[Minte & suflet] Andreea Neagu: Ceea ce este usor in lucrul cu adolescentii este sa filosofam impreuna, sa gasim rapid strategii pentru provocarile din relatiile pe care le au si sa se simta mici adulti

Un proces terapeutic alaturi de un specialist in sanatate mintala nu este rezervat exclusiv adultilor, sunt cazuri in care copiii au nevoie de interventia avizata. Iar asta la varste destul de fragede. In aceste cazuri delicate, psihoterapeutii lucreaza mult cu familia copilului, fara limite de confidentialitate. Lucrurile se schimba, insa, in cazul adolescentilor care intra in terapie, spune psihologul Andreea Neagu, deoarece acestia nu isi doresc sa imparta cu parintii lucrurile discutate in intalnirile cu terapeutul.

„Ceea ce urmaresc este sa le activez resursele si sa-i ajut sa-si exploreze si sa-si traisca criza de identitate specifica varstei si nevoia de a se separa psihologic de parinti si familie, intr-un mod in care sa nu-i dezechilibreze nici pe ei, nici familia”

Andreea Neagu este psiholog clinician, psihoterapeut, supervizor. S-a specializat in abordari psihoterapeutice si de terapie prin joc, focusate pe lucrul cu copiii, adolescentii si familiile, cu dorinta de a ajuta cat mai multe familii sa isi vindece suferintele psiho-emotionale si sa functioneze mai bine.
In cele ce urmeaza, vorbeste despre particularitati ale procesului terapeutic in cazul copiilor, preadolescentilor si adolescentilor. Si aminteste cateva dintre posibilele efecte ale prezentei acestora pe retelele de socializare.

Drumul catre psihoterapie

Drumul meu catre psihoterapie a aparut ca o chemare, in urma experientei mele personale de a fi client, dar si pe fondul dorintei mari de a lucra cu copii si familii si de a-i ajuta sa se apropie unii de ceilalti si sa isi rezolve suferințele psihice. Am ales aceasta cale pentru ca am crezut cu putere ca pot aduce o schimbare in modul in care familiile functioneaza in Romania si in vindecarea lor psihologica, asa ca am ales sa ma supraspecializez in mai multe abordari psihoterapeutice si de terapie prin joc, focusate pe lucrul cu copiii, adolescentii si familiile. Lucrez, insa, si cu adulti, pentru ca si pe acestia ii pot sustine in vindecarea lor psihologica. De asemenea, in ultimii 4 ani, lucrez ca formator si supervizor de psihologi la inceput de profesie, care doresc sa lucreze sau lucreaza deja cu copii, adolescenti sau familii. Am creat o comunitate de suport pentru acestia, in care realizez diferite tipuri de evenimente de suport si formare profesionala.

Cum ajung oamenii la tine

Oamenii ajung la mine in principal prin recomandari verbale, de la client la client, insa o parte dintre ei vin si din online, de pe platformele de socializare Facebook sau Instagram. Nu am o strategie de comunicare neaparat, iar la nivel de promovare, incerc sa postez saptamanal informatii de calitate relevante de profesionistii in santate mintala care lucreaza cu copii, adolescenti sau familii, dar si pentru parinti sau cadre didactice.

Valorile de la care nu te abati in practica ta si in comunicare

Valorile pe care incerc sa le promovez sunt autenticitatea-incerc sa postez imagini sau informatii cat mai putin editate sau artificiale, ci aproape de cine sunt eu ca om si profesionist si calitate- incerc sa postez informatii actuale, titluri de carti sau recomandari de cursuri de formare care au abordari si teorii cat mai recente si evidence-based, bazate pe stiinta.

Ce implica lucrul cu un psihoterapeut

A intra intr-un proces terapeutic poate sa însemne foarte multe lucruri, ținând cont ca doar pentru lucrul cu copii, adolescentii si familiile sunt in prezent in lume peste 90 de abordări terapeutice, deci 90 de moduri de a lucra terapeutic, însă ceea ce au in comun majoritatea sunt următorii factori: importanta creeri unei relatii terapeutice de siguranta intre psihoterapeut si client, in care acesta din urma sa se simta vazut, acceptat, incurajat si unoeri provocat intr-un mod blând sa isi confrunte mecanismele de aparare; prezenta motivației clientului de a începe sa-si exploreze aspectele care l-au dus la declanșarea simptomelor psihologice cu care vine la terapie.

In cazul copiilor, motivația este adesea a părinților, de aceea adesea se lucrează si cu părinții in terapia copiilor. In esenta, este despre dorinta omului aflat in suferinta sau distres psihologic de a se lasa sustinut intr-un proces de a explora cauza acestora si de a gasi cai de schimbare potrivite pentru propria persoana, cu ajutorul psihoterapeutului.

Beneficiile psihoterapiei posibile oricand, nu doar intr-o criza

Psihoterapia este un proces de schimbare a personalitatii, a modului de a fi si de gasire a unui mod mai potrivit pentru sine de functionare. Oamenii ajung cel mai adesea la psihoterapie in criza, atunci cand suferinta este la cote maxime sau coplesitoare, insa exista ceea ce se numeste „preventie” si este recomandat ca atunci cand identificam orice semn de distres care persista mai mult decat de obicei si ne afecteaza starea emotionala sau starea fizica, sa cerem ajutorul specializat al psihoterapeutului. Ajuta sa cerem din timp pentru a nu ajunge la medicatie psihiatrica, pentru a nu ajunge la disfunctionalitate, adica sa nu mai putem functiona in rolurile sociale pe care le avem: la serviciu, la scoala, in familie, in cuplu, etc.

Particularitati ale procesului terapeutic in cazul adolescentilor

Procesul terapeutic cu adolescentii este unul provocator, dar si incantator in acelasi timp. Spre deosebire de terapia cu copiii, unde se lucreaza mult in cadrul familiei, in lucrul cu adolescentii pot incepe sa lucrez mai mult la nivel individual, in sesiuni directe cu adolescentii. Ceea ce urmaresc este sa le activez resursele si sa-i ajut sa-si exploreze si sa-si traisca criza de identitate specifica varstei si nevoia de a se separa psihologic de parinti si familie, intr-un mod in care sa nu-i dezechilibreze nici pe ei, nici familia.

Provocarea in lucrul cu ei este aceea ca, in paralel, trebuie sa lucrez din cand in cand si cu parintii, iar adolescentii pot fi foarte sensibili la aspectul confidentialitatii din terapie si la a nu impartasi cu parintii aspecte dezvaluite in sesiunile individuale. Este un proces cu provocari, dar daca este stabilit un cadrul terapeutic foarte bine, inca de la inceput, putem gestiona aceasta provocare in mod rezonabil. Ceea ce este usor in lucrul cu adolescentii este sa filosofam impreuna, sa gasim rapid strategii pentru provocarile din relatiile pe care le au si sa se simta mici adulti.

Ce recomandari ai pentru parintii de preadolescenti si adolescenti

Le spun doar sa-si tina copiii aproape, sa nu se lase amagiti de capcana aparentei lor maturități venita odata cu cresterea. Adolescentii au nevoie si la varste mari de conectare, bebeluseala, ideea de baza sigura la care sa se intoarca si sa fie sustinuti, atunci cand explorarile lor in „lumea exterioara” ii conduc pe cai ambigue sau nesigure.

Influenta retelelor de socializare

A fi pe retelele de socializare pare a fi din ce in ce mai putin de evitat pentru copii si mai ales pentru pre si adolescenti. Părțile bune sunt faptul ca le faciliteaza socializarea, chiar daca este trunchiata de contactul direct, creste nivelul de inteligenta prin expunerea la informații si cunoaștere externa in domenii cat mai diverse, insa sunt mult mai multe efecte adverse asupra acestor categorii de varsta, care se întâmpla atat de repede, incat specialistii nici nu apuca sa le studieze. Astfel de efecte adverse sunt: dependenta de ecrane, expunerea la informații de risc, cum este continutul sexualizat, accesul la comunități focusate pe teme extreme, pentru unii copii, favorizeaza izolarea sociala sau dezvoltarea de tulburari emotionale si de comportament.

Raportarea oamenilor la stres, din ce vezi in jur si in practica

Stresul este un proces psihologic trait de fiecare dintre noi. Exista eustres-stresul „bun”, care ne ajuta sa ne schimbam, sa invatam, sa iesim din zona de confort si distresul- stresul „rau”, care ne afecteaza viata si functionarea pe diverse planuri. Stresul este cauzat de factori externi sau interni. Daca ne uitam doar la ultimii 2 ani, am fost afectati cu totii de cel putin 3 factori stresori, cu potential traumatic: pandemia, asistarea la un razboi in tarile vecine, recesiunea. Acest factori ne-au vulnerabilizat, iar nivelul de distres a crescut exponential. Gestionarea stresului este un articol in sine, insa ceea ce recomand eu cel mai adesea este grija de sine, in orice forma putem si conectarea cu oamenii de siguranta din viata noastra. A fi singuri in astfel de situatii amplifica distresul.

Ce lipseste inca Romania la capitolul sanatate mintala

Lipsesc atat de multe: lipseste psihoeducatia in scoli, lipseste accentul pe dezvoltarea sociala si emotionala a copiilor, in contextul in care se pune accentul doar pe cunostinte si note, lipseste normalizarea primirii de suport psihologic cat mai devreme, lipseste munca in echipa multidisciplinara, lipseste educatia legata de traume si efectele lor si multe altele. Insa petru ca eu evit in general sa pun accentul doar pe negativ, spun cu incredere ca se fac schimbari in toate aspectele mentionate si ca este nevoie de oameni pasionati, dedicati si muncitori in acest domeniu pentru a schimba functionarea la nivel national. Insa sunt convinsa ca vom ajunge acolo.