Învățare & Învățare. Oricât ar aduce norocul și oricum ai forța șansa, prin muncă și determinare, e nevoie mereu de o minte deschisă pentru a evolua, crede Marinela Ardelean, expertă în vin, autoarea mai multor cărți despre acest domeniu & fondatoarea Wines of Romania, o platformă care își propune să celebreze vinul românesc în afara granițelor. Experiența te poate plafona sau te poate duce la următorul nivel, iar rutina poate fi ocolită dacă îți lași mereu loc pentru descoperiri noi.
În fiecare vin se pot descoperi zeci de povești, de atitudini, de convingeri, de decizii. De la vinurile simple, dar oneste, ale unui producător mare, la rigurozitatea vinurilor clasice sau caracterul imprevizibil, plin de sălbăticia naturii netransformate de om, a vinurilor biodinamice – toate au o cheie de descifrare a unui mesaj. Iar acela este, de obicei, dragostea de viață.
Marinela a fost prezentă anul acesta la Unfinished, unde a împărtășit din poveștile vinului și a comunităților care se strâng în jurul lui. Povestim cu ea, în rândurile de mai jos, despre relația ei cu festivalul, cum își găsește inspirația în vremurile acestea complicate, de ce îi e frică și care sunt resursele ei de optimism pentru a merge mai departe.
Momente importante în formarea ta
Copilărie&școală @Maramureș, Învățare & Învățare (un proces care continuă și va continua toată viața), Cu ochii larg deschiși în jurul lumii, Meeting Dionysos, Eternal Double Helix Spiral Love.
În traducere, m-a marcat copilăria de vis, un loc perfect, o familie care ar putea părea oarecare, normală, în ochii altora, dar pentru mine a fost și rămâne o familie perfectă, definită de dragoste, umanitate și comunicare sinceră și liberă. Apoi descoperirea lumii din cărți, ceea ce mi-a deschis apetitul pentru descoperirea lumii la pas, țară după țară, continent după continent.
Se spune că norocul și-l face omul cu mâna lui – în cazul meu pot spune că a fost o întâlnire și o fuziune extraordinară între muncă și șansă. Descoperind lumea, am descoperit și dimensiunea culturală a gastronomiei și vinului și, la revenirea în țară, pentru prima oară, am intuit potențialul incredibil al vinului românesc. A fost prima dragoste despre care am știut că mă va ține toată viața, iar din acel moment toate eforturile mele s-au îndreptat spre promovarea vinului românesc. A venit apoi fiica mea, cea care mi-a completat viața personală, a doua spirală din ADN-ul vieții mele, cea de-a doua dragoste definitivă și necondiționată.
Ce a intervenit odată cu experiența
Pe măsură ce evoluezi și capeți experiență, lucrurile pe care le făceai până atunci par mai ușoare. Dar pentru mine asta nu a însemnat niciodată altceva decât că sunt gata să trec la ceva mai greu. Înveți, aplici, capeți experiență, dar apoi intervine rutina. Deci ori te plafonezi, ori treci la următorul nivel. De altfel, acesta este unul dintre lucrurile fascinantă legate de vin – nu apuci să te plictisești niciodată, mereu este ceva nou de învățat sau de descoperit. Sper să nu mă opresc niciodată din învățat.
Despre rolurile în societate, cred că cel mai greu a fost să înțeleg că sunt mulți oameni care vorbesc despre lipsa de asumare, dar prea puțini care doresc să își asume ceva. Eu mi-am descoperit rolul, misiunea, și mi-am asumat faptul că de aici încolo va fi nevoie să investesc timp, energie și bani în drumul către acest scop.
Ce te inspiră
Totul este inspirație în lumea vinului. Fiecare gust, fiecare aromă denotă o intenție a unui om, calitatea unui pământ, condițiile unui an. În fiecare vin se pot descoperi zeci de povești, de atitudini, de convingeri, de decizii. De la vinurile simple, dar oneste, ale unui producător mare, la rigurozitatea vinurilor clasice sau caracterul imprevizibil, plin de sălbăticia naturii netransformate de om, a vinurilor biodinamice – toate au o cheie de descifrare a unui mesaj. Iar acela este, de obicei, dragostea de viață. Deocamdată, toate preocupările se concentrează în trei zone – educarea și informarea publicului, promovarea vinului românesc în lume și crearea de punți pentru export.
Participarea la Unfinished
Cred că doar prima oară a fost mai greu să mă hotărăsc asupra participării, pentru că nu știam la ce să mă aștept. Dar mi s-a promis că voi organiza partea mea așa cum îmi doresc, au fost niște schimburi de idei remarcabile și, de atunci, n-a mai existat nici o ezitare. Unfinshed a ajuns la cea de-a șaptea ediție și iar eu la a patra (consecutivă) așa că pot spune că am deja o relație serioasă cu Unfinished :)
Ce înseamnă pentru tine off-center
Posibilitatea de a crește. Off-Center înseamnă să fii orientat, pe de o parte, către centru, către sursă, pe de altă parte către orizont, către limită, să încerci mereu să ajungi mai departe. Matematic, este imposibil, dar văd drumul către centru ca infinit. Deși punctul este acolo, există, cel puțin rațional, nu ajungi niciodată acolo. Dacă ajungi, ai aflat tot, ai înțeles tot, te oprești. Iar drumul spre limită este la fel – mereu împingi limita mai departe, iei învățăturile dintre centru și le împingi în exterior, și cu fiecare asemenea mișcare, limita se mută mai departe de centru.
Resursele tale de centrare
Depinde în care parte a vieții. Personal, familia, cu tot ce înseamnă. Profesional – toți oamenii minunați cu care am bucuria de a lucra.
Provocarile sociale în 2022
Să fii și să rămâi original. Apar tot timpul lucruri noi și poți cădea în păcatul de a imita fără să știi. Apoi trebuie ca originalitatea să fie și practică, să aibă aplicabilitate, în cazul în care nu vorbim despre creație pur artistică. Pentru mine, creația este construcție și trebuie să aibă caracteristicile construcției – în primul rând durabilitate, funcționalitate și estetică.
Cu cât sunt mai grele vremurile, cu atât trebuie să fim mai activi, mai prezenți și mai asumați în viața cetății. Trebuie să fie un exemplu împotriva lui „lasă că merge și-așa” și o inspirație pentru cei pe cale de a cădea în delăsare, pentru că mulți se feresc să investească timp și energie în vreun proiect, dacă lumea din jur este tulbure.
Influența ultimilor ani
Am o parte din familia mea în Maramureș, mi-am petrecut mare parte din vacanță acolo, și pot spune că am asistat la drame de neimaginat la începutul conflictului din Ucraina. Mai greu este să știu că, deși la graniță nu se mai aud explozii, tragediile continuă în restul țării. Mi-e greu, ca om iubitor de viață, să mă bucur la fel de gustul fiecărei zile, câtă vreme din Nord miroase atât de tare a moarte. În Italia, cea de-a doua mea patrie, lucrurile nu se mai simt cu aceeași intensitate, dar nici nu se poate vorbi despre confort, în fața amenințărilor legate de crize de gaz, crize financiare et cetera. Trăim blestemul chinezesc, nu?, acela de a trăi vremuri interesante...
De ce ți-e frică în 2022. Ce te încântă
Nu mă tem decât de faptul că, la nivelul populației generale, perpetuarea acestui conflict se poate traduce într-o stare de anestezie în fața violenței, care poate degenera într-o desensibilizare pe termen lung. Mă tem, de asemnea, de felul în care vor fi gestionate generațiile traumatizate de război, pentru că avem deja exemplul unor țări – să zicem – evoluate și civilizate care nu au reușit să-și gestioneze bine nici veteranii, nici rudele victimelor, nici copii și tinerii afectați.
Sursa de optimism vine, nu știu cât de justificat, predominant din experiență – știu cât de mult poate schimba un gest simplu o viață, de la lucruri cât de poate de materiale – o pâine, un măr, o pătură – la o îmbrățișare, o vorbă bună, un sfat din suflet și un strop de dragoste. Am și o speranță mai puțin rațională, provenită din încrederea necondiționată în oameni și în umanitate. Cred că cele mai frumoase gesturi se nasc în cele mai grele timpuri. Și mai cred că avem puterea să ne revenim, orice ni se întâmplă.
Un titlu pentru perioada ultimilor ani
Pentru mine? Probabil „The Beginnings”. Pentru lume? „Zilele după care nimic nu a mai fost la fel”, probabil, dar nu aș lua-o în tragic. Orice revoluție a adus schimbări definitive și nu a fost neapărat rău de fiecare dată.
