Spre final de august a avut loc la București prima ediție a festivalului Ecosistem, plină de performance-uri, poezie feministă și queer, concerte și artiști independenți, desfășurat în mai multe locații din București. Ca să aflăm cum a decurs totul și de unde a pornit ideea am stat de vorbă cu organizatoarea festivalului și președintele asociației Șangri-La Artistic Ground, Alina Pietrăreanu.
Ar fi minunat dacă autoritățile ar oferi mai multe fonduri (mai puține ar fi aproape imposibil) artiștilor independenți, care cred că în acest moment luptă cel mai mult și mai vizibil pentru o schimbare reală și majoritatea trăiesc la limita supraviețuirii.
Alina nu crede în ideea de competiție, ci mai degrabă în cea de comunitate în care toți se ajută reciproc. Spune că arta nu va salva lumea, pentru că nu poate fi salvată, dar pot fi ajutați unii oameni, puțin câte puțin. Rolul artei? Să se implice în problemele societății, în timp ce creează în sânul ei, ceea ce și-a propus și Ecosistem.
Ce-și propune asociația Sangri-La Artistic Ground
Era sfârșitul lui 2020 și noi eram o mână de artiști tineri, cu idei, dorințe, dar fără prea multe posibilități concrete. Încercam să găsim o comunitate așa cum visam, dar cum nu am găsit, ne-am hotărât să o facem noi. Așa a apărut Asociația Șangri-La Artistic Ground, o comunitate interdisciplinară și incluzivă de artiști, care vrea să cerceteze și să experimenteze modalități mai puțin tradiționale de a face artă. Ne interesează arta în strânsă legătură cu societatea în care trăim și chestionarea constantă a normelor, ideilor și definițiilor atât despre artă, cât și despre viață. Până acum, am creat o platformă digitală care promovează literatura tânără, unde avem secțiuni pentru cronici, articole, dar și o secțiune specială, numită Noncanon, unde primim texte literare constant și le publicăm pe cele selectate. De asemenea, predăm cursuri de actorie sau de Performance Writing, un curs care îmbină actoria și scrierea creativă. Organizăm diverse evenimente artistice, lucrăm spectacole de teatru, performance-uri și alte intersecții dintre arte. În restul timpului, scriem proiecte, încercăm să găsim finanțări pentru a ne putea face proiectele, iar anul acesta ne-am decis să facem primul nostru festival, „Ecosistem - festival de arte performative” pe care ne dorim să îl creștem tot mai mult de la an la an.
Cum a apărut ideea festului Ecosistem
Inițial, am plecat de la gândul că ne-ar plăcea să explorăm mai mult zona de performance, pe care eu, personal, o găsesc foarte ofertantă, mi se pare că deschide posibilități nelimitate pentru orice tip de creativitate, și, neavând o formă fixă și o definiție clară, e un teren de joacă foarte fertil și adaptat modului de gândire și problemelor omului din zilele noastre. Pentru că ne-a copleșit entuziasmul, am pornit nebunia de a organiza un festival cât mai profesionist, bogat în activități, fără să avem nicio finanțare.
Așa s-a născut festivalul „Ecosistem”, prin care vrem să cercetăm prin artă modurile în care se poate crea și poate funcționa o comunitate incluzivă, bazată pe colaborare, nu pe competiție, al cărei scop este creșterea împreună cu tot ce ne înconjoară.
Am pornit de la metafora ecosistemului și am încercat să înțelegem modurile de funcționare ale orașului în care trăim și să deschidem dialoguri care să ne apropie unii de alții.
Cât de greu a fost să găsiți numele de pe afiș
În primul rând, vreau să le mulțumesc tuturor invitaților noștri, care au acceptat să fie împreună cu noi în acest festival pro bono, din credința împărtășită că ceea ce facem aici e cu adevărat necesar.
A fost un proces greu din care am avut foarte multe de învățat și în care am luat legătura cu o mulțime de oameni pe care, de multe ori, nu îi cunoșteam personal, dar cărora le urmăream cu admirație activitatea. Am ținut să invităm artiști a căror artă ne inspiră în căutările noastre, dar care au și o voce puternică și asumată în sensul valorilor festivalului, care sunt preocupați și luptă prin ceea ce fac împotriva variatelor probleme din societatea în care trăim. Iar în ceea ce privește performance-ul, artiștii participanți au fost aleși în urma unui open call, deci și-au făcut-o cu mâna lor.
Fest pe străzile orașului
Unul dintre evenimentele centrale ale festivalului a fost performance-ul itinerant și interdisciplinar „Urban Dream”, la care au participat peste 30 de artiști din domenii diferite, care au avut la dispoziție 24 de ore să găsească modalități de lucru și colaborare, pentru a face împreună un performance pe străzile Bucureștiului, pornind de la dinamicile de viață dintr-un oraș mare. Punctul de plecare și întâlnirea cu publicul a avut loc în Piața Universității, sâmbătă, 21 august. Cât despre zona aleasă, am mers pe un traseu prin centrul Bucureștiului, tocmai pentru a avea acces cât mai mulți oameni: înainte să ieși în oraș sâmbătă seara, treci pe la un performance și vei avea ce să le povestești prietenilor. Cu care, apropo, te puteai întâlni în aceeași seară, la concertul de trap.
Impactul asupra celor care conduc orașul
Nu știu dacă festivalul va ajunge și la cineva din conducerea orașului, mă îndoiesc. Mi-aș dori să ajungă la cât mai mulți oameni și să îl considere benefic și necesar și să începem să construim împreună, om cu om, orașul pe care ni-l dorim. Ar fi minunat dacă autoritățile ar oferi mai multe fonduri (mai puține ar fi aproape imposibil) artiștilor independenți, care cred că în acest moment luptă cel mai mult și mai vizibil pentru o schimbare reală și majoritatea trăiesc la limita supraviețuirii.
Cum vezi ideea de competiție
Competiția este un concept toxic care nu ajută, de fapt, decât marile corporații să beneficieze de angajați care să lupte unul cu altul pentru creșterea profitului companiei. Suntem învățați de mici că competitivitatea este o calitate importantă a omului modern, când, de fapt, aduce doar anxietate, stres, ură și o alienare constantă. În multe dintre activitățile noastre ne-ar fi mult mai bine dacă ne-am ajuta și ne-am susține reciproc, am înțelege că suntem diferiți și nu suntem comparabili în niciun fel. Cred că dacă ne modificăm puțin scopurile, nu mai avem nevoie de competiție ca să ne motiveze, ci vom găsi motivație în lucrul în sine și într-o societate funcțională, de care avem grijă și are grijă, la rândul său, de noi.
Rolul artei în 2022
Cred că rolul artei în 2022 e să fie atentă la lumea din jur și să fie parte din schimbare, să observe critic problemele din jur, să despice firul în patru, să fie incomodă, dar și să aducă alinare, să fie un safe space, să formeze comunități. Pentru mine arta nu e împărțită neapărat în domenii, e un mod de a gândi și a simți lumea, tocmai de asta mă interesează intersecțiile dintre arte, dar și intersecțiile artelor cu restul domeniilor. De asemenea, nu cred că arta poate salva lumea, fiindcă nu cred că lumea poate fi salvată. În schimb, arta poate ajuta câte un om, iar mai mulți oameni la un loc formează acea mică parte din lume, numită umanitate.
Gânduri după prima ediție
La sfârșitul ultimei seri, stăteam pe treptele de la Arthub, unde tocmai avusese loc seara de poezie feministă, și o voluntară (voluntarii au fost arterele pline de entuziasm ale întregului festival) m-a întrebat cum aș fi descris într-un cuvânt festivalul Ecosistem înainte să se întâmple și cum l-aș descrie acum. Am avut un singur cuvânt pentru ambele momente: conexiune. Am adus la un loc oameni extraordinari și împreună am spus povești despre comuniune, despre descoperire și acceptare, despre artă și societate.
Îmi imaginez cum voi privi peste câțiva ani această primă ediție făcută cu tot curajul pe care ți-l poate da tinerețea și entuziasmul, fără buget și organizată de doi oameni, plus câteva ajutoare, în care noi nu am dormit aproape nicio oră pe tot parcursul festivalului ca să reușim să facem totul să se întâmple, și cred că voi fi foarte fericită și recunoscătoare. La tot pasul au apărut schimbări de planuri pe ultima sută de metri, panică, disperare, dar nu ne-am oprit nicio clipă și până la urmă toate s-au așezat în cea mai bună variantă posibilă. Cu toții am fost emoționați și deschiși, și sper că odată cu festivalul s-au deschis niște punți între oameni care se vor consolida și lărgi cu fiecare ediție care va urma.
Publicul a fost extrem de numeros și entuziast la fiecare eveniment și atelier și vreau să le mulțumesc tuturor celor care cred în ideea de comunitate pe care încercăm să o formăm și sunt alături de noi în ecosistem.
La seara de storytelling „Tough Talk” de la Goethe Institut am plâns cu toții, iar artiștii invitați au fost brutal de deschiși și vindecător de vulnerabili. A doua seară, a avut loc una dintre cele mai mari provocări artistice pentru noi, performance-ul itinerant și interdisciplinar „Urban Dream”, creat în 24 de ore de o echipă formată din 15 artiști și jucat în stradă, din Piața Universității până în parcul Cișmigiu. Credem că astfel de experimente performative în spațiul public sunt foarte necesare în București și este ceva ce urmărim să dezvoltăm cât de curând. Seara, concertul de trap de la Sims Club ne-a asigurat doza de energie ca să mai ducem și ultima zi a festivalului. Duminică am avut multă poezie, la Arthub, un eveniment dedicat tinerilor scriitori care au publicat până acum pe platforma de literatură Noncanon, iar seara poezie feministă a fost pur și simplu un pansament mult așteptat, care ne-a umplut de curaj, emoții și asumare. Iar cele trei ateliere, de poezie queer, de scriere experiențială și orașul din perspectivă de gen au făcut ca publicul să devină parte și mai activă a cercetărilor noastre și sperăm că au oferit puțin din câte ne oferă ei nouă, fiind alături de noi tot timpul.
Ce pregătiți pentru anul viitor
De cum am terminat prima ediție, am început deja să ne gândim cum ne organizăm pentru anul viitor. Vrem să păstrăm conceptul principal și să dezvoltăm activitățile, să avem mai multe evenimente și ateliere, să dezvoltăm și mai mult zona de performance-uri. Vom începe să îl organizăm în scurt timp, să căutăm și finanțări, încât să putem și plăti artiștii care se implică, fiindcă e normal să fie plătiți pentru munca lor și să dăm în continuare comunității ceea ce simțim că avem cu toții nevoie. Ne-am creat și cont de patreon, ca cei care cred în misiunea noastră să ne susțină, vom organiza și evenimente de strângere de fonduri, iar pe partea artistică, vom căuta, cu ochii închiși, pe întuneric, lumina care ne unește.
