Găsirea identității artistice n-a fost pentru artistia Magdalena Pelmus un moment bine definit, ci un proces de încercări, căutări, specializări în diverse tehnici de creație. Până când, a observat că a rămas fidelă unor limbaje artistice și chiar unor obsesii în creațiile sale. Lucrează instalații, bijuterie contemporană, video, fotografie, desen, iar temele la care se reîntoarce sunt identitatea, violența, fragilitatea. Și, le pune în lucrările sale sub formă de măști, răni sau arme. Procesul creativ este, de fiecare dată, ca un travaliu.
”Pentru ce se vede finally în “showroom” s-a consumat mult curent, s-au mai stricat niște scule, s-au mai aruncat niște schițe, s-au mai petrecut și câteva drame, s-a gândit, răzgândit, renunțat și luat de la capăt de câteva ori”
Magdalena Pelmus este artist vizual și performer. În copilărie, desena mult, lumi elaborate și personaje bogate în detalii. Bunica sa Maria i-a păstrat caietele, pe care le mai răsfoiește uneori, amindindu-și cât de mult își dorea ca părinții ei să o înscrie la Cercul de Artă de la Casa Pionierilor pentru a studia desenul. Abia la facultate a reușit să studieze artele, la Universitatea de Artă din București, secția pictură. Povestim în continuare cu Magdalena, despre artă vizuală și bijuterie contemporană.
Drumul către artistul care ești astăzi
Îmi amintesc că în copilărie desenam mult. Mai răsfoiesc uneori caietele mele de atunci, păstrate de bunica Maria, pline de desene extreme de expresive, cu lumi elaborate și personaje inventate, bogate în detalii. Îmi doream să mă înscrie ai mei la Cercul de Artă de la Casa Pionierilor [singura variantă de cursuri de gen din “Epoca de Aur”], dar nu m-au înscris. Mai târziu, după Revoluție, când s-a reînființat Liceul de Artă [în Constanta și nu numai, Ceaușescu desființase liceele cu profil artistic], iar nu m-au lăsat să merg acolo. La facultate planul părinților era altul iar, dar mi-am impus dorința de data asta și odată intrată la Arte au acceptat idea și m-au susținut în continuare. Astfel, în 1999 am absolvit Universitatea de Artă din București, secția pictură. În 1999, împreună cu alți colegi am format grupul experimental Sursa, în care am activat până în 2006, când am devenit co-fondator al artist run space-ului Loading Open LAB, alături de Bogdan Pelmus, iar în 2020 co-fondator al grupării feministe Locomotive art sorority. Am continuat constant munca individuală de laborator …se pare că artiștii nu reușesc să funcționeze “în grup” pe lungi perioade, dar sunt “utile” și binevenite colaborările pe scurte perioade sau pe câte un proiect izolat.
Un sumar al proiectelor de anul acesta
Anul acesta a fost presărat cu câteva participări la expoziții de grup. Amintesc aici “Jurnal de Virus”, proiect inițiat în pandemie de Dan Perjovschi, la care m-a invitat să am o contribuție permanentă și care de atunci a tot fost prezent în expo în țară și international, proiectul “Ore Albastre” în care am colaborat cu alți artiști, poeți , muzicieni și s-a materializat printr-o instalație audio-video în expo la Arthub București, despre “ îndepărtarea umbrei de pe poezia feminină”(citez inițiatorul ideii Mugur Grosu, poet). Dar în special a fost un an de lucru, de “rumegare” a unor idei noi și continuare a unor proiecte personale.
Înapoi în timp, primele tale încercări în creație
Primele încercări cu “pretenție” de creație au fost în studenție. A fost o perioadă efervescentă de descoperiri, a artei, a noului și a unui orizont ce se arăta potent și promițător. Îmi amintesc că totul părea nou, ușor, totul părea posibil, aveam curaj, vise, idei, prieteni mulți, funcționam la turație maximă. Îmi plăcea să pictez și îmi e dragă seria de “Bestii” pe care am pictat-o în anul 4 de facultate.
Începuturile în bijuterie
În copilărie făceam “bijuterii” primitive din ambalajul de la ciocolată (folia de staniol). Mai târziu din papier mache, dar îmi doream să am cunoștinte tehnice pentru a lucra în metal, să pot combina diverse materiale, iar în 2019 am făcut cursuri de bijuterie, la “Școala de bijuterie contemporană Assamblage”. De atunci am făcut câteva colecții de bijuterii și am avut participări la expoziții și târguri de bijuterie contemporană cum ar fi Romanian Jewelry Week, Bienala de bijuterie contemporană din Lisabona, Budapest Jewelry Week.
Temele la care te reîntorci
Nu știu dacă mă întorc frecvent sau mai degrabă continui obsesiv aceste teme. Tema identității, violenței și a fragilității apare în multe lucrări, în general sub formă de măști/persona, răni, arme.
De exemplu, am o serie de video “Mask"(“Mask.Tongue Out”; “Mask.Weeping Ritual”; “Mask.Pray VS Predator”), în care performez cu măști create de mine , un diptic foto “My Shero” în care mi-am substituit identitățile mamei și bunicii purtând o cagulă neagră și fotografii cu portretele lor, “The Wound” - un autoportret foto cu o mască roșie că o rană țesută de mine din mărgele, seria de obiecte țesute din mărgele “Fragile Anatomy” din care amintesc “Heart”, “Wounded Uterus”, “Placenta”, “Bloody Knife”, Bloody Bible” etc .
Cum ţi-ai găsit identitatea artistică
Nu cred că există un moment precis, ci mai degrabă e un proces de înlănțuire de căutări, tatonări, până când vezi că rămâi mai mult asupra unor lucruri, unor obsesii și faci o poveste cu care continui să te identifici. Instalație, țesături din mărgele, desene, fotografii, video, intervenții temporare în mediu, toate astea puse în relație fac un tot unitar, o poveste.
Proiectele care îți plac cel mai mult
Lucrez doar despre ce are sens/semnificație pentru mine.
Procesul creativ, de la idee până la produsul final
Hahaa, în general, pentru ce se vede finally în “showroom” s-a consumat mult curent, s-au mai stricat niște scule, s-au mai aruncat niște schițe, s-au mai petrecut și câteva drame, s-a gândit, răzgândit, renunțat și luat de la capăt de câteva ori.
Cum îți menții vie creativitatea
Metaforic și pe scurt , bunica avea o vorba: “Dacă te mănâncă , te scarpini ! ”
Evoluția designului de bijuterie în România
Eu cred că designul de bijuterie în RO e foarte cool, fresh, contemporan. Foarte important e că acum avem deschidere, avem târguri internaționale de profil cum e Autor, Romanian Jewelry Week și alte târguri de design locale periodice.
Trendurile
Tredurile în bijuterie sunt diverse: minimalism, bijuterii industriale, arhitecturale, geometrie sau stilizări naturaliste, stilul brut, delicate sau extrem de elaborate, combinații diverse sau neașteptate de materiale. În general bijuteria contemporană e surprinzătoare, statement și combină echilibrat conceptul cu tehnica.
Mediul artistic românesc post-pandemie
Pandemia a deschis mai mult calea online-ului. Post-pandemia are miros de stres și ea, artiștii ies și expun mai mult, recuperează, în rest nu văd nimic mai bun, doar ecouri.
Ha, ca artist în România, ca să produci artă mișto, să fii și vizibil și să și trăiești din asta sau din ce poți (mulți avem și un job pe lângă), trebuie să fii multipotent, “multilateraldezvoltat”, să ai 7 capete, 9 mâini, 15 picioare, un creier de 10 TB, mai ceva ca în Matrix. Din păcate, artistul român este în același timp și creator, și manager cultural, și curator, și galerist și cloșca cu ouă de aur.
Următoarele tale proiecte
În prezent continui seria “Fragile Anatomy” cu o instalație “Bloody Weapons” – compusă din obiecte cu potențial violent (toporul, cuțitul, coasa, barda etc) cu teci țesute din mărgele și unul dintre proiectele mele de lungă durată “Veins”. Este o lucrare transdisciplinară, multimedială, un proiect durațional, început în 2018, despre identitatea femeii și memoria corpului în relație cu mediul înconjurător care se va desfășura pe toată perioada vieții. Are ca punct central un obiect performativ țesut din mărgele de sticlă care creste periodic în dimensiuni și pe care îl filmez și fotografiez în fiecare an, în diferite contexte și medii. Începând din 2018, am făcut o serie de intervenții land art temporare și body art - obiectul fiind “purtat” de mine sau așezat în relație cu mediul sau cu corpul meu în acțiuni video și foto performance, filmări și fotografii în spațiul public, în natură/ în peisaje, în locuri părăsite, la groapa de gunoi. Face parte din genul de artă eco care integrează natura și mediul fară a le modifica cursul firesc, care pune problema identității, memoriei, fragilității și vulnerabilității vieții.
Am în lucru și un alt proiect nou “Vanitas”, un memento mori pe care eu îl văd ca pe o continuare firească a temelor mele și pe care intenționez să îl extind în variate medii.
