[Minte & suflet] Simona Adam: Simt că a început o revoluție a pieței muncii similară cu cea care a introdus ziua de muncă de 8 ore și abia aștept să văd cum ne vom raporta la muncă peste 10-20 de ani

Granița dintre coaching și psihoterapie este una fină, iar instrumentele de lucru se pot intersecta uneori. În esență, cele două sunt diferite, dar au un important punct comun: relația dintre client și coach/ psihoterapeut, spune Simona Adam.

Coaching-ul ajută la o mai bună cunoaștere de sine, lărgirea orizontului personal către noi perspective și stabilirea unui plan de acțiune pentru atingerea obiectivelor. Însă, fără dorința de schimbare a clientului și curajul de a rămâne în acele noi descoperiri despre el procesul de coaching nu are șanse de reușită.

”Ce ajută mult pentru menținerea echilibrului emoțional și psihic este să fii pe drumul cu sens pentru tine, să simți că ai loc în viața ta. Nu vreau să adaug recomandări generale de a medita sau de a merge la sală de x ori pe săptămână, de a citi x pagini/zi etc. Fiecare are ritmul propriu și nevoi personalizate”

Simona Adam este psiholog clinician în supervizare și coach. Vorbim cu ea despre coaching și aflăm cum putem gestiona stresul pentru a nu ajunge la burnout. Tot ea povestește despre Cortul Terapeutic și Caravana Terapeutică, proiecte de voluntariat ale unui grup de profesioniști în domeniul sănătății mintale.

Din biografie

Psihologia, ca mod de a cunoaște mai bine natura umană (și deci pe mine), m-a pasionat încă din liceu. Deși am fost admisă la facultatea de psihologie după un proces greu de selecție, un mecanism psihologic pe care l-am înțeles mai târziu m-a făcut să urmez alt drum. În următorii 11 ani am devenit, pe hârtie, politolog și economist și am lucrat, intersectorial, în management de programe, CSR și comunicare. Am pornit pe drumul reconversiei profesionale când îmi era bine profesional și mult timp m-am întrebat dacă nu cumva este un mod de a mă autosabota, neștiind ce să fac cu un aparent succes. Cu toate acestea, mă simțeam străină pe drumul pe care eram. Am explorat mult până să revin pe drumul cu sens pentru mine și fiecare experiență avută pe parcurs mă ajută să fiu acum mai bună în activitatea mea.

În prezent sunt psiholog clinician sub supervizare, studentă la un master în terapii cognitiv-comportamentale și în formare în analiza tranzacțională, forma de psihoterapie cu care rezonez cel mai bine.

Pentru că am văzut pe propria-mi piele cât de eficient poate fi un proces de coaching, în 2021 am urmat o școală acreditată internațional, Mind Learners. Tipul de coaching pe care îl ofer este cel transformațional, în care lucrăm holistic cu persoana din fața noastră. Spre exemplu, nu ajut clientul doar să numească, să plănuiască niște pași de acțiune și să atingă un obiectiv, ci explorăm puțin de ce-ul și ce se ascunde în spate, valorile, tiparele mentale ale persoanei și așa mai departe.

Cum ajung clienții la tine

Cu puține excepții, oameni au ajuns la mine prin recomandări. Am o casă virtuală (simona-adam.ro) și postez pe Facebook și Instagram. Ce este extrem de important pentru mine este să fiu autentică și sinceră în comunicare.

Coaching vs psihoterapie

Granița dintre coaching și psihoterapie este una fină și ține de maturitatea și profesionalismul coach-ului să o recunoască și respecte. Instrumentele cu care lucrăm în coaching versus psihoterapie se intersectează uneori dar, în esență, sunt diferite. În ambele cazuri, dincolo de metodologie, contează relația client-coach/terapeut (alianța terapeutică în cazul psihoterapiei), să existe un spațiu de siguranță, deschidere, confidențialitate, non-dependență.

Din practică, faptul de a lucra în coaching exclusiv în prezent și viitor nu este mereu eficient. Ca exemplu concret, întâlnit des, clientul poate face un super plan de acțiune pentru a atinge un obiectiv anume, își clarifică în ședințe resurse, obstacole etc. Însă între ședințe nu se întâmplă nimic sau chiar se îndepărtează de obiectiv. De multe ori problema nu este în neclaritatea obiectivului ci în mecanisme de apărare create de-a lungul vieții și care pot fi mai eficient lucrate într-un proces de terapie și aici apare limitarea coaching-ului. O puternică injoncțiune de tipul “Nu fi important!” sau “Nu reuși!” (mai bine decât părintele tău – în dragoste/ carieră/ relații de prietenie – altfel acesta va suferi) ne poate determina să ne autosabotăm în moduri foarte creative.

Lucrul cu un coach

Coaching-ul te ajută să vezi perspective noi, să te cunoști mai bine și să îți atingi obiectivele. Este însă doar un proces, un mix de instrumente. Fără dorința de schimbare și mai ales curajul de a găsi și apoi de a rămâne în acele noi perspective și descoperiri despre sine, un proces de coaching nu are șanse de succes. Uneori, acest proces doare înainte să aducă mult râvnitul “mai bine”.

Cum arată relația potrivită dintre un coach și un client

Răspunsul acesta este la fel de subiectiv ca nevoile fiecărui client în parte. Pentru mine (căci și eu sunt la rândul meu client în coaching/terapie) contează chimia, cunoștințele, etica și banii. Este important să am încredere în coach-ul ales, să mă poți deschide fără judecată/milă/frică, iar aici confidențialitatea este foarte importantă. În același timp, sunt atentă să lucrez cu cineva care a trecut printr-o școală acreditată (de coaching) sau printr-un program de formare de lungă durată în psihoterapie. Propriile formări mă ajută acum să văd ușor eventuale semnale de alarmă, pe care în relații terapeutice anterioare nu le-am văzut și mi-au dăunat. De aceea încerc la rândul meu să ofer clienților informații despre cum ar trebui să fie un proces corect și sunt mereu deschisă feedback-ului lor.

Nu în ultimul rând, contează să fii ok cu prețul pe care îl vei achita pentru ședințele respective. Din păcate, aceste servicii, atât de necesare la nivel individual și al societății în ansamblu, sunt încă un lux.

Grija față de minte și suflet

Cred că natura umană este înclinată către grija față de minte și spirit și am încercat mereu să avem grijă de ele. În trecut prin religie mai ales, mai apoi prin metode mai rafinate și instrumente cu mai mare bază științifică. Acum avem acces mai facil la informație – cărți, articole de tot felul, podcast-uri, vloguri, reels și altele. Provocarea este în a deosebi grâul de neghină și de a nu fi copleșiți de cantitatea de informație, de multe ori contradictorie.

Definirea echilibrului

Pot răspunde doar din perspectiva mea, căci echilibrul nu are un dozaj anume, ca o cantitate de făină necesară unei prăjituri. Pentru mine echilibrul este starea de calm, de apartenență în scenariul vieții mele, de curgere și stabilitate, chiar și atunci când mă aflu în situații care mă provoacă.

Cum trebuie abordat stresul pentru a nu ajunge la burnout

Organizația Mondială a Sănătății definește burnout-ul ca “rezultat al stresului cronic la locul de muncă care nu a fost gestionat cu succes”. Burnout-ul înseamnă epuizare psihică și fizică, distanță mentală față de activitatea care ne-a dus acolo, cinism și pierderea idealismului, precum și o slabă eficacitate în ceea ce facem. Conform lui Maslach și Leiter, care au studiat mult fenomenul, acest ultim punct se referă la evaluarea proprie, în care angajatul se percepe ineficient, neproductiv și chiar incompetent la locul de muncă și are o lipsă de conștientizare a competenței personale. Cercetările au arătat că burnout-ul poate afecta pe oricine, indiferent de domeniul de activitate, sex, vârstă sau studii.

Ca să nu intrăm în burnout este important să ne cunoaștem limitele și să avem puterea să ni le exprimăm în mod asertiv. Mă bucură că începem să vorbim din ce în ce mai articulat despre granițe sănătoase la muncă, drepturile angajaților, stare de bine la muncă dincolo de platouri cu fructe și abonament la sală. Simt că a început o revoluție a pieței muncii similară cu cea care a introdus ziua de muncă de 8 ore și abia aștept să văd cum ne vom raporta la muncă pentru 10-20 de ani de acum.

Așadar, cel mai bun tratament este prevenția. Dacă suntem însă în burnout, primul pas este conștientizarea, ieșirea de pe pilotul automat. Apoi, m-aș uita mai ales la de ce stăm în stres mereu, oare ne luăm ceva de acolo? Când ne cufundăm în muncă, se poate să fugim de alte părți ale vieții noastre? Când eu am avut primul meu burnout, unul foarte crunt, am ajuns în el fiind în rol de salvator. Burnout-ul a fost o piesă din puzzle care nu putea să lipsească din scenariul meu.

Experiența ta în Cortul Terapeutic

Cortul Terapeutic și Caravana Terapeutică sunt două proiecte ale unui grup minunat de psihologi și coachi voluntari. De cinci ani, această echipă, din care fac și eu parte, promovează impactul pozitiv al psihoterapiei pentru o viață sănătoasă și împlinită. Cortul Terapeutic chiar asta este, un cort plin de psihologi și materiale utile, pe care îl găsiți vara, timp de o lună în Vama Veche sau, în weekend-uri la Weekend Sessions în București. Caravana Terapeutică este, fizic, o dubă transformată într-un cabinet terapeutic mobil, cu canapea, scaune, cărți, nelipsitele șervețele. Dincolo de asta, înseamnă o poartă de acces către informație și, poate, o viață mai bună. Fiind pe roți, putem merge cu ea în orașe mici și localități unde nevoia de educație despre sănătatea mintală este mare, unde dacă mergi la psiholog înseamnă că ești nebun.

Ce își iau oamenii care vin la Cort sau la Caravana Terapeutică? Discuții cu sens, empatie, informații, în multe cazuri chiar ședințe gratuite de terapie (care se întâmplă ulterior, în cabinet), analiza scenariului de viață și relevarea unor mesaje primite în copilărie și pe care le purtăm, inconștient, în deciziile și acțiunile noastre.

Recomandări pentru menținerea echilibrului emoțional și psihic

Cred că ce ajută mult pentru menținerea echilibrului emoțional și psihic este să fii pe drumul cu sens pentru tine, să simți că ai loc în viața ta. Nu vreau să adaug prin recomandări generale, la presiunea pe care o resimt și eu, de a medita sau de a merge la sală de x ori pe săptămână, de a citi x pagini/zi etc. Fiecare are ritmul propriu și nevoi personalizate. Sunt resurse disponibile oricui, pe care le-am testat și îmi fac viața mai ușoară (aplicații, podcast-uri etc.) pe care le-am centralizat pe blogul meu. Evit însă să fac recomandări generale. Spre exemplu, pentru cineva faptul de a medita este o plăcere și vine natural, pentru altcineva, într-un anumit context al vieții, poate să aducă prea mult disconfort sau durere, la care se adaugă rușinea de a nu reuși să mediteze. Alegeți ce are sens și este benefic pentru voi, atâta timp cât este asumat și conștient.