copii și 2 pisici și pentru că mi se părea că am și de 2 ori timpul standard, am mai finalizat în vară un master de Patrimoniu la Universitatea din București. Asta ca să confirm teoria prietenilor mei că sunt veșnic studentă. Masterul m-a ajutat să teoretizez proiectul #Aiciastat început acum mai bine de 4 ani, un muzeu virtual al patrimoniului românesc, prin care mi-am propus să contribui la reînnodarea legăturii afective între oameni și orașele lor.

Începuturile contului @Aiciastat

Am creat contul de Instagram @aiciastat în octombrie 2018, am avut un impuls în timp ce căutam conacul abandonat al lui Duiliu Zamfirescu în zona viticolă a Vrancei. În monografia comunei Cotești, în care ne aflam, am descoperit câteva indicii (vagi) despre acest conac și am pornit în explorare. În timp ce îl căutam și întrebam sătenii în stânga și în dreapta am dat de un conac splendid, abandonat dar foarte bine conservat. Am intrat în curtea lui și m-a cucerit felul în care îl îmbrățișa lumina și vegetația de octombrie. Localnicii ne-au spus că era conacul unui anume boier Mătăsaru, la vremea lui „un om tare bun”. Aceasta a devenit astfel prima postare #Aiciastat. Iar conacul lui Duiliu Zamfirescu a fost a doua postare, pentru că da, l-am găsit și pe el până la urmă.

Sintagma cheie „aiciastat” se sedimentase însă de ceva vreme în mintea mea, mi se părea “catchy” și rezona foarte bine cu pasiunile mele. Asta deoarece am fost dintotdeauna atrasă de clădirile marcate prin plăcuțe memorial care încep prin: “Aici a locuit artistul…” sau “Aici a scris poetul…”. Așa că am decis să îmi încep fiecare postare cu #Aiciastat, “un hashtag de patrimoniu”. Dincolo de acest aspect, mărturisesc că nu am avut la început un plan bine definit. Tot ce știam era că voiam să inserez în online și o componentă culturală, să contribui la o nișă orientată către patrimoniu și valorile sale și să continui să îmi spun poveștile pe care le spuneam înainte pe contul meu personal detașându-mă pe mine ca persoană și, în schimb, conferind personalitate clădirilor.

Evoluție

Cred că cel mai vizibil, uitându-mă în spate, este că am crescut calitatea fotografiilor, deoarece ele au fost principalul punct de atracție. În timp am publicat și video-uri tip IGTV, iar acum reel-uri. Mi se pare fantastic faptul că prin reel-urile pe care le creez ofer oportunitatea caselor să aibă 15 secunde de glorie în online, făcând o paralelă cu teoria celor „15 minutes of fame” a lui Andy Warhol.

După contul de Instagram a urmat blogul, pe care l-am lansat în aprilie 2019 de Ziua Națională a Monumentelor Istorice. Apoi am trecut din online și în offline, am fondat Asociația culturală Aici A Stat, am început să organizez evenimente, recitaluri de muzică clasică, vânători de comori arhitecturale, prezentări, tururi ghidate, toate dintr-o joacă la care mi se părea că mă pricep și care a devenit un liant, mod de a coagula oameni și povești.

Iar acum, obiectivul pe termen lung al întregului proiect este de a atrage finanțări pentru salvarea patrimoniului cultural. Dar nu poți salva ceea ce nu cunoști. Așa că pe termen scurt avem nevoie de creșterea gradului de conștientizare a publicului asupra valorii patrimoniului construit: de ce este importantă această casă care arată bine într-o poză pe Instagram, ce are ea în plus dincolo de acești 4 pereți scorojiți? Care este valoarea pe care o aduce dacă restaurez corect o casă istorică? De ce să aleg metode sustenabile pentru a construi ceva? Dacă începem să ne punem din ce în ce mai mult aceste întrebări înseamnă că #Aiciastat își face bine treaba.

Cum arată contul și de ce

Cum spuneam, toate postările încep cu #Aiciastat, acesta este trademark-ul meu. Începând cu acest „hook”, încerc să maximizez informația pe care o prezint sub forma unei povești, în măsura în care Instagram îmi permite (cu tot cu diacritice). Dincolo de editarea fotografiilor sau a video-urilor (minimală), documentarea și sumarizarea informației pentru a se încadra în rigorile Instagram îmi iau cel mai mult timp. În documentare încerc să nu fac prea mult uz de legendele urbane, deși și ele au un rol important în recrearea relației afective pe care oamenii o au cu patrimoniul. Așa că folosesc doar surse verificate și credibile, de obicei cărți (din biblioteca mea de peste 5.000 de volume am 5 rafturi dedicate istoriei și patrimoniului).

Fotografiez enorm, fiecare plimbare (la birou, cu copiii, la o întâlnire, la piață) reprezintă surse de fotografii. Am astăzi în telefon 130.102 fotografii. Și analizez care sunt momentele oportune în care fotografiile acestea merită puse în valoare și „scoase în lume”. Se întâmplă să aleg repere istorice sau date importante, spre exemplu o zi de naștere a unui arhitect care a proiectat o anumită casă, o aniversare sau o comemorare, Ziua Teatrului, Ziua Monumentelor etc. În ceea ce privește frecvența și temporizarea, încerc să postez de câteva ori pe săptămână, și reușesc cel mai adesea să postez noaptea, după ora de culcare a copiiilor mei mici.

Imaginea

Am lucrat mai mult la imaginea clădirilor pe care le prezentam decât la imaginea mea. O anumită clădire este o venerabilă doamnă cu sprâncenele stufoase, iar alta este o tinerică ce nu s-a machiat prea bine. Alteori avem de-a face cu un domn distins ce și-a pierdut jobenul. Cu aceste atribute ale clădirilor istorice m-am jucat mult. Iar în ceea ce privește imaginea personală, am ales autenticitatea.

Numărul de followers

#Aiciastat este un proiect din pasiune și am crescut pur organic la o comunitate de aproximativ 40.000 pe Instagram în 4 ani. Retrospectiv, un prag psihologic a fost cel de 10.000: mi s-a părut că până atunci a fost cel mai greu să cresc. Dar dincolo de acel prag pare că lucrurile au venit de la sine: fiecare poveste a adus indirect un val nou de iubitori de patrimoniu. Cel mai mult m-a ajutat chiar comunitatea în sine: urmăritorii mei au dat share postărilor mele și au adus la rândul lor alți followers. M-au ajutat mult și postările altor influenceri, au fost câteva personalități care mi-au adus peste 1.000 de followers cu un singur story. Așa mi-am dat seama ca și acele comunități sunt organice și puternice și m-am bucurat să mă pot intersecta cu ele. Le sunt tare recunoscătoare.

Nu am folosit trendurile ca să mă inspir, însă am fost consecventă, am scris articole despre clădiri de patrimoniu pentru diverse publicații și am înregistrat o serie de podcast-uri despre patrimoniu.

O altă metodă care mi-a crescut vizibilitatea a fost prin parteneriatele media cu proiecte și asociații de renume, și oferirea interviurilor către diverse bloguri sau publicații.

Iar alt vector de creștere a fost format din aparițiile în mass media, TV și radio, pornind de la live-uri în cadrul unor emisiuni cunoscute, până la înregistrări sau reportaje mai ample.

În timp am primit și câteva distincții care mi-au confirmat că fac o treabă bună atât în online cât și în offline și care mi-au adus la rândul lor urmăritori: cel mai recent a fost premiul “Promotorul patrimoniului românesc și al moștenirii culturale în peisajul arhitectural” în cadrul Galei După Afaceri Premium ZF.

Sursă foto: Desene cu lumină

Comunitatea

Ce diferențiază o comunitate de o conglomerare de oameni, printre altele, sunt simbolurile comune, limbajul și ritualurile comune. Acestea stau și la baza existenței și funcționării armonioase a proiectului #Aiciastat.

Odată ce creștea numărul de urmăritori, am început să resimt responsabilitatea faptului că am o voce în online. Sunt mult mai atentă la ce scriu, cum scriu, am încercat să îmi perfecționez stilul de fotografie (dincolo de cele câteva cursuri foto pe care le-am făcut). În momentul în care am simțit că influențez cu adevărat oamenii care citesc ceea ce scriu am petrecut mult mai mult timp în a-mi scrie textele. Dar și bucuria a crescut odată cu acest lucru: am multiple surprize când mi se spune că datorită mie publicul a vizitat diverse locuri, muzee. Am primit chiar de curând o confirmare: managerul Muzeului Hărților mi-a spus că în formularul de feedback pe care îl completează vizitatorii muzeului, la rubrica „de unde ai auzit de muzeu” apare în repetate rânduri Aiciastat. Este o bucurie dar și o responsabilitate pe care trebuie să o onorez.

Promovare

Nu am promovat prin Instagram sau Facebook niciodată postările. Fiind actuar, îmi place să mă joc cu numerele, cu probabilitățile, cu variabilele aleatoare. Am vrut să las factorul „aleator” să se joace pe Instagram și sunt foarte mulțumită de ce a ieșit. Și așa am construit o comunitate formată din oameni care m-au descoperit uneori pur întâmplător, alteori căutând activ poveștile unor clădiri care îi pasionau. Observ că toți cei 40.000 rezonăm cu valoarea patrimoniului, ne plac poveștile autentice, lucrurile de calitate și clădirile istorice, iar strategia mea este pasiunea pe care o pun în scoaterea acestor lucruri la iveală.

Postări populare

Cea mai populară postare care a generat peste 10.000 like-uri a fost o clădire din Cotroceni proiectată de arh. Virginia Haret Andreescu, prin care anunțam o serie de evenimente și vănători de comori arhitecturale pe care urma să le derulez. Casa lui Constantin Tănase a generat aproape 6.000 de like-uri, Palatul Kretzulescu și Casa Mița Biciclista peste 5.000 like-uri. Am avut și câteva reel-uri virale cu peste 500.000 views, dar cred că e important să ne uităm la întreg ansamblul: like-uri, engagement și cum se transformă ele în acțiune concretă pentru patrimoniu.

Ce îți aduce prezența pe social media

Primordial îmi aduce satisfacția că transform patrimoniul, casele, muzeele în vedete. În momentul în care văd că „doar” o clădire istorică poate genera mii de reacții, like-uri, comentarii, mesaje, îmi dau seama că suntem cu un mic pas mai aproape de a ne valoriza cultura și de a evolua ca societate.

Prezența pe social media a avut și rol terapeutic: după o zi petrecută în lumea bebelușilor (care este minunată, dar poate fi copleșitoare), îmi adun forțele și reușesc să scriu o poveste coerentă (pentru adulți, dar nu numai) care poate cândva și copiii mei o vor citi și vor învăța ceva din ea.

Am transformat #Aiciastat într-o scenă, un catwalk al clădirilor de patrimoniu și sper ca din ce în ce mai mulți oameni să admire acest spectacol.

Lecții și greșeli

La început nu aveam o strategie clară, nu documentam atât de intens așa cum o fac acum, și cred că ar fi fost util să fac asta. De asemenea, nu petreceam foarte mult timp editând fotografiile, dar am învățat să fac asta uitându-mă la alte conturi cu același profil, cărora le mulțumesc pentru inspirație.

La început mi se părea că mă adresez unui anume profil de public, însă acum învăț că trebuie să sparg tiparele și să extind „bula”. Consider că e un mare câștig că în timp nu doar arhitecții și istoricii au ajuns să mă urmărească, ci și oameni cu o formare complet diferită.

Ar fi fost bine dacă aș fi creat de la început mai multe legături cu storytellerii culturali și cu anumiți influenceri de la care aveam multe de învățat. Am fost la început un lup singuratic (pardon, o lupoaică singuratică) și mă bucur că am început încet să schimb asta și să ies din carapace.

Schimbări în social media

Dintotdeauna lucrurile au evoluat și cred că trebuie să ne adaptăm. Social media reflectă schimbările micro la nivelul societății: oamenii nu mai au răbdare, vor totul mai rapid, mai dinamic, mai scurt, mai condensat. În plus, observ un amalgam ciudat între poli diferiți: creșterea discreției, a gradului de confidențialitate datorită GDPR versus dorința de show-off și de epatare. Dorința de evadare în online, coroborată cu creșterea apetitului pentru inteligența artificială (care, apropo, are un rol uriaș și în meseria mea, în actuariat, dar începe să se poziționeze ferm și în artă). Versus autenticitate. Observ și analizez aceste dualități și încerc să extrag ce e mai bun din ele pentru a face dreptate în online patrimoniului și oamenilor care se ocupă de el.

Instagramul din România

Nu simt că pot să îmi exprim părerea despre un teritoriu atât de vast. Mă poziționez adesea ca observator și admirator acolo unde e cazul, și încerc să învăț câte ceva de la toate conturile pe care le urmăresc. Și sunt mândră de feed-ul meu care arată la rândul lui ca un mic muzeu, cu pastile de lectură, istorie, cultură, poezie, teatru, modă, psihologie, muzică, parenting. Apropo, este un experiment interesant pe care l-am făcut cu câteva dintre prietenele mele: ne-am uitat fiecare la feed-ul celeilalte ca să ne dăm seama de preferințele noastre, care sunt adesea extrem de diferite. Un fel de „Spune-mi despre feed-ul tău, ca să știu cine ești”.

Branded content

Mă bucur că un proiect născut din pură pasiune poate trezi interesul unor branduri și poate deveni monetizabil. Și mă bucur că pot reinvesti mai departe aceste fonduri în cercetare și în demersurile de promovare și salvare a patrimoniului.

Pentru a colabora armonios, este important să fie un brand pe care să îl admir, să rezonez cu el, să nu fie dintr-o industrie chestionabilă, să aibă componente culturale sau legate de sustenabilitate. Creativitatea este cheia și cred că #Aiciastat are un spectru larg de flexibilitate pentru a integra mesaje frumoase transmise către comunitatea mea. Și cred că sunt din ce în ce mai multe companii care aleg să se poziționeze alături de conturi culturale și de mediu având în vedere accentul tot mai crescut pe ESG (Environmental, Social, and Governance).