Din poziția de angajat poate ne uităm la un freelancer sau antreprenor cu invidie. Are libertate, își face programul cum vrea, își alege clienții și proiectele. Sunt toate adevărate, însă, de cele mai multe ori un drum profesional pe cont propriu vine cu multe încercări, zbateri și frustrări. Când încep un business nou, ori se împotmolesc undeva într-unul mai vechi, antreprenorii și freelancerii pot oricând cere și perspectiva unui business coach. Este utilă consultanța, pentru că, din exterior, un profesionist poate vedea lucruri care scapă vederii din ”mijlocul acțiunii”.
Ana Nicolescu, antreprenor și business coach pentru startup-uri, lucrează în principal cu femei – soloprenoare, freelanceri și antreprenoare. În pandemie, s-a uitat atent de pe margine, și a văzut că multe business-uri s-au mutat din offline în online, iar oamenii din spatele lor nu știau să comunice în acest mediu, să se promoveze și să vândă. Ana și-a propus să ajute femeile pe cont propriu să vadă, mai întâi, ce există în spatele acestor blocaje. Abia apoi pot vorbi împreună despre planul de business, strategia de comunicare și elemente de marketing.
”Primii doi ani sunt despre a testa și de a cizela serviciul/produsul. Îl creezi, îi dai în piață, primești feedback, ajustezi, până ajungi la o formulă optimă, aliniată cu cine ești tu și cu obiectivele tale, dar și cu nevoia reală din piață. De ce? Ca să nu creezi servicii din proiecțiile tale, ci pe nevoia clientului tău ideal”
Cu multe informații utile, povestim cu Ana Nicolescu despre antreprenoriat și relația româncelor cu banii. De unde vin temerile și limitările pe care acestea le trăiesc, ce stă la baza blocajelor pe care le pot traversa în business, aflăm tot de la ea, în cele ce urmează.
Din biografie
Sunt jurnalist de meserie și după ce am lucrat 12 ani în presă, în timp ce eram în concediu de creștere pentru primul copil, am început să scriu pe blogul Mămica Urbană ca să nu pierd contactul cu lumea. Așa credeam eu atunci că dacă nu sunt și puțin jurnalist, identitatea mea o să moară. Nu s-a întâmplat asta, dimpotrivă, am renăscut și mi-am resetat valorile, am mers la programe de autocunoaștere și m-am descoperit altfel decât îmi spuseseră cei din jurul meu că sunt. Și m-am îndrăgostit de mine.
De aici până la antreprenoriat nu a fost mult. Am strâns în jurul meu o comunitate de bloggeri părinți, am făcut o agenție de comunicare și de PR în nișa de parenting și o școală informală pentru creatorii de conținut. Nu singură, cu echipa mea. Asta a durat cam 8 ani.
Apoi a venit pandemia.
Au înghețat multe contracte în zona de PR, multe evenimente offline pe care le organizam și noroc cu autocunoașterea și acceptarea că în loc să mă zbat, să mă victimizez și să blamez, am stat ca un observator să văd ce se întâmplă în piață și unde se creează o nevoie pe care pot eu să o acopăr. Am văzut că multe business-uri trec din offline în online și nu știu nici cum să comunice în noul mediu, nici cum să se promoveze. Și am venit aici cu un pachet pe agenție de content writing și PR.
Și am mai văzut că multe femei își încep un business online și nu se mai întorc la locul de muncă după ce copiii intră la grădiniță sau sunt într-o corporație și vor să înceapă pe cont propriu. Ce aveau ele în comun? Credeau că dacă au o pagină de facebook, au automat un business. Și atunci am creat o comunitate cu taxă, abonamente 1 la 1 și Mastermind-uri prin care să le arăt de unde începi un business, cum comunici strategic și abia al câtelea pas este social media și care sunt atât puterea, cât și limitarea ei.
Cum funcționează business coaching-ul
La mine funcționează așa: vine o antreprenoare și spune că nu știe să scrie și d-aia nu are clienți. Sau că nu îi place să vândă. Sau că nu poate să pună un preț pe serviciile ei spirituale. Sau că ea nu crede în email marketing, dar vrea clienți.
Astea toate sunt lucruri de suprafață pe care eu le numesc blocaje pentru că ascund, de cele mai multe ori, unele chestiuni nerezolvate. Pentru mine e o fugă în tot ce am menționat mai sus. O poveste pe care și-o spun pentru că:
- Nu vor să se lase văzute, nu pot momentan să-și asume vocea, așa că e nevoie de un pretext să nu-și expună valorile și atunci nu știu să scriu și d-aia nu am clienți.
- Dincolo de asocierile pe care le fac cu vânzarea, le e frică să stea față în față cu clientul lor că poate le-ar oglindi ceva ce nu vor ca ceilalți să știe despre ele. Și atunci nu-mi place să vând.
- Nu fac diferența clară dintre rolul de antreprenor și cel de vindecător/șaman/orice altă meserie spirituală și nici nu sunt prezente la dezechilibrul pe care îl creează între ele și clienții lor. Și nici nu sunt prezente la adevăratul motiv pentru care dau mult gratis, care de cele mai multe ori nu are legătură cu latura spirituală a meseriei lor, ci cu faptul că vor să primească apreciere și validare și/sau e posibil să aibă unele legături transgeneraționale care le fac să blocheze banii.
Sunt doar câteva exemple. În procesul de coaching pe care îl parcurg cu clientele mele întâi destructurăm aceste blocaje, povești pe care și le spun, bariere pe care și le pun singure. Și abia după sunt pregătite, din punctul meu de vedere, să-și asume rolul de antreprenor dintr-un spațiu curat și plin de oportunități.
Abia în acest punct sunt gata să audă și să implementeze ce le povestesc despre planul de business, nișare și poziționare, analiza SWOT, analiza mediului de business, clientul ideal, crearea și evaluarea unui serviciu, unicitate, ce și cum să scrie pe site, pe blog, în social media, cum să facă parteneriate strategice și PR, campanii de promovare sau planuri editoriale.
Când ele nu mai fug de cine sunt, atunci își dau seama că totul se învață, și scrisul, și vânzarea, și lansarea, și orice de care le era frică și după care se ascundeau.
Problemele cu care se confruntă cel mai des antreprenorii și freelancerii post-pandemie
Antreprenorii/freelancerii și cei dinainte și cei post-pandemie se confruntă:
- în primul rând cu o lipsă de cunoaștere de sine și de conectare cu ei înșiși. Cei mai mulți dintre ei, nu toți.
- în al doilea rând, gândesc foarte mult doar la nivel individual, nu se văd la nivel de grup, de comunitate, de țară și fac totul să fie despre ei, când, de fapt, ar trebui să fie despre client și, mai precis, despre oamenii pentru care ei pot să fie contribuție. Întrebarea ar fi: Cu ce pot eu să ajut în lumea asta? Aha, cu chestia asta. Bun, acum cum pot să ajut cât mai mulți oameni care au nevoie de darul ăsta al meu. Iar banii vor veni ca o consecință pentru că i-am atras prin contribuție, nu prin lipsă.
- în al treilea rând, mulți dintre ei fac un business din rănile lor, nu din preaplinul lor. Adică să se simtă văzuți, validați, aplaudați la scenă deschisă sau să îi salveze pe alții pentru că nu au putut să salveze, la un moment dat, pe cineva drag. Vezi, d-asta e așa de importantă autocunoașterea. Când îți vezi potențialul îți pui întrebarea aia de mai sus cu contribuția prin harurile și darurile tale. Atunci faci un business din preaplinul tău și nu o să mai ai nici teama de eșec, nici pe cea de succes, nici Sindromul Impostorului.
- în al patrulea rând, consideră greșit că dacă au făcut un curs e suficient. Nu, ăla e doar începutul. Dacă mă întrebi pe mine, un antreprenor se formează constant și cea mai mare investiție pe care o face este în el, în autocunoaștere, în creșterea lui, în leadership-ul lui, în integritatea lui ca om.
O altă problemă este că scot antreprenoriatul din context. Nu! Ca să fii un antreprenor bun e nevoie să ai claritate. Claritatea minții, a sufletului, a misiunii tale. Pentru asta e nevoie nu doar de autocunoaștere, dar și de un program care să te susțină să fii performant și aliniat, integru, onest. Sport, nutriție, hidratare, somn, rutine, socializare, contribuție pentru mediu, pentru familii defavorizate etc.
Altă problemă: nu separă rolurile și nici nu le conștientizează. De exemplu, rolul de terapeut care începe și se termină în cabinet, cu cel de antreprenor care decide câte ore va lucra terapeutul ca să-și atingă obiectivele.
În rest, post-pandemie, sunt o grămadă de oportunități, una dintre cele mai mari fiind aceea că, dacă vrei și ești dispus să muncești și să investești, poți să îți faci un business internațional și să fii nomad digital, să lucrezi de oriunde din lume.
Relația femeilor din România cu banii. De unde vin limitările și temerile
Avem așa:
1. Mentalitatea generală legată de bani la nivel de țară. Ne mulțumim cu puțin și muncim mult pentru puținul ăla. Noi ne-am apărat mereu sărăcia și am făcut din asta un brand de țară la un moment dat. Săraci, dar cinstiți. Strictul necesar, nu mai mult. Nu te întinde mai mult decât îți e plapuma. Banu’ cinstit cu multă muncă se câștigă.
Apoi când am văzut că nu avem bani, am început pe principiul vulpea dacă nu ajunge la struguri, zice că-s acri. Banu-i ochiu’ dracului.
Am făcut o zicală și că n-ai cum să ai și bani și să fii și cinstit. Ne-am dezis de bani și apoi am creat contexte ca să nu-i avem că doar trebuia să avem dreptate că suntem un popor sărac.
2. Ce ni s-a transmis din familie și ce am văzut noi la mama și la tata. Aici e simplu, nu are rost să explic. Uite, îți propun să scrii pe o foaie tot ce ai auzit tu în copilărie despre bani și ce ai văzut un în casă. Vezi cum ți-ai creat niște convingeri legate de bani. Bun! Acum uită-te cum acționezi tu în prezent, în business-ul tău, prin prisma acestor convingeri.
3. Ce vine energetic transgenerational. Stră străbunicii, străbunicii și bunicii au avut poate averi, moșii, le-a mers bine, dar au pierdut totul de pe-o zi pe alta când a venit fie războiul, fie seceta, fie foametea, fie încă un război, regularizarea, CAP-urile etc. Se punctează acolo sus amprenta că atunci când ai bani poți să-i pierzi de azi pe mâine. Deci e riscant să ai bani. Așa că părinții noștri poate își aleg meserii din care nu câștigă mulți bani, dar au siguranța că dacă își văd de treabă, au un loc de muncă stabil pe viață. Și nu ies de acolo decât la pensie. Hashtag siguranță. Iar noi, mulți dintre noi, veniți pe acest pattern, ne alegem meserii spirituale justificând lipsa noastră de putere de a cere bani pe ce facem, cu povestea că nu se poate să fim antreprenori șamani și să avem sufletul în rai. Când de fapt asta are altă sursă.
4. Și strict legat de femei, intervine și presiunea socială pe care ne-am asumat-o și am contribuit astfel la creșterea ei, cum că femeia la cratiță și bărbatul la muncă. Și unora le este frică să îndrăznească să facă mai mulți bani decât bărbații lor și încep să-și spună povești ca să acopere frica de succes.
Pașii prin care o femeie poate face trecerea de la angajat la antreprenor
Dacă încă este în dilema dacă să rămână angajată sau să fie antreprenoare, nu e domeniul meu de expertiză, acolo cel mai bine vorbește cu un Career Coach. Nu toată lumea e făcută pentru antreprenoriat. Și asta e ok. Și nu orice blocaj în carieră e musai să se sfârșească cu demisia din corporație și pasul către antreprenoriat.
Însă dacă e hotărâtă, întâi îi zic să nu încerce apa cu ambele picioare, în cazul în care încă nu și-a da demisia. Și să le facă un timp în paralel.
Dacă și-a dat demisia, ne uităm la cine e ea, trecem printr-un chestionar de claritate, vedem ce blocaje apar în acest chestionar, le identificăm sursa, apoi mergem să construim obiectivele pe următorii 5 ani, 3 ani și 1 an.
Identificăm clar produsul/ serviciul și clientul ideal. Apropo de asta, multe soloprenoare au impresia că nu știu să vândă sau să scrie. Dar nu este despre a cunoaște tehnici de scris sau de vânzare în etapa asta. De ce nu pot să se exprime e pentru că nu le este clar care e serviciul lor și pentru cine e.
Apoi vedem dacă e o nevoie reală în piață pentru acel serviciu și dacă da, facem analiza mediului de business, strategia de business și cea de comunicare și promovare.
Ce le transmit foarte apăsat soloprenoarelor la început de drum e că mai ales primii doi ani sunt despre a testa și de a cizela serviciul/produsul. Îl creezi, îi dai în piață, primești feedback, ajustezi, iar îl dai în piață, iar primești feedback, iar ajustezi până ajungi la o formulă optimă, aliniată cu cine ești tu și cu obiectivele tale, dar și cu nevoia reală din piață. De ce? Ca să nu creezi servicii din proiecțiile tale, ci pe nevoia clientului tău ideal.
Freelancer vs antreprenor
Pentru mine, un freelancer este o persona care are un SRL sau un PFA și prestează servicii pentru alte firme, de obicei project based. Adică e subcontractat de alte firme mai mari, doar că nu e cu carte de muncă, ci cu contract de prestări servicii.
Un antreprenor își face propria firmă cu scopul de a-și construi o afacere pe care să o gestioneze singur și să aibă un plan de business, să poată să angajeze o echipă sau să subcontracteze freelanceri când au nevoie. El se gândește la cum să investească profitul pentru creșterea firmei sau cum să aibă și venituri pasive. Antreprenorul este prezent la contextul din piață și vede oportunități pe care le monetizează, își asumă riscuri și e un problem solver.
Instrumente folosite în antreprenoriat
Cum ziceam: autocunoaștere, adresarea blocajelor, plan de business, strategie de comunicare, promovovare, vânzare, parteneriate strategice și mentalitate de antreprenor. La mentalitate încă avem de lucrat.
Cum se măsoară succesul unei femei ca profesionist pe cont propriu
Consider că se măsoară în nivelul de satisfacție care ar putea să fie vizibil de la prima întâlnire, în nivelul de poftă de viață, vitalitate, bucurie, încredere în sine, în a-și trăi viața astfel încât ea să se exprime pe ea ca cine a venit pe lumea asta să fie.
Doar nu credeai că dau un răspuns mai matematic. :)
Mindsetul unei femei care are succes în antreprenoriat
Cred că am cam răspuns la întrebarea asta printre rânduri. Dar rezum:
- Cine sunt eu și ce mi-e dat să fac cu vocea mea pe lumea asta?
- Cum îmi asum misiunea cu putere și încredere?
- Cum îmi păstrez sănătatea și capacitatea de a fi contribuție pentru ceilalți prin obiceiuri sănătoase: hrană, hidratate, sport, meditație, respirație și orice altceva o ancorează în identitatea ei, în esența ei.
- Cum pot să fiu o persoană integră?
- Care e viața pe care vreau să o trăiesc?
- Ce e nevoie să generez ca să trăiesc acea viață?
- Cum am nevoie să cresc eu ca să generez tot ce am nevoie ca să trăiesc viața visurilor mele?
- Cum pot să fiu eu atât de ancorată și de aliniată cu mine astfel încât să produc în cei cu care interacționez salturi calitative?
Importanța unei strategii de comunicare coerentă într-un business
Simplu și concret: ca să o numin strategie, ea trebuie să fie aliniată unui plan de business. Dacă nu e, atunci facem postări doar ca să scriem zilnic că așa am auzit că e bine pentru algoritmul Facebook, dar să nu ne mirăm că nu avem clienți. Apoi o comunicare coerentă are la bază, pe lângă planul de business, clientul ideal ca să știi cum să scrii în beneficiul lui. Și foarte important, site-ul este despre client, nu despre tine.
Care este strategia ta de comunicare, ca antreprenor și business coach
Mă uit la 2023 și văd că lansez cursul online de 3 ori, că o să lansez un curs evergreen și un program pilot în engleză și/sau spaniolă. Înainte de începerea oricărei ediții de curs/program, cu o lună și jumătate înainte, încep prelansarea, promovarea și lansarea.
În perioada de prelansare, am de fiecare dată câte un ebook, care are legătură cu ce o să vorbesc la webinariile gratuite, de vânzare. Ăsta mă ajută să măresc baza de date, adică să adun mai mulți oameni alături de mine.
În perioada de promovare, intră ad-urile pe social media și prezența mea în presă, la emisiuni, în comunități, la conferințe.
Lansarea e formată din 5 live-uri gratuite care se termină cu un webinar de vânzare. Pentru asta creez un grup pe Facebook și mă conectez acolo cu antreprenoarele care vor să-și crească business-urile. Vorbim, ne cunoaștem, uneori fac coaching online ad-hoc, pe lângă live-urile programate pentru că vreau să fiu o contribuție pentru ele, vreau ca ele să-și ia valoare, să aibă momente de descoperire de sine, de aha-uri, de salturi calitative.
Pe lângă programele astea, o preocupare continuă e să rămân în comunicare cu cei care mi-au fost clienți și să aflu cum se descurcă după interacțiunea noastră, unde au nevoie de susținere.
Și tot în strategia de comunicare intră și prezența constantă pe paginile mele de social media unde îi iau pe followerii mei în călătorie cu mine și le zic tot timpul ce fac, pentru ce mă pregătesc, care sunt obstacolele mele, care sunt reușitele, ce am învățat și cum pot din postura asta să contribui la drumul lor antreprenorial. Cuvintele principale sunt: conectate, autenticitate, asumare, ancorare.
Apoi ar fi parteneriatele strategice pe care le fac cu traineri și coachi complementari cu mine și care, prin serviciile lor, sunt pași esențiali mai departe în ecosistemul unui business. Pe ei îi invit ca guest speakeri în cursurile mele.
Și foarte important, comunicarea mea nu e doar ce se vede în afară, ci și ce se întâmplă în bucătăria business-ului meu cu echipa mea, cu cei care se ocupă de site, de ad-uri, să ajungă newsletterele la timp, să învăț vânzări online, comunicarea cu PR-ul meu.
Cât despre cum arată comunitatea mea de 937 de soloprenoare, ea e așa ca mine. Doar ne oglindim, nu?
