Pentru Luca Zamoc, totul se întâmplă afară. Creația, dialogul cu ceilalți, inspirația. Afară nu există zonă de comfort. Dar asta e bine pentru un artist: să iasă din siguranța mecanică și să înceapă să își pună întrebări critice. Luca e preocupat de murale și arta publică, a predat în Florența, la Polimoda, a colaborat cu branduri internaționale și a pictat în contexte publice în mai multe țări europene și non-europene. Lucrarea lui de anul acesta de la Unfinished este inspirată de clădirile abandonate din București și celebrează reziliența naturii și relația ei cu umanitatea.
Tot ceea ce desenezi afară devine simbolic, chiar dacă e un lucru care are scop didactic. A învăța să pictezi într-un spațiu colectiv înseamnă să creezi un limbaj vizual care poate da naștere unor nenumărate tipuri de povești. Acesta a fost întotdeauna factorul declanșator al cercetării mele, spune Luca.
UNFINISHED are loc între 29 septembrie și 2 octombrie și se va desfășura sub tema OFF-CENTER. Specialiști din domenii diverse, de la artiști, arhitecți și antreprenori, la filosofi, biologi, matematicieni vor dezbate conceptul de descentralizare. (Accesul se face pe baza de înscrieri).
Povestim cu Luca în întâmpinarea festivalului despre centru și periferii, arhetipuri și simboluri, echilibrul interior și presiunea de a crea afară.
Curajul de a ieși din siguranța mecanică
Cred cu tărie în arta de a-ți pune întrebări. Au existat momente când am încetat să fac lucrul ăsta? Da, acelea au fost momentele critice. Cele în care am conștientizat că nu îmi puneam întrebări, că urmam calea unei siguranțe mecanice, a unei amorțeli comode.
Desenul este cu adevărat un mod de a fi conștient în mod constant de ceea ce ești și de locul unde te afli, dar când devine profesia ta, ești periculos de aproape de a pierde această sensibilitate. Am lucrat ani de zile în domenii comerciale despre care am realizat mai târziu că nu mă stimulau îndeajuns. În acel moment am găsit curajul de a recunoaște față de mine însumi că trebuie să schimb direcția. Cred că acela a fost momentul când am început să pășesc pe calea propriei arte.
Afară
Odată cu experiența vine și responsabilitatea. E destul de evident, nu? În domeniul meu, totul se află în aer liber, afară. Dacă ești afară, ești supraexpus. Supraexpus la oameni, la reacții, la vreme, la poluare, la orice fel de obstacol. Nu te afli sub protecția pereților unei galerii sau ai unui muzeu, tu însuți reprezinți acei pereți. Cu cât pictezi mai mult afară, cu atât încerci să devii parte din această expunere, să analizezi contextul, să dialoghezi cu el. Nu este întotdeauna un rol dificil, depinde cum îl joci. Mie îmi place provocarea de a crea un monument bidimensional care reflectă amintirea/năzuința locului.
Ce te inspiră
Iubesc arhetipurile. Cred cu tărie în puterea conștientului colectiv. Tot ceea ce desenezi afară devine simbolic, chiar dacă e un lucru care are scop didactic. A învăța să pictezi într-un spațiu colectiv înseamnă să creezi un limbaj vizual care poate da naștere unor nenumărate tipuri de povești. Acesta a fost întotdeauna factorul declanșator al cercetării mele.
Istoria ta cu Unfinished
Ei bine, a fost rezultatul unui proces dur de networking! Un bun prieten m-a pus în legătură cu Cristian Movilă în 2017. Pe atunci pictam pentru Massimo Bottura, lui i-a plăcut proiectul și m-a chemat și pe mine. În timp ce urcam prima instalație, un capac de canal s-a crăpat sub picioarele mele și am căzut în canal. Mi-am petrecut noaptea la Urgențe, într-o cameră plină cu romi. A fost un moment legendar. De atunci, am colaborat mereu. Sunt mândru că fac parte din familia Unfinished încă de la început.
Ce înseamnă off-center pentru tine
În domeniul meu, OFF-center înseamnă periferie. E adevărat ce se zice, că spre marginile orașului se găsește o energie debordantă, una pe care orașele și-au pierdut-o. Când nu sunt bani, nici resurse culturale, deseori apare apare posibilitatea unei frumuseți care înflorește în mod spontan datorită contrastului. Periferiile sunt terenuri fertile pentru asemenea apariții, așa că, OFF-center, din punctul meu de vedere, e cel mai bun loc în care să-mi joc rolul.
Resursele care te ajută să-ți păstrezi echilibrul
Singurul impuls constant pe care l-am avut încă de la 2 ani a fost să desenez.
Cele mai mari provocări pentru creatori în 2022
Să fii creator în aceste vremuri e un lucru mult prea haotic, iar acesta e genul de provocare care-ți slăbește producția. Mi-aș dori din toată inima ca toți să avem mai mult timp de gândire, mai mult timp să cercetăm, să producem. Din acest punct de vedere, perioada lockdownului a fost o binecuvântare. Aveai mai mult timp să faci greșeli și să-ți rafinezi munca.
Cum se schimbă misiunea creatorilor
Păi, depinde care e relația ta cu tulburările actuale. Poate ele reprezintă misiunea ta. A mea se schimbă de fiecare dată când am în față un nou perete.
Cum simți influența acestor vremuri
Îmi doresc să-mi păstrez mereu spontaneitatea și entuziasmul, pentru că, din nefericire, în lumea în care sunt prezent simt că totul se bazează pe performanța socială. Chiar sper că vom renunța la judecăți și că vom promova onestitatea.
Mai sunt atât de multe de aflat, de văzut, de învățat. Iar asta mă face destul de optimist.
Un titlu pentru prezent
O să fur cuvintele dintr-un cântec pe care-l ascult chiar acum: „soarele arzător“.