[Design & Strălucire] Angela Ciobanu: Bucurestiul a devenit deja un hub pentru bijuteria contemporana, cu evenimente importante care atrag artisti

Locuieste in afara tarii de peste zece ani, dar a ramas conectata cu piata de bijuterie din Romania, unde a observat cu surprindere ca gusturile consumatorilor de bijuterie s-au rafinat in ultimii ani. Angela Ciobanu are un master in arhitectura si este designer de bijuterie de doisprezece ani, timp in care a explorat multe directii si a lucrat cu tehnici si materiale diverse. Angela are credinta ca o bijuterie nu ar trebui sa fie doar o podoaba pentru corp.

”In ultimii ani mi-am concentrat atentia pe ceea ce implica reconsiderearea notiunilor de valoare si pretiozitate in bijuterie in contextul in care, prin prisma lipsei de sutenabilitate, bijuteria in sine este redundanta. Experimentez din ce in ce mai mult cu bio-materiale si cu materiale obtinute din reziduuri.”

Angela Ciobanu participa la cea de-a treia editie a Romanian Jewelry Week 2022, care se desfasoara in perioada 5-9 octombrie la Biblioteca Nationala a Romaniei si in alte cinci locatii conexe din Bucuresti.

Inceputurile in designul de bijuterie

Am inceput sa schitez bijuterii pe vremea cand lucram in Belgia, intr-un birou de arhitectura. Cred ca a venit din dorinta de a transpune la scara mult mai mica ce invatasem in arhitectura. Un fel de rasturnare a relatiei om - obiect proietat, in care totul se intampla pe corpul uman, nu in jurul lui. La un moment dat, am venit in tara si atunci am vizitat atelierul lui David, unde am si ramas o vreme. Ironic este ca ulterior am aflat ca in Belgia exista scoli foarte bune de bijuterie contemporana, as fi putut studia acolo. Insa ma bucur ca lucrurile s-au intamplat asa.

Etapele de formare ca bijutier 

Primul atelier de bijuterie in care am intrat a fost cel al lui David Sandu. Se intampla in martie 2010 si am ramas acolo timp de doi ani. Cand descoperi un lucru, fiecare moment care te apropie de acel lucru pare surprinzator. Mi-ar fi greu sa spun ce anume m-a surprins sau impresionat mai tare. Cel mai mult insa mi-a placut ca nu mi s-a impus niciodata structura rigida e vreunei programe. Am descoperit tehnicile pe parcurs, mai degraba haotic, transpunandu-mi direct in metal schitele. Am fost ajutata mult si am invatat mult in perioada aceea. Dupa mutarea in Viena, am avut sansa de a lucra alaturi de un veteran al bijuteriei vieneze, Josef Krenek, si am invatat tehnici de emailare clasica in atelierul fostilor furnizori imperiali, Friedrich Orth. In ultimii ani, am experimentat destul de mult, si am ajuns, din incercari, sa stapanesc tehnici care nu mi-au fost predate undeva si despre care am gasit putina documentatie. Asa am ajuns sa lucrez cu granulatie, keum boo sau bio-materiale.

Nu cred ca simti vreodata ca ai invatat suficient, de fapt, cred ca fiecare moment in care lucrezi iti aduce ceva nou. Dar cred ca ajungi intr-un punct in care intelegi de ce se spune ca trebuie sa inveti cat mai mult, pentru ca apoi sa uiti totul. Daca drumul pe care mergi nu este al tau, este ca si cum ai invatat totul degeaba.

Primele incercari de creatie 

Prima incercare a fost din fericire si o reusita, lucru care m-a incurajat sa si merg mai departe in domeniu. Deja nici nu imi mai amintesc de temerile de atunci, doar de entuziasmul de inceput.

Prima bijuterie 

Prima bijuterie pe care am lucrat-o vreodata a fost un inel, in martie 2010. La momentul respectiv, formele arhitecturale erau inca foarte prezente in estetica mea.

Ce te inspira in prezent

Inspiratia mi-o iau din toate lucrurile pe care le traiesc sau visez. In ultimii ani mi-am concentrat atentia pe ceea ce implica reconsiderearea notiunilor de valoare si pretiozitate in bijuterie in contextul in care, prin prisma lipsei de sutenabilitate, bijuteria in sine este redundanta. Experimentez din ce in ce mai mult cu bio-materiale si cu materiale obtinute din reziduuri.

Iar banuiesc ca subconstientul meu isi gaseste o anumita stare de echilibru in alb si in cerc. 

Amprenta personala

Nu cred ca exista ceva ce as putea defini drept ”amprenta mea”.  Oamenii care imi vad sau imi poarta bijuteriile imi spun ca ma recunosc in fiecare din ele. Dar de-a lungul celor 12 ani am explorat multe directii si am lucrat cu tehnici si materiale diverse, mie imi este greu sa identific un element comun in toate. Voi continua insa sa caut, prin fiecare piesa pe care o creez, o anumita forta care se regaseste in spatele unei aparente fragilitati.

Procesul de creatie

Visez mult cu ochii deschisi, banuiesc ca primele schite acolo sunt trasate, in vis si in gand.

Cea mai grea parte. Si cea mai frumoasa 

Am doua parti preferate, ambele la fel de grele pentru mine. Una este cea de inceput, in care schitez, experimentez si imi aleg materialele cu care urmeaza sa lucrez. Cea de-a doua este cea in care vad piesa deja purtata de cineva. 

Evolutia designului de bijuterie in Romania 

Fata de momentul in care am inceput eu sa lucrez, peisajul bijuteriei contemporane din tara s-a schimbat foarte mult, in mod accelerat, in bine si bijuteria isi revendica locul intre arte, trecand cu mult de sfera preocuparilor de hobby. Sunt multi, din ce in ce mai multi, artisti talentati, a caror munca sper sa fie din ce in ce mai apreciata. Bucurestiul a devenit deja un hub pentru bijuteria contemporana, cu evenimente importante care atrag artisti internationali.

Care trenduri ti se par supraestimate 

Insasi ideea de “supraestimare” (si generalizare) sta la baza notiunii de trend, dupa parerea mea. Nu cred in trenduri pre-definite, sunt insa atenta la ideile care polarizeaza atentia oamenilor intr-un anumit moment dat. Si m-am bucurat sa regasesc in centrul atentiei cercelul supradimensionat – tipologie care a trecut prin multe declinari in ultimele mele serii. Am vazut de asemenea ca brosele au un nou moment de glorie in ultima perioada, si mi se pare cu atat mai interesant – si deloc intamplator - cu cat sunt bijuteriile pe care le consider fara varsta sau gen.

Relatia romanilor cu bijuteria

Locuiesc mai mult in afara tarii de peste zece ani, nu sunt poate cea mai in masura sa formulez o parere in aceasta privinta. Am incercat insa sa raman cat mai conectata la peisajul bijuteriei din tara, si spre surprinderea mea, numarul clientilor mei romani a crescut constant. Cred ca gusturile consumatorilor romani s-au rafinat din ce in ce mai mult, si in mod cert exista o cerere (sau o necesitate) in piata care pentru o perioada indelungata nu fusese niciodata sincronizata cu oferta. Romanii sunt consumatori de design autentic, parea greu de crezut in urma cu zece ani probabil.

Strategia de promovarea a brandului tau 

Calitatea si autenticitatea raman probabil cele mai bune “strategii”. Este ceea ce face ca o piesa expusa intr-o galerie sau cumparata de catre cineva sa atraga atentia unui nou potential comparator sau colaborator. Stiu ca este recomandat – si banuiesc, intelept – sa ai un buget de marketing. Eu nu am avut asta niciodata, in schimb mi-am concentrat atentia pe a participa in expozitii care ma intereseaza, a fi prezenta in muzee si galerii de prestigiu, sau a castiga concursuri importante. Sunt prezenta pe social media, dar cel mai bun networking a fost intotdeauna atunci cand bijuteriile mele au ajuns cat mai aproape de oameni.

Ce inseamna pentru tine participarea la Romanian Jewelry Week 2022

O intoarcere acasa, in orasul in care am inceput sa lucrez bijuterie si o ocazie de a-mi reconecta lucrarile cu publicul de care am stat departe timp de doi ani.

Mai departe

Ultimii ani ne-au invatat pe toti, cred, ca orice planuri am avea, este mai important sa lasam loc pentru neprevazut. Este pentru prima data cand nu am planuri, primesc si ma bucur de momentul pe care il traiesc acum.