Doina Antohi este actriță și trainer de improvizație, iar recent a participat la !MPRO, Festivalul Național de Improvizație, în spectacolul în engleză și cu muzică live, Dealing With It, regizat de Joe Bill. A început să facă improvizație cu ajutorul celor de la Improvisneyland, iar ulterior a fost cooptată în trupă.
E posibil să mă fi ajutat experiența de actriță profesionistă, dar poți fi un improvizator foarte bun și fără să ai diplomă de actor. Conceptul nu e încă foarte popular la noi pentru că suntem tradiționaliști din fire și mentalitate și pentru că nu înțelegem cu adevărat ideea de entertainment.
Spune că improvizația o ajută în viața de zi cu zi, realizând în timp că nu poate controla ce gândesc ceilalți, dar și pe scenă, atunci când poate duce glumele mai departe într-o piesă clasică. Inspirația și-o ia din solitudine și spune că nu e niciodată în pană de idei. Un sfat pentru cei care acum se apucă de improv? Să greșească.
Zi-ne mai multe despre background-ul tău
Sunt actriță. La un moment dat, acum mai bine de 10 ani, pentru că nu mă distribuia nimeni, m-am apucat de regie și am început să îmi dau eu singură roluri. Au ieșit lucruri bune. Am jucat unul dintre aceste spectacole independente („Un cuplu ciudat, varianta feminină” de Neil Simon) vreme de 10 ani. Am continuat să montez și să joc în teatrul independent. Teatrele de stat și cu mine n-am fost niciodată prieteni. Însă la un moment dat am obosit. E o lume haotică și fluidă, uneori pare că nu are nici un fel de regulă. Iar mintea mea organizată nu suportă amestecurile de tip shaorma în plan cultural. If you catch my drift.
Am început să fac teatru de improvizație datorită colegilor de la Improvisneyland. Lor le datorez mult din începuturile acestei povești. Am fost într-o ediție Improvacanța, apoi la alte workshop-uri la Recul, apoi Improvisneyland m-a cooptat în trupă... înainte să îmi dau seama, am ajuns pe scenă în spectacole de short form, apoi de long form, apoi am ajuns să îi învăț și pe alții cum să improvizeze. Acum ceva mai mult timp, în facultate, când am încercat improvizația cu un profesor rece ca un izvor de munte, am crezut că pentru mine nu există viitor în improvizație.
Unde se poate învăța improvizația
Există o ofertă destul de generoasă în materie de ateliere ținute de improvizatori cu experiență. E destul de simplu, se adresează tuturor, nu trebuie decât să deschizi facebook-ul. Și eu tot de la colegii mai mari am învățat. E posibil să mă fi ajutat experiența de actriță profesionistă, dar poți fi un improvizator foarte bun și fără să ai diplomă de actor.
Conceptul nu e încă foarte popular la noi pentru că suntem tradiționaliști din fire și mentalitate și pentru că nu înțelegem cu adevărat ideea de entertainment.
Cât de mult te-a ajutat în carieră improvizația
Starea de grație a actorului e improvizația. Am auzit-o spusă de Horațiu Mălăele, mai demult, când eram eu copil de mingi în Teatrul de Comedie. Când sunt pe scenă într-un spectacol clasic, faptul că sunt și improvizatoare mă ajută foarte mult să fiu flexibilă și să mă adaptez la orice spațiu sau accident scenic, fără probleme. Îmi place mult să improvizez pe text în sensul gândit de autor și să duc glumele mai departe. Funcționează. Publicul râde. Și înțeleg faptul că timing-ul comic e matematică pură.
Dar mai mult m-a ajutat improvizația în viața personală – am înțeles că nu poți controla ce înțelege celălalt. Și că toate situațiile sunt bune. Chiar și cele proaste. Nu există greșeli decât atunci când persiști în ele.
Cum e să fii trainer de improvizație
Presupune să ai foarte multă răbdare. Oamenii nu sunt specia mea favorită, și am pierdut mulți neuroni predând actorie, teatru și improvizație. Cu oamenii nu e niciodată simplu. Dar când vezi o scenă bună, puternică, amuzantă, și știi că e și rezultatul unora dintre explicațiile tale, simți că înțelegi și tu mai bine procesul, și înțelegi de ce e greu la început.
Tehnici pe care le folosești, prin care oamenii să devină mai liberi în gândire și mai inspirați
Nu le-aș numi tehnici. Sunt doar principii ale teatrului de improvizație, pe care le repet în cadrul cursurilor: Dă-ți voie să greșești. Nu există asocieri de idei greșite. Joacă acum, justifică mai târziu. Pășește în scenă fără nici o idee. Lasă-te modificat. Ascultă ca să înțelegi, nu ca să răspunzi. Partenerul tău e mai important decât ideile tale.
De unde îți iei inspirația
Din solitudine. Din cărți, filme, seriale, natură, comportamentul animalelor, motivațiile care stau la baza comportamentului uman. De multe ori mă întreb ce se află, de fapt, dedesubtul lucrurilor. De ce e așa și nu altfel. De ce e lumea cum e. Răspunsurile nu sunt tocmai optimiste. Nu am pană de idei niciodată. Am o lume interioară foarte bogată.
Reacția publicului
Pare că le place. Vin și râd. Românilor le place să râdă. Cred că este mecanismul nostru suprem de apărare. La teatrul clasic ne mai permitem și seriozitate, o lacrimă, o întrebare complexă. Dar comedia de calitate are virtuți catharctice mai adânci, căci râsul înseamnă descărcare emoțională.
Spectacolele preferate de improviație
Am văzut acum ceva timp, la Festivalul de Improvizație de la Atena, un spectacol în doi, cu Joe Bill și Jill Bernard, improvizat în stilul teatrului absurd. Și cred că tot atunci am văzut-o pe Jill Bernard improvizând un solo muzical. Creație absolută. Oamenii ăștia au geniu. Aș revedea spectacolele acelea oricând și le-aș recomanda oricui. Și Middleditch & Schwartz pe Netflix.
Un sfat pentru cei care acum încep lucrul cu improvizația
Greșiți!
