![[Povești de bine] Diana Buta: Avem nevoie de mai multe voci și de mai multe fapte bune, fiindcă este tot mai greu să răzbați într-o lume plină de nemulțumiți](https://media.iqads.ro/2022/11/fotojet-2022-11-15t114111-695-cover-850.jpg)
Adulții cu dizabilități au un viitor nesigur în România, riscând să ducă o viață dependentă de instituțiile statului, mai ales dacă atunci când cei care au grijă de ei nu mai sunt disponibili. Una dintre organizațiile care și-a asumat rolul de a-i învăța ce înseamnă un trai cât mai independent este Fundația de Abilitare Speranța din Timișoara, care își deschidea porțile pentru copiii vulnerabili în urmă cu 30 de ani. Peste 5000 de copii au fost ajutați, mulți dintre aceștia au crescut și a devenit evidentă necesitatea unui program pentru adulți.
Pandemia a afectat multe organizații neguvernamentale, unele și-au pierdut sursele de finanțare și nu au supraviețuit, altele au mers înainte cu greu. Nici actualul context de criză nu va fi mai blând cu ONG-urile. Diana Buta, Coordonator al Centrului de Intervenție Timpurie din cadrul Fundației de Abilitare Speranța spune că ei sunt dintre cei care au rezistat și au reușit să se adapteze schimbărilor, în ciuda greutăților din ultimii ani.
”Avem nevoie de programe care să sprijine activitățile pe care le desfășurăm; de un sistem al statului funcțional în această zonă; de oameni care se informează, citesc sau vizitează alte țări cu o minte deschisă și care se întorc pentru a pune în aplicare ceea ce fac alții bine”
Diana Buta povestește în cele ce urmează despre proiectele organizației.
Despre tine
Eu am lucrat în Belgia ca psiholog în psihiatrie și consilier în sănătatea psihică, derulând și activități de coordonare a echipelor de specialiști în cadrul centrului psihiatric. Modelul bio-psiho-socio-spiritual se potrivește cu personalitatea mea și l-am abordat în întâlnirile cu clienții cu tulburări psihotice internați în psihiatrie sau cu statut de deținut care urmau o procedură de reintegrare în societate.
În prezent coordonez Centrul de Intervenție Timpurie din cadrul Fundației, care este un spatiu sigur pentru părinți și unde toate terapiile pentru copiii cu dizabilități se desfășoară în același loc. Echipa de terapeuți (specializați în logopedie, ergoterapie, kinetoterapie și psihologie) evaluează separat copilul, stabilesc intervenția unu la unu și monitorizează evoluția. Ce îmi place mie la lucrul în triadă (adică părinte – furnizori de îngrijire – copil cu dizabilități) este că accentul se pune pe părinte ca expert și pe consilier ca sursă de reflecție, îndemnare și încurajare, permițând părintelui să găsească propriile soluții la problemele actuale. Suntem o echipă veselă și blândă, căutam mereu abilitățile copiilor, învățăm să le folosim și să le punem în valoare. Pe lângă terapii, ne dorim să fim inovativi fiindcă în Romania integrarea si incluziunea socială sunt mai mult pe hartie, lucrurile merg încet și puțini înțeleg ce presupune acest proces. Ne mândrim totuși că noi rămânem noi pe acest segment... de 30 de ani.
Fiind cel mai vulnerabil copil, un copil cu dizabilități face adesea un apel pe viață către părinți pentru îngrijire. De aceea, din perspectiva mea, este important să construim punți între familie, furnizorii de îngrijire și copii. Pe lângă întâlnirile multidisciplinare sprijinim familiile prin consiliere parentală, prin comunicarea directă și contactul regulat dintre terapeut, părinte și copil cu vulnerabilitate fizică/psihică.
Provocările implicării tale în proiectele organizației
Este o provocare să lucrezi într-o organizație în care există o dinamică extrordinară, atât în interiorul ei cât și spre exterior! Trebuie să ții pasul cu copilul, cu echipa, cu părintele, cu programele noi, cu legislația și cu standerdele servicilor sociale din România.
E nevoie să cunoști trecutul pentru a putea fi ancorat în prezent, și să fii în același timp și cu gândurile în viitor pentru a putea accesa programe care se concretizează cel mai devreme la șase luni după depunerea proiectului! Iar echipa trebuie să se adapteze mereu la proiecte noi și să se pregătească pentru a lucra cu diferite tipuri de persoane vulnerabile.
Din istoricul organizației
În urmă cu 30 de ani, Fundatia de Abilitare Speranta era prima organizatie din Romania care oferea servicii de specialitate copiilor cu dizabilități. Câțiva părinți de copii cu dizabilități, sustinuți de o organizație suedeză, au pus bazele acestui centru de terapii, centru care și astăzi este model de bune practici, terapiile fiind susținute unu la unu, echipa multidisciplinară analizând evoluția fiecărui copil în mod regulat. De-a lungul anilor am format și dezvoltat mai multe echipe de specialiști pentru a oferi un serviciu de calitate, prin accesarea fonduri europene. Unii terapeuții s-au desprins de noi atunci când au ajuns la un nivel de dezvoltare profesională, dar considerăm că am redat comunității specialiști care aplică mai departe ceea ce au învățat în cadrul Fundației de Abilitare Speranța și ne reprezintă cu succes.
Evoluția organizației și proiectele sale
Cel mai greu este să lucrezi cu omul. Ceea ce îngreunează este că omul nu are o mentalitate sănătoasă. Dacă în Belgia persoanele cu dizabilități sunt respectate, integrate, sprijinite și acceptate în adevăratul sens al cuvantului, in Romania avem mai multe probleme.
Multe persoane cu nevoi speciale nu sunt nici măcar acceptate de întreaga familie. Încă sunt multe familii care se destramă când află că unul dintre copii are o dizabilitate, fie ea fizică sau psihică. La școală, părinții și profesorii susțin integrarea acestor copii, dar nu în clasele lor, fiindcă de multe ori cadrele didactice nu sunt pregătite corespunzător. Există părinti care nu recunosc că au un copil care are nevoie de intervenția specialistului, la fel cum există instituții care se ocupă de acest aspect, dar angajații de acolo înțeleg greșit sprijinul pe care trebuie să îl ofere. Din pacate, este vorba despre educație și schimbarea mentalității începând chiar cu copiii de la grădiniță.
Fundatia de Abilitare Speranta, de-a lungul celor 30 de ani, a sprijinit peste 5000 de copii vulnerabili, a oferit terapii copiilor cu dizabilități, a sprijinit zeci de școli din Romania și a deschis mai multe centre-suport unde copiii au beneficiat de terapii, de programe școala-după-școală și ateliere creative. De asemenea, am avut programe și cursuri de formare pentru cadrele didactice pentru a le sprijini să folosească o abordare potrivită pentru integrarea copiilor cu dizabilități în școala de masă. Am sprijinit părinții copiilor cu nevoi speciale pentru a accepta și a continua munca extraordinară pe care o fac ei alături de copil și în viața copilului.
In 2018, a fost evident faptul că mulți dintre copiii cu care s-au început activitățile au devenit adulți, și împreună cu Roxana Damaschin Țecu, Eli Moldovan și Szoverdfi Zoli s-a conturat un program pentru adulți cu dizabilități care să-i sprijine să devină cât mai independenți. Și a devenit un mare succes!
În Romania, adulții cu dizabilități au un viitor foarte incert. Fie sunt institutionalizați și trebuie susținuți pentru a putea trăi în comunitate, fie sunt în comunitate, dar cei apropiați au îmbătrânit și nu le mai pot oferi sprijinul necesar, astfel existând riscul ca ei nu se poată descurca singuri și să ajungă în instituțiile statului. Așa că noi ne-am asumat rolul de a-i învăța cum să trăiască cât mai independent.
Cum este acum: cea mai frumoasă parte și cea mai grea
Cea mai frumoasă parte este atunci când primești o îmbrățișare de la un copil cu care până nu demult nu aveai nici măcar contact vizual, sau cand o mămică îți multumește că ai fost lângă ea în momente grele și ai ascultat-o, sau când un adult se mută singur în locuința lui, are un job stabil și direcționează 3,5 la sută din impozit pentru misiunea ta.
Cea mai grea parte este că, nici după atâta timp, nu există standarde pentru serviciile sociale pe care le desfășurăm, iar centrele care furnizează ”servicii de tip terapii” sunt încadrate la ”centre de zi”. Psihologii din organizațiile neguvernamentale nu sunt recunoscuți de Colegiul Psihologilor, activitatea acestora fiind recunoscută doar individual în cabinetul propriu. Finanțările de la stat pentru a susține astfel de activități sunt aproape inexistente, iar cele care există sunt absurde și birocratice. Partea financiară este cea mai grea, alături de epuizarea la care ajungi încercând să schimbi mentalitatea la nivel de societate.
Avem nevoie de programe care să sprijine activitățile pe care le desfășurăm; de un sistem al statului funcțional în această zonă; de oameni care se informează, citesc sau vizitează alte țări cu o minte deschisă și care se întorc pentru a pune în aplicare ceea ce fac alții bine. Avem nevoie de mai multe voci și de mai multe fapte bune, fiindcă este tot mai greu să răzbați într-o lume plină de nemulțumiți. Avem nevoie ca noi toți să fim un singur glas care să spună o vorbă bună celui de lânga el și să îi răspundă atunci când are o nevoie.
Schimbarea începe cu noi și în jurul nostru. Dacă toata lumea ar dona oricât de puțin din ceea ce are, toate ONG-urile ar putea să facă mai mult pentru beneficiarii lor.
Proiectele în derulare ale organizației
În prezent suntem implicați in proiectul POCU 139568 SMART COMMUNITY – program de prevenire a fenomenului de părăsire timpurie a şcolii pentru copiii cu părinţi plecati la muncă în străinătate. Intervenția noastră este în comunitățile din Teremia Mare, Lovrin si Lugoj, din județul Timiș, iar serviciile de specialitate sunt gratuite pentru 270 de prescolari si elevi, dar și apartinatorii acestora, incluzând:
- Asistență socială
- Consiliere juridică
- Servicii de suport educațional pentru stimularea participării și prevenirea abandonului școlar (activități de tip școală după școală)
- Activități recreative si de socializare
- Servicii psiho-sociale de sprijin pentru preșcolarii si elevii înscriși în grupul țintă al proiectului (evaluare psihologică, programe de sprijin psihologic si social pentru elevi)
- Furnizarea de servicii de educație parentală și de consiliere socială pentru părinții/tutorii/reprezentanții legali ai preșcolarilor și elevilor înscriși in grupul țintă.
Proiectul este un program pilot replicabil de prevenire a fenomenului de părăsire timpurie a şcolii pentru copiii cu părinţi plecati la muncă în străinătate, pe care sperăm să îl preia și alte instituții din țară.
O bucurie este faptul că anul acesta sărbătorim 30 de ani de la înființarea Fundatiei de Abilitare Speranța și 4 ani de program UnLoc, și ne pregătim pentru evenimentul de celebrare!
Mai departe, urmează să depunem proiecte pentru copii, părinți, profesori, adulți cu dizabilități și alte categorii de persoane vulnerabile, si să ducem tradiția mai departe, de a face tot ce ne stă în putință ca să ajutăm, folosindu-ne de abilitățile oamenilor cu care lucrăm și continuând să topim barierele care îngrădesc persoanele cu dizabilități să se descurce singure, așa cum arată și sigla noastră: o flacără care arde zidurile sociale.
Cum este comunitatea strânsă în jurul proiectului
În jurul proiectului POCU 139568 SMART COMMUNITY – program de prevenire a fenomenului de părăsire timpurie a şcolii pentru copiii cu părinţi plecați la muncă în străinătate s-au adunat autoritățile locale DGASPC Timis, ISJ Timis, CJRAE Timis, Institutul Roman de Educare a Adulților și Salvati Copiii Timisoara. Încercăm să aducem companii care să sponsorizeze masa de prânz pentru acești copii, să atragem atenția comunităților și să-i aducem mai aproape de ei.
Zonele în care acționați
Prin proiectul POCU 139568 SMART COMMUNITY – program de prevenire a fenomenului de părăsire timpurie a şcolii pentru copiii cu părinţi plecati la muncă în străinătate suntem prezenti in județul Timiș (localitateaTimisoara, comuna Teremia Mare, Comuna Lovrin, orasul Lugoj). Prin alte proiecte suntem prezenți în mai multe zone din Romania și din Uniunea Europeană (Italia, Portugalia, Grecia, Cipru , Irlanda, Cehia, Anglia).
Principalele surse de finanțare al organizatiei
Finanțările fundației provin din donații/sponsorizări atât de la persoane fizice cât și juridice. O altă sursă sunt proiectele europene și diverse programe pe care le accesăm fiindcă vin în întâmpinarea nevoii beneficiarilor noștri. Pentru programul de adulți UnLoc există subvenții de la stat, la fel și pentru serviciul social Echipa Mobilă UnLoc_Aproape și pentru Centrul Pentru Viață Independentă UnLoc_Speranța.
Strategia de comunicare și promovare
Promovarea şi informarea se fac pentru a sensibiliza comunitatea, părinții şi profesioniştii din diverse domenii de activitate faţă de dificultățile emoționale/comportamentale/psihice/fizice ale copiilor, față de necesitatea implementării unor programe de parentalitate pozitivă și necesitatea serviciilor de suport pentru familie, pentru a creşte accesibilitatea la serviciile Centrului de Intervenţie Timpurie şi a facilita semnalarea cazurilor care necesită intervenţia noastră.
Transparenţa activităţii Centrului de Intervenţie Timpurie este asigurată prin intermediul paginii web: www.fundatia-speranta.ro. Aici se pot găsi răspunsuri la diversele interese și întrebări ale celor curioși despre activitatea și serviciile noastre. De asemenea suntem activi și prezenți pe pagina de Facebook (FundatiadeAbilitareSperanta), pe grupul de pe Facebook (FundatiaSperanta) și pe Instagram (fasperanta) cu noutățile de zi cu zi din cadrul centrului.
Împreună cu serviciile comunitare cu responsabilităţi în educaţie, sănătate, pregătire profesională, protecţie socială etc., formăm o reţea de sprijin comunitar pentru facilitarea accesului beneficiarilor la servicii de specialitate în conformitate cu nevoile acestora.
În plus, materialele de promovare și informare sunt diseminate în cabinete medicale și policlinici, școli și grădinițe din Timisoara, precum și în timpul campaniilor de informare, evenimentelor caritabile și de fundraising.
Promovarea serviciilor se realizează prin comunicate de presă, interviuri la radio, publicatii in presa scrisă și online, precum și aparitii TV.
Impactul pandemiei
Pandemia ne-a afectat foarte mult și pe toate planurile. Copiii cu care lucrăm noi nu reacționează online, fiind cu dizabilități grave, cu alte nevoi sau cu vârste mici. Am încercat să lucrăm online, dar cât de repede a fost posibil am investit mult în măsurile de siguranță și am revenit față în față. Am avut de recuperat și a fost foarte greu. În contextul pandemic, am avut finanțatori care și-au retras finanțarea, deși aveam un contract, pentru a direcționa banii spre spitale. Multe firme au dat faliment, iar partea de sponsorizări a scăzut cu 80 la sută față de alți ani.
Cred că următoarea provocare va fi financiară, având în vedere și acoperirea facturilor de curent.
O privire asupra mediului nonguvernamental actual
Multe ONG-uri nu au supraviețuit. Sincer, întreaga echipă a trăit cu această teamă. Oamenii sunt atât de preocupați de îngrijorările lor, încât nu mai reacționează la problemele persoanelor cu dizabilități. Autoizolarea este o problemă pe care am observat-o, ca urmare a pandemiei. Oamenilor le este greu să iasă din casă, s-au accentuat stările de depresie la copii și adulți, iar mulți au devenit suprapoderali și neimplicați. Dar în ceea ce ne privește pe noi, suntem mulțumiți că existăm, nu ne-am pierdut misiunea, calitatea servicilor continuă să se dezvolte, ne-am adaptat la noile schimbări și am păstrat ce este bun în contextul activităților noastre.
Ce planuri aveți pentru fundație
Vrem să sprijinim integrarea a cât mai multor copii cu dizabilități în grădinițe și școli. Căutăm o soluție de finanțare a Centrului de Intervenție Timpurie, mai ales că este importantă și partea de wellbeing a angajaților, care resimt toată această perioadă de incertitudini, dar și de formare profesională.
Pe partea de adulți, vrem să obținem suport financiar pentru a sprijini cât mai mulți adulți din comunitate pentru a nu fi instituționalizați, și să susținem in continuare procesul de dezinstituționalizare din România.
