[REC și la podcast] Gelu Diaconu (Biblioteca lui Gelu): Întotdeauna îl las pe interlocutor să-și spună povestea. Sunt cele mai „calde” momente ale podcastului

Dacă ai nevoie de un semn să asculți un podcast, îți dăm o mie sub forma de discuții despre cărți și literatură cu scriitori contemporani. Deși nu a ajuns încă la o mie de episoade – dar intenționează -, Gelu Diaconu are ambiții mari pentru podcastul său: într-o zi, laureați Nobel, scriitori sau artiști cu anvergură internațională.

Podcastul Biblioteca lui Gelu a apărut ca o extensie firească a platformei culturale O Mie de Semne ce promovează literatura și istoria Bucureștiului. Deși cu emoții, Gelu Diaconu a reușit să treacă peste începuturi și să facă un podcast valoros încurajat și ajutat de fiii săi, care se află în spatele camerelor.

Abia întors de la ediția 2022 a FILIT, Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași, Gelu Diaconu ne-a povestit cum se pregătește pentru fiecare interviu, cum îl prind uneori live-urile mâncând biscuiți și cine sunt invitații lui ideali. Citiți și ascultați!

Idee și primii pași

Ideea de a realiza un podcast a venit firesc, ca urmare a tot ce am făcut anterior în cadrul proiectului O Mie de Semne. De altfel, ca să fiu sincer până la capăt, ideea per se exista mai demult, însă ne lipseau mijloacele tehnice pentru a o realiza. Când s-a rezolvat chestiunea asta nu a mai fost niciun impediment.

Ce aduce nou? Poate un plus de calitate, atât tehnică, cât și morală. Spun morală nu pentru că vreau să fiu scorțos, ci pentru că îmi place în primul rând o anumită decență. Și, desigur, disprețuiesc tot ce înseamnă senzaționalism.

Emoții

Eu sunt un timid nativ, așa că se subînțelege că am avut foarte mari emoții. Încă susțin că nu sunt făcut pentru așa ceva. Mi se potrivesc mai mult culisele, planul nevăzut al acestui alt fel de teatru. M-au ajutat fiii mei, care mi-au dat tot timpul încredere și mi-au spus până la saturație că sunt în stare cu adevărat să realizez un podcast. Au avut dreptate.

Pregătire și publicare

Mă pregătesc foarte serios pentru fiecare episod. În primul rând mă informez cu privire la tot ce se poate ști despre invitat. Apoi îi caut cărțile (dacă este cazul) și i le citesc. Oricum, nu intru niciodată la un podcast fără să citesc măcar o carte semnată de invitat. Nu în ultimul rând încerc să mă destind, să mă detașez de postura pe care trebuie să o am în fața aparatului de filmat.

De la idee până la publicare nu durează decât exact până când îmi răspunde invitatul. Îmi place să cred că în acel moment totul e ok din punctul de vedere al pregătirii episodului respectiv.

Invitații și temele

Am o listă de invitați și aleg de acolo în funcție de disponibilitate și de momentul potrivit (spun asta deoarece, de pildă, un moment potrivit este atunci când viitorul invitat tocmai a publicat o carte sau a primit un premiu important etc.). Temele vin de la sine și sunt legate în general de cărți și, evident, de biobibliografia autorului respectiv. Așa cum bănuiesc că știi, unele teme apar chiar în timpul derulării dialogului. Din punctul meu de vedere acest tip de „teme” este cel mai ofertant, deoarece creează spontaneitate.

În primul rând îmi doresc sinceritate și, atât cât este posibil, autenticitate. Direcția discuției ne aparține amândurora, moderator și invitat. Eu pun întrebările potrivite, el răspunde așa cum consideră de cuviință. Nu există condiționări și „direcții”. Ideea de bază rămâne aceea că trebuie să ne simțim bine în timpul dialogului, să avem certitudinea că ne putem exprima liber. Restul sunt detalii. Și mai e ceva: întotdeauna îl las pe interlocutor să-și spună povestea. Sunt cele mai „calde” momente ale podcastului.

Lecții și surprize

Am învățat să-mi înving timiditatea. M-a surprins disponibilitatea afectivă a unora dintre invitați.

Întâmplări de la înregistrări

Amuzant a fost când am intrat live într-un moment în care nu trebuia să fim live. Mâncam niște biscuiți și mă holbam la cameră. Și mai amuzant este când am lapsusuri sau când exersez formulele de start și mă încurc. Nu reușesc niciodată să le țin minte.

Audiența

Ascultătorii noștri provin din două categorii în momentul ăsta: cei pasionați de literatură și cei interesați de literatură sau care au curiozități în acest domeniu. Iar de aici derivă, desigur, interesul pentru anumiți invitați, cărți sau evenimente din sfera literară. Statistic vorbind, publicul nostru este format din aproximativ 70% femei, 29% bărbați si 1% alte genuri. Evident că numerele fluctuează plus-minus 1, 2 procente lunar. Cele mai recente episoade au început să atingă 1000 de ascultători, un lucru îmbucurător.

Promovare

Deoarece proiectul O Mie de Semne avea deja un număr decent de urmăritori atât pe pagina de Facebook, cât și pe site, promovarea a fost mai ușoară. Ținem însă concursuri saptămânale ca să atragem urmăritori noi, ne folosim de Instagram și de Facebook pentru a răspândi fiecare episod. În acest moment Facebook este platforma care aduce un public mai mare, însă acest lucru se schimbă de la lună la lună deoarece creștem mai repede pe Instagram.

Post-procesare

În spatele camerelor se află fiii mei, producătorii podcastului. Post-procesarea este minimă, deoarece am optimizat echipamentul ca să fie gata de acțiune în orice moment. Atunci când este nevoie ne folosim de Cubase pentru procesarea audio și Davinci Resolve pentru video. Pentru thumbnails sau alte imagini folosim Figma.

Podcasturi preferate

Îmi plac foarte mult podcasturile lui Joe Rogan. Mă inspiră și reprezintă un model pentru mine.

Peisajul podcasturilor în România

Cred că podcasturile reprezintă un lucru foarte bun la noi. Oamenii vor să-și spună povestea și au nevoie de un mediu relaxat pentru a o face. La podcast nu e „ca la televizor”. Nu te frige camera de filmat, nu ești obligat să intri în atmosferă, să deții o anumită morgă. Podcastul înseamnă în primul rând libertate totală de exprimare. În limitele unei decențe autoimpuse, desigur, poți spune orice. Fără posibilitatea de a spune totul, chiar și în contradictoriu, un podcast se autoanulează moral.

Motivația

Ne dorim să ajungem neapărat la episodul 1000. Și vrem să aducem la un moment dat în Biblioteca lui Gelu laureați Nobel, scriitori sau artiști cu anvergură internațională, oameni de calitate. Nu că nu am fi adus până acum oameni de calitate, ci pentru că vrem să continuăm în aceeași manieră. Vrem să fim primii care fac ceva anume. Ce, vom vedea pe parcurs.

Planuri

Planul nostru pentru urmatorul an este să mutam producția într-un studio dedicat, un loc în care putem să creăm și un alt fel de content care să susțină platforma O Mie de Semne și podcastul Biblioteca lui Gelu. Unul dintre obiectivele principale pentru anul viitor este să ajungem la 10.000 de abonați pe canalul Youtube, iar în materie de ascultători unici pe episod țintim către 3000-4000 de vizualizări.

Invitatul ideal

Din România mi-l doresc foarte mult pe Mircea Cărtărescu. De altfel, Mircea a și fost în Biblioteca lui Gelu, însă atunci doar a însoțit-o de Ioana Nicolaie. Mi-a promis că va veni cândva și ca invitat. Sper că ziua asta nu e departe.

Sunt mulți scriitori în lumea largă pe care mi i-aș dori ca invitați la podcastul meu. Doi dintre ei sunt Mario Vargas Llosa și Herta Muller, ambii laureați Nobel pentru Literatură. Mai sunt destui, de-asta ne și place să visăm frumos. Așa cum bine se știe, de la ideal până la concret uneori e o distanță foarte mică. Ne dorim să micșorăm distanțele astea până la anulare. În acel moment suntem siguri că îi vom avea în Biblioteca lui Gelu pe toți cei despre care credeam că sunt imposibil de adus.