[Design & Strălucire] Mona Vulpoiu: Natura nu are limite, este infinita, si in metal poate prinde atat de multe forme ca nu avem noi maini suficiente si zile intr-o viata sa o transpunem in bijuterie

La primul targ de bijuterie la care a participat ca expozant, a muncit din greu sa faca 40 de brose pentru intreaga saptamana de eveniment. Neasteptat, a vandut totul din prima zi, si a mers acasa disperata sa lucreze altceva. Relatia dintre artista Mona Vulpoiu si bijuterie a inceput din anul al doilea de facultate, cand a facut primii cercei din lut, pentru ea si prietenele sale. Nu si-a propus niciodata sa faca un business din bijuteria de autor, spune ca a fost pura intamplare, care a prins-o din mers.

“Oamenii au inceput sa faca diferenta intre bijuterie si bijuteria de autor/ bijuteria de arta. Acum cativa ani nici nu intelegeau termenul de bijuterie de autor. Inteleg preturile care nu sunt similare cu cele ale bijuteriilor importate” 

Mona Vulpoiu, artist bijutier si creator al brandului UTOPIC, participa anul acesta la Romanian Jewelry Week 2022, care se desfasoara in perioada 5-9 octombrie la Biblioteca Nationala a Romaniei si in alte cinci locatii din Bucuresti.

Inceputurile relatiei tale cu bijuteria

Povestea mea cu bijuteriile a inceput in facultate. Eram studenta la facultatea de arhitectura, anul II, cand mi-am cumparat primul pachet de lut din care usor, usor am inceput sa fac cercei.

La inceput facem pentru mine dar ii daruiam mereu prietenelor mele cand veneau in vizita. Sau planuiam un cadou, de exemplu daca stiam ca unei prietene ii place ceva in mod deosebit ii faceam ceva exact pentru ea.

Una din etapele faine a fost cand mi-am ales la tema trup Placebo, dupa care eram absolut innebunita, si eu si prietenele mele. Atunci a fost o nebunie, aveam chiar doua fete de liceu care erau "promoterii" acestei colectii.

De la cercei am trecut la brose, incurajate de profesoara mea de atelier, care la vremea aceea era director al Muzeului Satului, si care ne-a incurajat (pe mine si colega mea) sa ne apucam de martisoare. Era aceasta idee ca un student la architectura trebuie sa fie si creativ si indemanatic si erau tot felul de povesti cum ca din creativitate poti face si bani cat sa ai un venit extra. Povesti de incurajare, care pe mine m-au ajutat foarte mult.

Ce a urmat

La primul meu targ, pentru care muncisem enorm, facusem pana si cartonasele pe care stateau brosele, tot de la zero, si reusisem sa fac aproape 40 de bucati. Aproape! Targul tinea mult…o saptamana si ceva. Iar eu in prima zi vandusem tot. (Haha)  Stiu ca m-am dus acasa disperata sa mai lucrez. 

Ce e important de stiut este ca nu mi-am propus niciodata sa fac business.  A fost o intamplare care m-a prins din mers. Iar eu eram mereu prea ocupata ca sa-mi dau seama de ce se intampla.

Etapele de formare

Fiecare zi a fost o etapa. Iar trecerea de la lut si alte materiale la bijuteria adevarata a fost infricosatoare. Nu aveam scule, nu aveam bani si nu aveam incredere ca o sa reusesc. Stiam ca imi doream mult si ca eram dispusa sa muncesc la fel de mult.

De la cine ai invatat cel mai mult

Cred ca cel mai bun mentor a fost targul de vechituri. Pentru ca acolo mergeam in fiecare saptamana ca sa cumpar piese vechi pe care le analizam la atelier incercand sa "fac si eu la fel".

Bijuteria am prins-o mai mult din mers. Nu stiam cum se sudeaza "corect", cum se fac casete "corect". Faceam dupa cum credeam eu ca e bine, astfel incat rezultatul sa fie unul asemanator cu ce vazusem.

Si acum fac lucruri gresite in manufactura. Dar acum nu ma mai stresez atat de mult.

Gresit nu inseamna rau.

Provocarile si greutatile domeniilor creative

Cred ca cele mai mari incercari si dificultati apar pe partea legislativa. La noi in tara este un haos organizat care omoara spiritul creativ. Degeaba esti tu mare artist ca tot ai de facut un morman de hartii complicate, care, dupa parerea mea, nu ajuta pe nimeni si care sunt complet inutile. 

E descurajant si e un razboi care devine interior. Vad asta si in legatura cu magazinul fizic. Atat de multe "prostii" sunt de facut ca ideea sincera si frumoasa a unui magazin este complet ucisa. O data pe saptamana imi vine sa renunt. Pentru ca nu mai e nimic placut si inaltator.

Primele bijuterii

Oooo! Daca vorbim de primele "creatii" vorbim de 10-12 ani cand faceam cu bunica mea tot felul de obiecte. De fapt eu faceam in ascuns dupa ce ii furam din ate.

Dar daca vorbim de bijuterie in sine, cea din metal, primele bijuterii au fost timide. Primul inel l-am facut in ucenicie. A fost munca multa pentru ca nu imi arata nimeni nimic. De fapt a fost o incapatanare absoluta ca sa demonstrez ca ideea mea se poate realiza. Profesorul meu de atunci imi spusese ca e imposibil sa fac un inel cu asa un "bolovan". Venisem cu un quartz roz de la muzeul de geologie iar la el in atelier se lucrau bijuterii adevarate, cele fine, din filigran, care nu aveau nici o legatura cu imaginatia mea.

Deci primele bijuterii nu au fost inspirate, ele au fost o lupta de demonstratie. In primul rand personala. Am vrut sa imi demonstrez mie ca pot. Si am putut. 

Si domnul profesor a fost socat de rezultat. Imi aduc aminte ca si-a chemat si prietenii sa vada inelul final. Cu care am fost si la examen, acuzata ca l-am cumparat si am venit cu el la prezentare. :)) amuzant

Ce te inspira in prezent

Tot ce tine de Dumnezeu si de natura. Cateodata ma simt ca o moara stricata. Ma si gandesc cum vad oamenii care ma urmaresc: "iar a facut asta inel cu ingeri! Nu mai termina cu ingerii ei!" :))

E si un subiect destul de tricky.  Nu stii care e limita, cat pot sa mergi in transpunerea "divinitatii" in creatie.

Dar natura, natura nu are limite, nu are hotare, este infinita si in metal poate prinde atat de multe forme ca nu avem noi maini suficiente si zile intr-o viata sa transpunem natura in arta, in bijuterie.

Procesul de creatie. De la o idee la bijuteria stralucitoare

Cel mai greu e sa lucrez la inelele de logodna. Stau cu sufletul la gura.

Nu am un proces de creatie, sincer, ma uit si eu de multe ori la alti artisti cum incep, schita, materielele asezate frumos, taiate, totul la vedere. Pfff, lux!

La mine in atelier e haaaos. HAOS!

Daca nu am o comanda, si ma pun eu asa sa lucrez ceva de la mine putere. Doar ma pun pe scaun aprind torta si iau la mana ce gasesc pe masa. Si pe masa se gaseste tot. Deci am de unde alege.

Stiu ca e greu de crezut, ca pare ca nu are cum sa fie adevarat, nu ai cum sa faci asa niste piese complexe din nimic.  Dar eu cred foarte mult in ideea ca artistul nu e decat un "mijloc" intre Dumnezeu si arta ca produs creat.

Am tot repetat ideea asta de fiecare data cand am fost intrebata.

Dar este cu adevarat ce simt si cum muncesc. Nu fac nimic. Sau in fine fac, dar incerc sa contribui cat mai putin in creatie.  De la un ring simplu ideea curge, se deschide o lume, cea utopica (de asta se si numeste asa brandul) si este ca si cum imi este aratat cum trebuie sa arate piesa.

Asta e procesul de creatie. Cat mai putin de la mine si cat mai mult de sus.

Cea mai fascinanta parte si cea mare imi place cel mai mult este partea de sudura. Cand totul prinde forma.

 Cea mai plictisitoare parte este cea de slefuit pentru ca stiu deja cum arata piesa finala si trebuie sa urmez doar pasii de baza ca sa o aduc la un "look" final.

Imi place mult partea de texturare a materialuluii, micile inflorituri, adaugarea de extra personalitate. Si cu siguranta urasc tot ce tine de pus pietre.

Stau cu sufletul la gura sa nu cumva sa gresesc.

Evolutia pietei de bijuterie din Romania

Sincer, nu urmaresc piata de profil. Pare ca merge bine si ca piata este in crestere. Targurile sunt mai profi, artistii sunt din ce in ce mai multi si din ce in ce mai pregatiti.

Dar nu sunt in masura sa imi dau cu parerea pentru ca nu sunt deloc atenta la lucrurile acestea.

Am invatat de la un prieten bun "sa ma uit ce fac eu, nu ce fac altii" si cred ca am dus aceasta idee putin la extrem.

Relatia romanilor cu bijuteria

Ce am observat in magazin este ca oamenii au inceput sa faca diferenta intre bijuterie si bijuteria de autor/ bijuteria de arta. Acum cativa ani nici nu intelegeau termenul de bijuterie de autor. Inteleg preturile care nu sunt similare cu cele ale bijuteriilor importate.

Ce e si mai fain este ca au inteles ca isi pot face bijuterii personalizate, ca talismane, dar lasand artistul sa creeze ce simte el legat de "tema data". Oamenii au prins incredere. Ceea ce e minunat, inseamna ca toata nisa merge bine.

Promovarea

Cel mai important in promovarea brandului si bijuteriilor mele este comunicarea directa cu clientii mei. Vor sa stie, sa le povestesc, sa fie personal cum a fost de la inceput.  La magazin, la fel, asteapta zilele cand merg eu. Se poate sa fie si personalitatea mea de vina. Cine stie…

Folosesc Facebook si Instagram. Mi-e greu cu noile schimbari, cu reel-urile, si tot ce inseamna ridicularitatea noilor cerinte ca un cont sa fie "vazut".

Dar functioneaza mereu frumosul!

Ce inseamna pentru tine participarea la Romanian Jewelry Week 2022

Prima data, dupa atati ani, in comunitate. Iesirea din "vizuina".

Mai departe

Planurile sunt multe. Sa vedem ce ramane.

In primul rand planuiesc sa deschid shopul online. M-am impotrivit prea mult acestei idei, dar pare ca nu mai exista scapare. :))

Doua colectii noi si o serie de instalatii (miniaturi) noi.