Alexandru Belc: Provocarea cea mai mare a fost să recreez atmosfera anilor '70, într-un oraș care s-a transformat enorm în ultimii ani, un oraș invadat de eclectism, degradat arhitectural

Alexandru Belc: Provocarea cea mai mare a fost să recreez atmosfera anilor '70, într-un oraș care s-a transformat enorm în ultimii ani, un oraș invadat de eclectism, degradat arhitectural

Regizorul Alxandru Belc terminase documentarul „Cinema mon amour” și căuta idei noi, chiar un reset creativ, dar nu-și planificase realizarea unui lungmetraj. S-a reîntors la un subiect mai vechi pentru a începe să lucreze la un nou documentar despre omul de radio Cornel Chiriac. Procesul de documentare și energia creației l-au purtat, însă, către primul său film, o poveste despre dragostea adolescentină și libertate în anii ’70. La radio, se auzea pe atunci Emisiunea Metronom, foarte populară printre tineri.

Debutul ca regizor de lungmetraj cu ”Metronom” i-a adus Premiul pentru regie ”Un Certain Regard” la Festivalul de la Cannes 2022 și bucuria de a lucra cu o echipă de actori foarte tineri, fascinați de uniformele școlii comuniste și curioși să afle cum se trăia lipsa de libertate.

În distribuția filmului se găsesc: Mara Bugarin, Șerban Lazarovici, Mara Vicol, Vlad Ivanov, Mihai Călin, Andreea Bibiri.

”Este importat să ne reamintim istoria prin orice mijloace, nu doar prin filme. Doar așa putem evita să repetăm greșelile trecutului. Memoria istorică este din ce în ce mai scurtă, iar filmele sunt un mijloc bun prin care putem combate asta”

Alexandru Belc a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale" în 2007 și a realizat mai multe scurtmetraje și filme documentare. Documentarul său, „The Sound of Mountains” a fost prezentat la Festivalul Internațional de Film de la Berlin în 2007, iar „Rebel Rebel” a fost selectat la Festivalul Internațional de Film Vision Du Reel la Nyon, în 2010.
Povestim cu el despre ”Metronom”, care are premiera în România pe 4 noiembrie.

 

Din istoria profesională

Am vrut să fac film imediat cum am terminat liceul. N-am vrut neapărat să fiu regizor. Îmi plăcea orice legat de film. Am început cu pași mici, în facultate am lucrat ca asistent, apoi după ce am participat la Aristoteles Workshop, s-a făcut un declic pentru filmul documentar. Am stat câțiva ani buni în lumea documentarului, căutând direcții, experimentând, descoperind lucruri. Am fost norocos să învăt făcând. Mi s-a dat șansa asta, oamenii din jurul meu au avut încredere în mine, m-au încredințat cu povești, cu idei, chiar cu resurse financiare.

 

Cum se simte debutul în regia de lungmetraj la 40+

Am lucrat atât de mult la filmele documentare pe care le-am făcut înainte, încât n-am simțit că sunt un regizor la debut. Poate și pentru că am doza mea de hazard și de inconștiență. Într-adevăr, e diferit să lucrezi cu actori, dar cred că e mai greu să lucrezi cu oameni adevărați, cu poveștile lor de viață reale, pe care ei trebuie să le joace în fața camerei.

 

Ce ți-a adus această experiență

Greu de spus sau de măsurat. În primul rând mi-a adus prieteni noi. M-am bucurat să-i cunosc și să lucrez cu tinerii actori, să învăț de la ei, să facem echipă pe platou, să mergem apoi la festivaluri împreună și să povestim publicului cum a fost la filmări. Sunt poate obișnuit de la documentar să am așteptări ca filmul să-i schimbe pe cei care joacă în el. Simt că Metronom a reușit să schimbe ceva în fiecare dintre noi, cei care am participat la realizarea lui. Apoi este satisfacția că am reușit să-l duc la capăt, să îl termin așa cum mi-am dorit.

 

Contextul în care ai inceput să te gândești la ”Metronom”

Ideea Metronom a apărut într-un context foarte precis. Terminasem documentarul Cinema mon amour și căutam idei noi. N-am găsit! Dar voiam neapărat să mă resetez mental după anii de muncă pe același subiect și am apelat atunci la ideile mai vechi. Am regăsit ideea documentarului despre Cornel Chiriac despre care vorbisem cu Liviu Tofan și am început cercetarea. De aici la un lungmetraj, n-a mai fost decât un pas. Cred cu putere că limbajul pe care îl alegi când vrei să spui o poveste este decis de povestea pe care vrei să o spui. Întâi găsești emoția, apoi felul în care vrei să o transmiți.

 

Despre interesul pentru Cornel Chiriac

Cornel Chirac a fost omul timpului său. M-a atras mult personalitatea lui Cornel, m-am întrebat cum ar fi fost el astăzi, dacă ar fi fost astăzi tânăr, preocupat de muzică și de libertate. M-a fascinat omul de radio Cornel Chiriac. Felul în care își asuma responsabilitatea că muzica pe care o transmite și ceea ce spune la radio este ascultat în țară de oameni care tânjesc după libertate. Cornel traducea versurile pieselor în română, le adapta, uneori chiar în limbaj arhaic (Opera rock - Jesus Christ Superstar).

 

Procesul de documentare

Am studiat mult arhiva video de la INA Mediapro și Sahia, am povestit cu oameni care au trăit acei ani, cu părinții mei, cu fanii lui Cornel Chiriac, am ascultat pe oricine care putea să-mi povestească orice despre acea perioadă. Au fost și dosarele de urmărire informativă și documente și broșuri din arhiva CNSAS.

 

De ce este important să ne reamintim periodic istoria prin filme

Este importat să ne reamintim istoria prin orice mijloace, nu doar prin filme. Doar așa putem evita să repetăm greșelile trecutului. Memoria istorică este din ce în ce mai scurtă, iar filmele sunt un mijloc bun prin care putem combate asta.

 

Povestea filmului

Un film despre doi tineri care se iubesc în România anilor '70. Un film despre un 'ceai dansant', o petrecere de apartament, în care o mână de elevi de liceu sunt ridicați pe sus de către securiști. Un film cu muzică bună, cum rar s-a mai auzit într-o producție românească. Un film care ne face să ne gândim la cât de fragilă este totuși libertatea pe care o avem astăzi.

 

Provocări, neliniști și îndoieli în timpul lucrului la ”Metronom”

Provocarea cea mai mare a fost să recreez atmosfera anilor '70, într-un oraș care s-a transformat enorm în ultimii ani, un oraș invadat de eclectism, degradat arhitectural. Anii '70 din filmul meu însemnau prezentul. Provocarea cea mai mare a fost să redau acel prezent, să fac lucrurile să pară actuale, nu vechi.

 

Alegerea actorilor din distribuție

Pe Mara Bugarin am ales-o în pragul filmărilor. A dat proba direct pe platou, împreună cu Șerban Lazarovici. Am căutat o compatibilitate între cei doi, o potrivire perfectă. I-am ales împreună. De fapt, toată distribuția am gândit-o pe acest principiu, de armonie între fizionomii.

 

Cele mai importante indicații regizorale

Nu mai țin minte, am discutat foarte mult cu ei.

 

Genul tău de colaborare și negociere creativă

Depinde foarte mult de fiecare actor în parte. Sunt actori cu care scriu textul împreună și actori pentru care textul este cel din scenariu, care nu mai poate fi modificat. Negocierea creativă cu actorii este influențată de foarte mulți factori. Mă consider deschis și flexibil în privința asta.

 

Curiozitățile actorilor legate de anii '70

Am stat mult la povești. Le-am explicat ce caut, ce vreau să obțin, lucrurile de care mă feresc, le-am arătat arhive video, i-am lăsat să se familiarizeze cu spațiul de joc, cu scenografia, cu recuzita. Ei și-au făcut temele de acasă, au știut că vin la un film a cărui acțiune are loc în anii '70. Au fost fascinați de uniformele școlare, iar întrebările lor recurente erau legate de lipsa libertății.

 

Cu ce speri să rămână oamenii după ce văd acest film

Sper să aprecieze mai tare libertatea de care se bucură astăzi și să realizeze că este atât de ușor să o pierdem dacă nu o apărăm de fiecare dată când este nevoie.

 

Mai departe, în acest an

Anul ăsta și o parte din anul următor am dedicat-o promovării filmului atât în țară, cât și în străinătate. Filmul are un parcurs festivalier bogat, urmează lansarea din cinematografe în Romania (pe 4 noiembrie) și Franța. În paralel mă pregătesc să intru într-o nouă poveste.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Companii

Subiecte

Sectiune



Branded


Related