Monica Stroe și Sebastian Țoc, cadre didactice asociate S.N.S.P.A, sunt cei doi sociologi către care Asociația Bloc Zero a comisionat o cercetare care analizează modul în care adolescenții proiectează viitorul, atât cel personal, cât și cel al generației lor, al comunităților în care trăiesc și al planetei. Cercetarea Viitorul în construcție se bazează pe răspunsurile primite de la 1344 de tineri din România, cu vârste cuprinse între 14 și 19 ani, prin intermediul unui chestionar online.
Preocuparea pentru poluarea mediului și pentru încălzirea globală se regăsesc ambele printre cele mai importante trei amenințări pentru viitor pe care le percep adolescenții, alături de crizele economice.
Din cercetare reies unele lucruri la care probabil cineva va trebui să găsească rezolvări în viitorul apropiat. De exemplu, faptul că adolescenții nu își mai privesc profesorii ca mentori, tocmai din cauza unei prea mari aglomerări a programei școlare. Sănătatea mintală a lor a fost afectată de pandemie dar și de absența timpului liber, a unui program aproape corporatist, încărcat de prea multe activități. Pe primul loc ca domenii profesionale la care aspiră adolescenții? Poliția și justiția.
Ce s-a schimbat radical în rândul tinerilor în ultimii ani
Obiectivul cercetării a fost de a oferi o imagine de ansamblu asupra felului în care adolescenții români care studiază la liceele din România își proiectează viitorul personal și al societății, precum și aspirațiile educaționale și ocupaționale pe care aceștia le au. Nu putem vorbi despre schimbări radicale în ultimii ani, se păstrează o tendință de aproximativ un sfert din populația de tineri care finalizează studii universitare, un procent scăzut raportat la media europeană de aproximativ 40%. Studiul nostru sugerează că, odată ajunși la liceu, mai ales dacă este unul teoretic, există intenția aproape unanimă de a urma studii universitare (deși nu toți o fac, sau, dacă o fac, nu finalizează).
În ceea ce privește viitorul, tinerii sunt în general optimiști cu privire la viitorul lor, fie că discutăm despre viitorul loc de muncă sau despre oportunități profesionale, mulți dintre aceștia având deja o idee despre ce urmează să facă. Optimismul nu provine însă din experiențele pe care le au cu școala, tinerii apreciind că abilitățile obținute în școală îi vor ajuta într-o mică măsură la viitorul loc de muncă. Aceste percepții sugerează o calitate percepută a educației scăzută mai ales în privința transmiterii abilităților necesare participării active în societate.
Internetul, sursă pentru entertainment și mai puțin pentru educație
Într-adevăr, doar puțin peste un sfert dintre respondenți folosesc zilnic internetul pentru a căuta informații pentru o temă școlară. Este o problemă sistemică a învățământului românesc care, în contextul trecerii, deja de mulți ani, de la transmiterea de cunoștințe la transmiterea de competențe, nu a reușit să regândească semnificativ procesele de predare-învățare astfel încât informația aflată de multe ori la câteva click-uri distanță să fie considerată legitimă și să fie utilizată în procesele de dobândire a competențelor.
Chiar și în perioada de lockdown când școlile au fost închise, sintagma educație online a fost utilizată în sensul organizării cursurilor pe o platformă online, sau al realizării de teme pe care în loc să le scrie pe caiet cum se întâmplă în învățământul fizic, le încarcă pe o platformă. În mod ideal ar trebui să se schimbe la nivel de sistem modalitatea în care înțelegem că ar trebui să se producă cunoașterea, inclusiv prin instrumentele pe care le avem la dispoziție, internetul fiind unul dintre ele.
Altfel spus, și profesorii pot contribui la integrarea resurselor online în procesele de predare. În acest fel s-ar mai atenua și percepția elevilor că școala este o instituție deconectată de experiențele lor de viață. Sigur că nu orice informație de pe internet e cunoaștere legitimă, de aceea trebuie început cu dezvoltarea competenței de a ști să căutăm și să utilizăm informații din surse sigure.
Gen Z nu e interesată de politică sau de joburile viitorului
Adolescenții care au răspuns studiului nostru sunt încă departe de momentul în care urmează să se angajeze, astfel că cel mai probabil nu e în interesul lor imediat. În ceea ce privește politica, dezinteresul din partea tinerilor a fost constant în ultimii ani, în principal pentru că nu se simt reprezentați de partidele actuale și pentru că mesajele date de cei care se află la putere rareori adresează nevoile tinerilor.
Totodată, dezinteresul față de politică este adesea tradus ca dezinteres față de ce fac partidele politice, tinerii fiind totuși interesați de teme politice precum reducerea inegalităților și sărăciei, lupta cu schimbările climatice și poluarea, sau respectarea drepturilor omului.
Planurile pentru facultate
În contextul în care România a fost în cea mai mare parte a istoriei ei o țară săracă (iar în comunism nici dacă voiai să îți iei un an sabatic, nu puteai) nu s-a dezvoltat această practică specifică mai degrabă țărilor care au mai multe generații de clasă de mijloc.
În general, nici veniturile familiale nu permit în România luarea unui an sabatic, iar modelul cultural e că ori te duci să studiezi, ori câștigi bani. De altfel, vedem că o treime dintre tinerii respondenți se gândesc să lucreze și să facă facultatea în același timp, ceea ce sugerează că nu beneficiază de sprijin financiar din partea familiei (la care se adaugă categoria de tineri care vor să fie independenți, indiferent dacă au sau nu sprijin familial).
În orice caz, facultatea e o opțiune în principal pentru cei care au sprijin familial pentru a urma studii universitare și care au ajuns deja la licee (de obicei teoretice) la care ți se spune (implicit sau explicit) că asta este calea de urmat. Tot în rândul acestora apare mai frecvent intenția de a urma studii superioare în străinătate.
Nivelul de școlaritate al părinților (și în mod particular al mamei) este un indicator care este în general corelat cu rezultatele școlare ale elevilor dar și cu aspirațiile educaționale ale acestora. Pe de-o parte, educația este un proxy pentru statutul socio-economic al familiei și pe de altă parte, părinții care au studii universitare pot să-și sprijine într-o mai mare măsură copiii în procesul de învățare, au o mai bună cunoaștere a felului în care funcționează sistemul educațional și setează aspirații educaționale mai ridicate pentru copiii lor (inclusiv ideea că trebuie să facă cel puțin facultate sau chiar o facultate în afara țării pentru a maximiza șansele de a accesa joburi specifice clasei de mijloc).
Mai multe cariere posibile
În contextul transformărilor accentuate de pe piața muncii e mai degrabă o surpriză că o treime au deja în minte o carieră, iar încă o treime se gândește la mai multe cariere posibile, adică și-au setat de timpuriu niște obiective. O posibilă explicație ține de faptul că tinerii din această generație își doresc într-o mai mare măsură stabilitate la locul de muncă, comparativ cu generațiile anterioare, dar datele indică și o percepție mai acută a fluidității pieței muncii, deci un motiv să fii pregătit pentru mai multe scenarii profesionale.
Doar aproximativ 1 din 10 respondenți au foarte mare încredere că vor găsi un loc de muncă în domeniul de activitate/profesia în care îi pregătește școala, dar aproape jumătate sunt foarte încrezători că vor avea un loc de muncă bun în viitor, deci e clar că optimismul adolescenților se bazează pe alte resurse decât pe valoarea competențelor acumulate în școală.
Poliția și justiția în top
Explicația ține tot de nevoia de stabilitate, atât poliția și justiția, cât și medicina sau învățământul (menționate într-o măsură mai mare) au în comun faptul că oferă locuri de muncă sigure (e adevărat că unele sunt și sigure și bine plătite).
În ceea ce privește sectorul IT, o posibilă explicație ține de faptul că mulți își evaluează deja competențele în contextul educațional pe care îl urmează și nu se simt la un nivel foarte ridicat raportat la grupul de referință: colegii care performează în IT. Probabil că în realitate, mai mult de 10% dintre cei care vor urma studii universitare vor avea o carieră în IT sau conex.
Sistemul de învățământ de la noi
Faptul că profesorii nu îndeplinesc un rol semnificativ în mentorarea și orientarea educațională și profesională a elevilor poate fi și un simptom al supra-aglomerării programei școlare, a dublării activității de predare cu sarcini birocratice sau a marginalizării orelor de dirigenție la nivelul programei. Aici e importantă distincția între elevii care urmează învățământ teoretic și cei care urmează învățământ tehnologic.
Ultimii discută mai degrabă cu profesorii pentru că urmează studii mai aplicate și sunt mai aproape de intrarea pe piața muncii. În plus, e mai probabil ca cei care urmează învățământ tehnologic să provină din familii cu statut educațional și economic mai scăzut, care înseamnă adesea un grad scăzut de cunoaștere despre ce alegeri sunt dezirabile.
Faptul că primii discută mai degrabă cu părinții provine atât din misiunea mai degrabă educațional-teoretică a studiilor liceale, care e deseori deconectată de dinamicile societale recente, cât și din asumarea unei implicări mai ridicate în privința alegerilor privind viitorul copiilor, în special a părinților din clasa de mijloc.
Comparativ cu frecvența discuțiilor cu adulții despre propriul viitor, cifrele arată că din viața adolescenților lipsesc într-o și mai mare măsură discuțiile despre piața muncii sau despre noile tehnologii, automatizare etc. Pare că adulții din jurul lor nu se simt suficient de avizați încât să ofere ghidaj și poate de aici și percepția dominantă în rândul adolescenților că viitorul depinde doar de ei.
Sănătatea mintală
Ar fi necesare studii calitative pentru a înțelege mai în profunzime cum se raportează tinerii la problema sănătății mintale. E posibil ca nemulțumirea să fie direct legată de nivelul ridicat de stres generat de programul extrem de încărcat pe care îl au.
Vorbim despre generația care de mici au avut program „corporație”: program încărcat la școală, teme pentru acasă, meditații, activități extra-curriculare, timp petrecut pe drum (fie că vorbim de cei din marile orașe, fie că vorbim de navetiști). De aici și lipsa timpului liber, care de altfel ne-a fost confirmată și în alte studii (adolescenților din România le-ar plăcea într-o mai mare măsură să se implice în diverse activități dar foarte rar găsesc timpul necesar). Probabil sănătatea mintală a elevilor a fost afectată și de școala online din pandemie, când sistemul școlar nu a reușit să își reorganizeze activitățile astfel încât să nu le afecteze experiența educațională.
Ecologia
Preocuparea pentru poluarea mediului și pentru încălzirea globală se regăsesc ambele printre cele mai importante trei amenințări pentru viitor pe care le percep adolescenții, alături de crizele economice.
Studiul nu și-a propus să surprindă dacă această preocupare este dublată și de un stil de viață mai „atent” la problemele de mediu, dar cu siguranță sunt o generație care e mai probabil să susțină politici de mediu care au capacitatea să schimbe lucruri la nivel sistemic chiar dacă aceste decizii vor implica într-o primă fază costuri economice și sociale.
